Un profesor încurajează studenții să salveze rețelele de mâncăruri din zona de unde provin

103

Studenții din anul IV de la Facultatea de Agricultură din Cluj-Napoca participă la un proiect demarat la inițiativa unui profesor, prin care documentează mâncăruri tradiționale din zona din care provin.

Scopul proiectului este de a face cunoscută sau chiar de a salva rețeta, dar și de a aduna informațiile necesare pentru ca produsul respectiv să poată intra în procesul birocratic de atestare la nivel național, sau chiar european.

Peste 20 de tineri, îmbrăcați în costume populare, au expus luni diferite mâncăruri în cadrul unei expoziții numite ‘Parada produselor tradiționale’, organizată la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterniară (USMAV) din Cluj.

Printre felurile gătite de studenți, vizitatorii au putut gusta sarmale împrăștiate, palaneț cu urdă, lușcoș ardelenesc, balmoș moțesc sau plăcintă cu lucernă. Acesta din urmă este un produs gustat și astăzi de sătenii din comuna Bocșa, județul Sălaj. Raluca Ardelean, studenta care a pregătit plăcintele, spune că rețeta dăinuie din vremurile în care femeile se străduiau să gătească cu orice aveau la îndemână. De aceea, era folosită inclusiv lucerna, care de obicei este dată ca hrană animalelor. O altă varietate de plăcintă asemănătoare este cea cu frunze de păpădie.

‘La noi, din bătrâni, lucerna este folosită în plăcinte, pentru că nu erau atât de multe feluri de plante și ingrediente. Se fac și plăcinte cu păpădie sau urzici. Țăranii erau pe atunci foarte inventivi. Atunci când aveau, puneau în aceste plăcinte și brânză, care era mai greu de produs. Plăcinta cu lucernă nu are un gust prea aromat și de aceea, ca să fie mai sățioasă, când aveau de muncă la câmp, țăranii puneau în ea și slănină’, a explicat Raluca Ardelean, cea care a adus în expoziție plăcintele cu lucernă.

O altă poveste interesantă o are un fel de mâncare aparent banal, este vorba despre turte de mălai, pe care oamenii le mâncau pe post de pâine. Valentina Rotar, fata care a cules rețeta de la străbunica ei, din comuna Țaga din Cluj, spune că aceasta a ajuns aprope uitată, pentru că oamenii o asociază cu vremurile foarte grele din timpul războiului. Astfel că atunci când grâul nu a mai fost atât de scump, ei au preferat să folosească acest tip de făină în loc de cea de mălai, la prepararea pâinilor, deși făina de porumb poate fi considerată astăzi mai sănătoasă.

‘Erau vremuri foarte grele, oamenii nu aveau atât de multă mâncare, porumbul se face mai bine decât grâul și atunci îl foloseau. La această rețetă se pune și un pic de făină de grâu, ca să stea compoziția mai adunată, dar în rest este foarte simplu de făcut. Se poate pune în ea și slănină, dacă se dorește să fie mai sățioasă și trebuie neapărat făcută într-un cuptor, la un foc puternic’, a spus Raluca.

Tinerii nu au uitat nici de rețetele de băuturi. O fată din comuna Pomi, din Maramureș, a adus la expoziție țuică din pere pădurețe, despre care spune că sunt atât de mici, tari și acre că nu se pot mânca. În schimb, țuica care se poate face din ele este mai tare decât altele și are o aromă puternică.

Nu au lipsit nici produsele pe care românii le cunosc de la alte etnii, cum ar fi prăjitura cu rubarbă din Saschiz sau hencleșe din zona Jidvei, care sunt specialități săsești. ‘Este un desert cu brânză dulce de vaci, stafide și smântână, compoziția fiind turnată pe un blat de aluat. Această prăjitură se face când se întorc sașii în țară, când se întâlnesc în grupuri, este ceva mai deosebit’, a menționat Cristian Albu.

Toate aceste produse au fost preparate după ce tinerii au adunat rețetele de la bătrânii din familiile sau zonele lor, dar au încercat să ofere repere și despre istoricul mâncărurilor respective sau informații care să le lege de comuna din care provin.

Avram Fițiu, care este conferențiar la USAMV și inițiatorul manifestării, a explicat că acest demers este unul didactic, dar și de salvare a unor mâncăruri tradiționale. El a amintit că România se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește mâncărurile atestate ca produse tradiționale.

‘Studenții au trebuit să identifice un produs tradițional, să îi întocmească un caiet de sarcini prin care să explice de unde provine acesta, cum se realizează și dacă are o vechime de minim 30 de ani. (…) Ar fi păcat să le pierdem, pentru că nu ne putem exprima la nivel european decât prin produse specifice românești. În prezent, România este pe ultimul loc în Europa la nivel de atestare de produse tradiționale, spre deosebire de Franța care are 280’, a spus Avram Fițiu.

Acesta a explicat că un asemenea produs ar trebui să fie promovat, astfel încât să obțină un certificat de atestare ca produs tradițional, de un număr de minim cinci agricultori din comuna de proveniență.

Articol preluat intergral de pe Agerpres

LĂSAȚI UN MESAJ