De peste două zeci de ani, la conducerea unui anumit serviciu independent din cadrul MI, dar din ograda bihoreană, adastă un personaj foarte controversa, intitulat Dinu Păturică, alintat Democratul, botezat Laleaua Neagră, dar pe care îl vom apela simplu: Mazarin. Timpul a trecut, şi Mazarin şi-a creat un sistem de relaţii infailibile, menit să îl susţină, indiferent cine s-ar afla la conducerea centrală, în speranţa deşartă că nu poate fi înlocuit şi că nu există un profesionist mai mare ca el. Pînă una alta, ca să facă şi el ceva, Mazarin a instaurat în cadrul colectivului un climat de suspiciune soră cu şantajul. Ca să fie de cacao, şi-a tras şi un Certificat de Revoluţionar, de pe urma căruia ar fi fost blagoslovit cu un loc de casă, bîrfesc unii, pe strada Gheorghe Doja. Stradă care e o certitudine. Care nu a fost lăast de izbelişte şi pe care Laleaua (de-acum) civilă a construit o vilişoară de s-ar juca PNA-ul cu ea, de nu ar fi aşa îngăduitor. A terminat-o în doar patru ani, ca un funcţionar modest ce este, başca cu economiile strînse de soţioară, proprietara unui magazin de ţoale de pe Ştrase. Toate astea în timp ce finanţa şi studiile băieţelului, student la Medicină în Cluj. Povestea noastră ar vrea să se sfîrşească la finele lui noiembrie 2002, cînd, în urma unui control “din senin”, şeful Mazarin-ului a fost “pensionat” intempestiv. Nici nu au trecut trei ceasuri de la schimbare, că Laleaua a şi început cu sforăriile, reuşind, măiestru păpuşar, să îşi înscăuneze cumnata pe o funcţie de conducere cu “priză” la public. Noi o să trimitem povestea asta drăguţă unde trebuie, adică la MI, ca să vadă şi superiorii de ce trebuie curăţat ministerul de aceşti Vadimi ai tranziţiei, obsedaţi de coţcării.
