SRI-ul şi poliţia te ascultă de nu te vezi pe “siguranţă naţională”

346

Poliţia şi SRI-ul îi ascultă pe români folosind ca pretext “siguranţa naţională”. Anul trecut, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis peste 3.500 de mandate de interceptare pentru ameninţarea siguranţei naţionale, iar până la jumătatea acestui an magistraţii ÎCCJ au validat peste 2.000 de mandate de interceptare. Pe o perioadă de 3 ani, serviciile secrete din România au pus în aplicare un număr de 47.618 mandate de interceptare a comunicațiilor. Potrivit legii, acest lucru se poate face doar prin intermediul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor din SRI.

Proiectul de Lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale se află pe site-ul ministerului și vizează o serie de modificări ale Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, a Legii nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea SRI și a Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.

În acest context, Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) susține necesitatea unei mai bune reglementări a regimului juridic al interceptării comunicațiilor.

“FACIAS reamintește faptul că România este singura țara din UE care a fost deja condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru interceptarea ilegală a telefoanelor de către Serviciul Român de Informații. În același timp, trebuie menționat faptul că urmărirea prin filaj sau interceptarea comunicațiilor se poate face și în lipsă unui mandat. Astfel, legea obligă autoritățile la obținerea unui mandat numai în cazul în care se interceptează comunicațiile (telefoane, corespondența, e-mailuri) unei persoane sau discuțiile ambientale din locuri protejate constituțional, precum domiciliul sau reședința acestuia. Nu este de neglijat nici aspectul financiar al acestor activități sau finalitatea și modul de utilizare al interceptărilor comunicațiilor având în vedere faptul că nimeni nu a fost, până în prezent, tras la răspundere pentru scurgerile de informații folosite ca probe în dosare aflate în faza de cercetare penală. Mai mult, FACIAS atrage atenția astfel asupra faptului că dreptul la viață privată este esențial într-o societate modernă și democratică, drept ce semnifica în cea mai bună măsură, respectul pe care statele îl datorează cetățeanului și intimitatea de care acesta trebuie să se bucure nestingherit”, arată reprezentanții organizației.

 

Circa 300 de atacuri la siguranţa naţională pe lună

În momentul de față, autorităţile au voie să stocheze, în cazul telefoniei, numărul de telefon apelant, precum şi numele şi adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat, iar în cazul e-mail-ului sau telefoniei prin internet se vor stoca datele utilizatorului, numele şi adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat, căruia i s-a alocat o adresă Internet Protocol (IP), un identificator de utilizator sau un număr de telefon, la momentul comunicării. Conform publicaţiei online luju.ro, Înalta curte de Casaţie şi Justiţie a emis peste 3.600 de autorizări de interceptare anul trecut. “Numărul propunerilor admise având ca obiect emiterea mandatelor de interceptare în cazul indiciilor de ameninţări contra siguranţei naţionale este de 3.602 în anul 2012 şi 2.197 până la data de 8 august 2013”, se arată într-un răspuns al ÎCCJ publicat de luju.ro. Instanţa supremă, în mai puţin de doi ani, Înalta Curte a emis aproape 6.000 de mandate de interceptare în baza unor indicii privind ameninţări la adresa siguranţei naţionale.

Mai exact, în 2012, ICCJ a emis 3.602 de mandate pe siguranţa naţională. Cifrele care arată un “fenomen”, care derivă din marile pericole la adresa României, sunt atestate de  Înalta Curte: “Numărul propunerilor admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având ca obiect emiterea mandatelor de interceptare în cazul indiciilor de ameninţări contra siguranţei naţionale este de 3.602 în anul 2012 şi 2.197 până la data de 8 august 2013”.

 

În 2012, instanţa supremă a emis 735 de autorizaţii ale interceptărilor sau înregistrărilor pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport:

– 635 de autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice

– 40 de autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea comunicărilor purtate în mediul ambiental

– 34 de autorizaţii privind înregistrarea de imagini

– 24 de autorizaţii de localizare şi urmărire prin GPS sau prin alte mijloace electronice de comunicare

– 2 autorizaţii de interceptare a comunicării prin poşta electronică

 

În ceea ce priveşte anul 2013, până la data de 5 august fuseseră emise 534 de autorizaţii ale interceptărilor sau înregistrărilor pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport:

– 440 de autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice

– 31 de autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea comunicărilor purtate în mediul ambiental

– 29 de autorizaţii privind înregistrarea de imagini

– 29 de autorizaţii de localizare şi urmărire prin GPS sau prin alte mijloace electronice de comunicare

– 5 autorizaţii de interceptare a comunicării prin poşta electronică

Toate aceste autorizaţii au fost emise în temeiul articolelor 91 (indice 1), 91 (indice 4) şi 91 (indice 5) din Codul de procedură penală.

 

Ameninţările la adresa siguranţei naţionale a României sunt menţionate în Legea 51/1991. Gazeta de Cluj vă prezintă o parte dintre acţiunile care pot fi considerate atentat la siguranţa naţională

– planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român;

– spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora;

– subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale;

– acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale;

 

Răzvan Robu

LĂSAȚI UN MESAJ