Întâlnirea dintre Obama și Putin la Organizația Națiunilor Unite, consacrată în primul rând Siriei, începuturile atacurilor aviației rusești în această țară, precum și un comentariu aparținând lui Traian Ungureanu din Adevărul, care critică vehement liderii europeni pentru că cedează în permanență în fața Rusiei, de la Stalin până la actualul locatar de la Kremlin, mă determină să scriu din nou despre Siria.
Avem, totuși, afinități speciale, în raport cu Siria și cu locuitorii ei. Multe, multe românce s-au căsătorit cu sirieni în perioada când aceștia erau la studii în România, iar țara noastră, în mod înțelept, nu a rupt relațiile cu autoritățile de la Damasc, și, din acest motiv, poziția lui Băsescu a fost corectă.
Războiul civil a izbucnit acolo de vreo cinci ani, și între 200 sau 300.000 de oameni și-au pierdut viața până în prezent. Este adevărat că imigrarea unei părți din populație s-a declanșat după începerea ostilităților, când dictatorul de la Damasc a ajuns până acolo încât și-a bombardat proprii săi concetățeni, dar dezastrul s-a declanșat cu adevărat când islamiștii fundamentaliști (ISIS) au ocupat o mare parte din Siria și sunt o forță cu adevărat redutabilă, căreia nu i se opune o rezistență consistentă nici în Irak (în afară de kurzi), și nici în Siria, mai puțin din partea forțelor actualului președinte.
În acest context, a afirmațiilor lui Traian Ungureanu cu privire la complicitatea Occidentului vis-a-vis de Bashar Al-Assad, sunt nu numai simplificatoare, dar nu sunt confirmate nici de realitate, care este întotdeauna încăpățânată.
Nu se poate contesta că americanii i-au bombardat pe ISIS, acum au început acest gen de operații atât francezii, cât și rușii, dar fără o concentrare de trupe terestre, formate din combatanți de origine musulmană, totul este ”vânare de vânt”. (Nu se pot aduce trupe din Vest, fiindcă s-ar vorbi despre noi cruciade și toată lumea musulmană s-ar desolidariza de astfel de acțiuni.) Cineva trebuie să îi înlăture pe islamiști de pe teren, adică combatanți, și nu bombe, și oricât ar fi loviți din aer extremiștii, aceștia dețin controlul terenului și în momentul de față.
Nu se poate explica situația din Siria numai prin diviziunea Occidentului, așa cum face Traian Ungureanu. Vesticii l-au alungat de la putere pe Gaddafi, când Libia, deși dictatură, era un stat unic și un mare exportator de petrol. Nu din cauza rușilor, statul libian s-a prăbușit: are două guverne, unul la Tripoli, și altul la Tobruk, în țară este un haos cvasi-generalizat, și mulți libieni se îndreaptă spre Europa ca să-și caute un adăpost. Pentru această situație nu este de vină Putin, ci serviciile de informații occidentale, care nu au informat cancelariile că modelul occidental de organizare a societății, adică democrația liberală, nu se poate impune peste noapte în Orient. Până acum, singura reușită este Tunisia, ceea ce înseamnă că din ”Primăvara Arabă” și speranțele pe care le-a determinat a rămas puțin, extrem de puțin.
Bashar Al-Assad a fost, totuși, tolerant cu compatrioții săi creștini. Ca să dau un exemplu, în timpul unei vizite în Siria l-a primit în audiență pe PS Florentin, și, cu siguranță, în raport cu ISIS, este un rău incomparabil mai mic. Islamiștii extremiști decapitează ostaticii occidentali, aruncă în aer vestigiile trecutului, cum s-a întâmplat la Palmira și aiurea, și câte acte de barbarie nu mai fac.
Opoziția anti-Assad, pro-occidentală, pe lângă că este fragmentată, este și slabă din punct de vedere militar, și din această cauză ajutorul Occidentului s-a dus pe apa Sâmbetei. Nu cred în cele spuse de opozanții lui Assad că rușii i-au bombardat pe ei și nu pe ISIS. În gruparea ISIS, alături de musulmanii sunniți, originari din țările arabe, sunt mii de combatanți, atât din statele occidentale, dar chiar și din Rusia, aceștia provenind din zona Caucazului. Din acest motiv, oricât s-ar supăra comentatorul amintit mai înainte, interesele Rusiei și al Occidentului în Siria sunt în cea mai mare parte convergente, chiar dacă, Franța, îndeosebi, nu-l agreează pe actualul președinte sirian.
Și apoi, nu cred că vreodată, într-un termen rezonabil, americanii și rușii vor trage unii împotriva altora. Așa cum arăta recent acad. Mircea Malița, cele două mari puteri se luptă prin interpuși, deoarece este mai comod. Așa s-a întâmplat și în timpul Războiului Rece. Politica a fost de la început cinică și va fi în continuare.
Mi se pare important ca să continue contactele ruso-americane, chiar dacă zâmbetele celor doi șefi de state au fost înghețate la dineul final de la New York, fiindcă în realitate niciuna nu dorește un război. Apoi, să nu uităm că dacă Ucraina a pierdut Crimeea, fără ca rușii să tragă un singur foc de armă, înseamnă că și la vecina noastră ceva nu a fost în regulă, iar țara a fost și este în continuare una coruptă, cum, din păcate, se întâmplă și în Republica Moldova.
În consecință, România trebuie să mențină contactele cu autoritățile de la Damasc pentru a-i ajuta pe români, și îndeosebi româncele ce mai sunt acolo. Sirienii care se găsesc în țara noastră sunt bine, mulți au afaceri prospere, iar unii dintre ei sunt medici buni sau chiar foarte buni. Oricum, până la plecarea lui Bashar Al-Assad din fruntea statului Sirian este o cale lungă, deoarece are sprijinul militar al rușilor. Pe de altă parte, din actualul val de refugiați, chiar dacă unii vor fi repartizați în România, puțini se vor stabili în țara noastră.
Adrian Man
2 octombrie 2015
