Tovărăşie, cârdăşie şi părtăşie

527

Desecretizarea protocolului din 2009 dintre Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul General a stârnit un imens scandal. Este clar că tot ce prevede protocolul încalcă masiv legislaţia şi dă SRI-ului puteri nelimitate şi necontrolate. Acest protocol semnat de Maior şi Kovesi confirmă că SRI este un organism prea puţin controlat, prea puţin reformat, organism transformat într-un pol de putere ce pune în pericol evoluţia democraţiei româneşti. Adevărata problemă a României, o ţară măcinată la nesfârşit de corupţie, haos şi ineficienţă porneşte de la SRI!

Mai multe dosare întocmite ca urmare a protocoalelor încheiate între SRI şi DNA şi între SRI şi Parchetul General au dus uneori la anchete abuzive, în urma cărora instanţele de judecată au pronunţat condamnări penale cu ani de închisoare. Au ieşit la iveală multe investigaţii şi probe falsificate, victimele demonstrându-şi nevinovăţia la CEDO, însă odată cu desecretizarea protocoalelor, abia acum începe haosul în sistemul justiţiar.

Protocolul care a nenorocit justiţia

Protocolul secret dintre PÎCCJ şi SRI a fost dat publicităţii, vineri 30 martie 2018, după ce documentul a fost declasificat de cele două instituţii. Aşa cum era de aşteptat, protocolul a fost semnat de Gabriela Scutea (în dreptul numelui lui Tiberiu Niţu), Florian Coldea (prim-adjunct al directorului SRI) şi aprobat de George Maior (director al SRI la acea dată) şi Laura Codruţa Kovesi (procuror şef).

”Gravitatea prevederilor din acest Protocol este cutremurătoare pentru orice persoană, chiar cu minime studii juridice şi noţiuni elementare despre stat de drept (…).

Acest Protocol ne dezvăluie acum că, ceea ce SRI-ului avea interzis expres prin lege să facă încă din 1992, i s-a permis să facă printr-un protocol secret din 2009, iar «permisiunea» i s-a dat tocmai de Ministerul Public, care e autoritatea constituţională din stat responsabilă cu «apărarea ordinii de drept»”, spune judecătorul Dana Gîrbovan într-o amplă analiză.

Practic, prin protocolul PÎCCJ-SRI, procurorii au fost obligaţi să dea explicaţii Serviciului Român de Informaţii, să facă echipe cu ofiţerii SRI (adică să devină colaboratori ai SRI) şi să facă rapoarte despre dosarele în curs, în condiţiile în care SRI se ocupă doar de culegerea de informaţii, iar procurorul are obligaţia de a nu dezvălui date din anchetă. Ei, iată că SRI e mai presus de lege.

S-au amestecat borcanele

Printre obiectivele Protocolului era şi ”constituirea de echipe operative comune care să acţioneze în baza unor planuri de acţiune pentru exercitarea competenţelor specifice ale părţilor, în vederea documentării faptelor prevăzute Ia art.2”. Pe lângă faptul că este o dovadă clară că au existat echipe mixte între procurori şi colaboratori şi este şi o dovadă că Laura Codruţa Kovesi a minţit încă o dată atunci când a declarat în 27 ianuarie 2017 că ”nu există şi nu a existat nici un protocol de colaborare SRI-DNA şi nici protocol secret Coldea/Kovesi. Nu au existat echipe mixte SRI-procurori”. Scrie negru pe alb că activitatea procurorilor era coordonată cu cea a agenţilor SRI, având ”planuri comune de acţiune”.

Procurorii, slugile SRI?

Protocolul mai scoate la iveală că procurorii trebuiau să ceară voie SRI referitor la informaţiile ce doreau să le introducă în dosare şi să le şi justifice ”în mod argumentat”. Adică, probele prin care o persoană ar fi putut scăpa de acuzaţii, puteau rămâne ascunse, ceea ce afecta dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

”Dacă Codul de procedură penală spune că procurorii – deoarece sunt consideraţi magistraţi, şi nu agenţi ai statului! – strâng probe atât în acuzare, cât şi în apărare, Protocolul scoate la iveală că nu toate informaţiile furnizate de SRI erau puse în dosar, ci doar cele pentru care procurorul cerea desecretizarea, şi SRI o aproba.

Prevederile din acest Protocol confirmă ceea ce transpărea de mult din alte acte oficiale sau declaraţii publice, şi anume că Codul de procedură penală a fost dublat de norme secrete, la care părţile din dosare nu au avut acces, fapt ce contravine flagrant regulilor de bază ale statului de drept”, mai spune Dana Gîrbovan.

”Cât de TICĂLOŞI şi NEMERNICI pot fi procurorii din România încât NICIUNUL nu a de denunţat public acest protocol din 2009?”, spune Chris Terhes, preşedintele Coaliţiei românilor din Statele Unite ale Americii, exprimându-şi indignarea faţă de ceea ce a descoperit citind protocolul dintre SRI şi Parchetul General. 

De ce nu răspunde nimeni?

Generalul Dumitru Iliescu, fostul şef al SPP, acuză faptul că protocoalele au fost încheiate de SRI la iniţiativa CIA ”implicată în acţiunile derulate de către binomul SRI-DNA împotriva oamenilor politici, oamenilor de afaceri, ziariştilor, magistraţilor şi specialiştilor în diverse domenii de activitate, consideraţi incomozi sau percepuţi cu un anumit grad de ostilitate faţă de interesele americane şi vest-europene, faţă de marile companii din aceste state”.

Bineînţeles că agenţii CIA nu au intervenit in mod direct, ci prin SRI, „pe care l-au fidelizat si l-au determinat să-şi devieze activitatea spre acţiuni menite să susţină şi să faciliteze promovarea şi protejarea intereselor americane în această zonă geo-strategică”.

Şi dacă ipoteza s-ar confirma, ce s-ar întâmpla? Cine îi trage pe americani la răspundere? Pe de altă parte, ce instituţie din România ar fi ocupată şi interesată să declanşeze o asemenea acţiune?

Ar trebui să fii naiv să crezi că cineva va fi tras la răspundere, indiferent că se află dincolo sau nu de ocean. Cine să-i cerceteze pe cei implicaţi şi să-i judece pentru vreo faptă imputată în virtutea protocoalelor sinistre?

Pe de altă parte, Laura Codruţa Kovesi a intrat deja în miezul manipulării şi a ieşit în faţă cu declaraţii spunând că în protocolul semnat cu SRI nu există noţiunea de „echipă mixtă”, ci „echipă comună”, iar ”protocolul nu se numeşte de colaborare”, ci ”protocol de cooperare. În final, fiecare înghite ce vrea! ”Nu ochii te dor, doar nedreptatea!”.

UNJR şi AMR: Vrem tot adevărul!

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) şi Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) au solicitat atât Parchetului General, cât şi SRI-ului, să publice de îndată absolut toate protocoalele ori înţelegerile de cooperare pe care le au din 1990 până în prezent, încheiate între oricare dintre structurile lor din subordine. De asemenea, au solicitat CSAT-ului să publice toate hotărârile pe care le-a emis din 1990 şi privesc ori au legătură cu justiţia.

”Într-un stat care se pretinde democratic şi care respectă separaţia puterilor, justiţia nu poate fi administrată după acte secrete, aşa cum era în perioada comunistă. Cine susţine contrariul are grave carenţe în a înţelege în primul rând democraţia şi ce înseamnă respectarea drepturilor şi libertăţilor omului.

Cuprinsul Protocolului semnat între Parchetul General şi SRI în 2009 confirmă îngrijorările pe care, începând cu 2015, UNJR şi AMR le-au exprimat în spaţiul public cu privire la implicarea SRI în justiţie.

Faptul că SRI-ul a fost cel care a iniţiat declasificarea acestui Protocol este de lăudat şi reprezintă un prim pas de revenire la normalitatea democratică şi de recredibilizare a acestei instituţii.

Gravă şi nescuzabilă, însă, este atitudinea reprezentanţilor Parchetului General, care de atâţia ani de zile au acţionat în baza acestui Protocol ce a produs consecinţe efective în dosarele de urmărire penală, punând la îndoială respectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil al celor acuzaţi.

Dincolo de faptul că Protocolul adaugă la lege şi are prevederi ce contravin legii, prin acceptarea acestuia procurorii şi parchetele au cedat independenţa lor operaţională SRI-ului, afectând în mod grav statutul procurorilor şi încrederea cetăţenilor în activitatea acestora.

Acest Protocol a subminat independenţa procurorilor cum nici un act nu a făcut-o, şi cu toate acestea, din 2009 până în prezent, nu a apărut în spaţiul public vreo reacţie din partea parchetelor care să conteste raportul de subordonare faţă de SRI.

Când un procuror, care are statut de magistrat, acceptă să fie subordonat unui ofiţer SRI, îşi subminează singur propria independenţă şi îşi compromite grav reputaţia şi statutul.

Cei ce au semnat şi implementat acest Protocol trebuie să şi-l asume şi să dea socoteală pentru el.

Dacă exista procurori care nu au cunoscut conţinutul lui sau nu au acceptat implementarea acestuia, trebuie, măcar în acest ultim ceas, să iasă public şi să spună acest lucru, altfel statutul lor va fi compromis.

UNJR şi AMR subliniază, încă o dată, că gravitatea celor cuprinse în Protocol nu poate fi negată deoarece, într-un stat democratic, administrarea justiţiei nu se poate face prin acte care, nu doar că sunt secrete şi inaccesibile celui acuzat şi judecătorilor, dar adaugă la lege şi/sau au prevederi contrare legii.

UNJR şi AMR vor începe o serie de noi acţiuni pentru lămurirea tuturor acestor aspecte de o gravitate fără precedent, care au afectat grav justiţia şi statul de drept, prin prisma ingerinţei serviciilor de informaţii în administrarea actului de justiţie.

Solicitam public atât Parchetului General, cât şi SRI-ului, să publice de îndată absolut toate protocoalele ori înţelegerile de cooperare pe care le au din 1990 până în prezent, încheiate între oricare dintre structurile lor din subordine.

De asemenea, solicităm public CSAT-ului să publice toate hotărârile pe care le-a emis din 1990 şi privesc ori au legătură cu justiţia.

Dacă vrem să ne rupem de trecutul comunist şi să vindecăm justiţia de metehnele şi practicile securiste, trebuie sa începem prin a afla adevărul cu privire la aceste acte secrete ce au influenţat justiţia din 1990 până în prezent. Tot adevărul!”, a transmis UNJR prin judecătorul Dana Gîrbovan şi AMR prin judecător Andreea Ciuca.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ