19 ani de la violenţele interetnice din Târgu-Mureş. Am învăţat ceva?

Procurorul Dan Petru:“M-am temut pentru viaţa mea!”

Actualul şef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Mureş, Dan Petru, este procurorul care s-a ocupat de anchetarea violenţelor din Târgu Mureş.

“În 20 martie am simţit pe pielea mea gravitatea situaţiei. Eram în maşină pe strada Depozitelor, când m-am trezit înconjurat de o gloată de oameni înarmaţi cu bâte şi cozi de lopată. Cu mare greutate am ieşit din mijlocul lor şi am scăpat doar cu maşina şifonată. Cred însă, că dacă ştiau cine sunt, n-aş fi scăpat prea uşor. Abia când am ajuns acasă mi-am dat seama că m-am temut pentru viaţa mea.”

Reporter: Aţi întocmit atunci 27 de dosare penale. Câte din ele au fost soluţionate la data respectivă?
Dan Petru: Toate. Este un motiv de mândrie pentru noi, că din toate dosarele trimise în instanţă nici unul nu a fost achitat.

Reporter: Cu alte cuvinte, aţi prins peştii mărunţei. Cei mari însă au scăpat. Din cele 27 de dosare puse cap la cap, nu puteaţi face unul de ansamblu, ca să vedeţi ce se ascunde în spatele lor?
D.P.: Asta nu cădea în sarcina noastră. Ştiu că la Bucureşti s-a întocmit un astfel de dosar, dar nu s-a mai auzit nimic de el.

Reporter: În cazul asasinării lui Simion Frandeş, dosarul a stat la naftalină 15 ani şi după aceea s-a prescris… Foarte ciudat…
D.P.: Nu e nimic adevărat din ce s-a vehiculat în presă. Dosarul nu avea ce să caute la Parchet, de vreme ce nu exista un autor. Este sarcina poliţiei să găsească vinovaţii şi să ni-i trimită nouă. Aşadar, dosarul era la poliţie, nu dosit prin sertarele Parchetului. Eu ştiu despre acest caz, că existau la un moment dat doi suspecţi. Dintre ei, unul s-a sinucis şi celălalt a fugit în Ungaria. De aceea a rămas dosarul nerezolvat.

Reporter: Barabas Ernő a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru tentativă de omor, dar a fugit în Ungaria. I s-a prescris şi lui pedeapsa?
D.P.: Din câte ştiu, lui i-a fost întreruptă şi în prezent se află încarcerat.

Kelemen Attila: “Nu cred că acele porcării se vor mai repeta!”

Kelemen Attila este preşedintele UDMR, filiala Mureş.

“Eu sunt sportiv. Am câştigat numeroase campionate naţionale. Mă străduiesc să am mentalitate de sportiv, pe care îl interesează rezultatele, nu scandalul. Succesele se câştigă la masa negocierilor, nu cu bâta în stradă.”

Reporter: Mie mi-e cât se poate de clar. În martie ’90 mulţimea a fost manipulată ca o turmă de oi bezmetice.
K.A.: Cu siguranţă. E un capitol urât din istoria noastră de care nimeni nu vrea să-şi mai amintească. Ne-am întors singuri în timp, în perioada Evului Mediu. Pe lângă multele traume pe care încă le mai resimţim, pot spune că am pierdut enorm şi din punct de vedere economic. Mulţi investitori se sperie şi acum când aud de Târgu Mureş. Şi-au construit imaginea unui oraş în care vandalii umblă liberi pe străzi, cu ciomegele în mâini.

Reporter: Maghiarii de cine au fost manipulaţi să iasă în stradă?
K.A.: N-a fost vorba neapărat de manipulare. Era frustrarea anilor comunismului, care a răbufnit. După revoluţie, minoritatea maghiară a văzut că nu s-au făcut mari progrese în promovarea drepturilor lor. Aceasta ar fi o cauză.

Reporter: Totuşi mi se pare suspectă prezenţa jurnaliştilor străini, taman în clădirea hotelului Grand. Parcă e prea gândit tot scenariul.
K.A.: Orice jurnalist se duce acolo unde se întâmplă ceva. Nu cred că au fost chemaţi de către cineva să filmeze nişte lucruri puse la cale mai dinainte.

Reporter: Dar Farmacia 28? Ce rol a jucat? Era o inscripţie de-a dreptul nazistă.
K.A.: Nu e adevărat. Era doar o firmă bilingvă şi atât.

Reporter: Atunci numai românii au fost manipulaţi? De către cine?
K.A.: Nu putem spune că i-a manipulat cineva doar pe români. Securitatea îşi băga nasul pentru că îşi juca ultimul as.

Reporter: Redaţi-mi cel mai negru scenariu în care confruntările violente s-ar putea repeta.
K.A.: Nu există un astfel de scenariu. Acele evenimente n-or să se mai întâmple niciodată. Oamenii nu mai sunt tot atât de uşor de manipulat.

Reporter: La ultimele alegeri electoratul român a demonstrat că s-a cam săturat de patriotism excesiv. Cum stau etnicii maghiari?
K.A.: La fel. Forumul civic maghiar a obţinut mai puţine procente decât PRM-ul.

Constantin Amza: “Data de 15 martie aduce de fiecare dată cu ea frământări şi tensiuni”

Constantin Amza este preşedintele filialei Mureş a partidului România Mare.

Reporter: Desfăşurarea evenimentelor a fost bine gândită. De către cine?
C.A.: De către cei care doreau reînfăptuirea Ungariei Mari. Sloganul din acele zile era: “Most es itt!” (n.r. “Acum şi aici!”) Credeţi că aceste lucruri s-au petrecut la întâmplare?

Reporter: Ţăranii români au venit destul de bine organizaţi din Hodac şi Ibăneşti. Aveau cu ei bâte, topoare, chiar nu-i mâna nimeni de la spate?
C.A.: A fost ceva spontan. Întrebaţi-i pe ei, dacă pe mine nu mă credeţi. Au auzit că în Târgu Mureş ungurii fac prăpăd şi au venit, mai ales că mulţi dintre ei îşi aveau copiii aici.

Reporter: Putem vorbi despre o tabără a băieţilor buni şi despre cealaltă a băieţilor răi?
C.A.: Da, având în vedere că de obicei băieţii buni sunt cei care sunt loviţi, răniţi şi omorâţi. Băieţii răi sunt cei care provoacă şi care, tot ei duc la bun sfârşit relele pe care le-au provocat.

Reporter: În final cine a învins?
C.A.: Nimeni. Cu toţii am pierdut.

Reporter: Ne-am mai maturizat odată cu trecerea timpului?
C.A.: Da. Ne-a mai venit mintea la cap. Şi sper ca şi vârfurilor UDMR-iste să le vină. Până acum, ei nu au ştiut altceva, decât de autonomie. Sper să mai schimbe placa, acum că sunt în opoziţie. Oricum, un lucru e clar: cu violenţa nu facem nimic.

Reporter: Mai sunt oamenii atât de uşor de manipulat?
C.A.: Da. Metodele s-au mai schimbat, că ţin şi ele pasul cu timpul. Dar se poate manipula. Atât timp cât românii sunt oamenii televizoarelor e foarte uşor să-i duci de nas.

Reporter: Cum vedeţi în viitor relaţiile interetnice ale oamenilor simpli?
C.A.: Ca şi până acum. Am crescut în Târgu Mureş alături de români, ţigani şi maghiari. Ce să avem unii cu alţii?

Reporter: Acum câţiva ani, PRM-ul era principalul tun din opoziţie. Astăzi nici în Parlament nu mai e. S-au săturat românii de naţionalism?
C.A.: Nu. Avem încă oameni de bază care cred în idealurile noastre. Numai că am stricat prea multe mişmaşuri şi ne-am băgat nasul unde nu prea-şi doreau unii să ni-l băgăm. Aşa că ne-au dat la o parte. Vorbeam mai devreme de manipulare…

Filmul evenimentelor

În Târgu Mureş, între 19 şi 21 martie 1990 au izbucnit grave violenţe, în care cinci oameni şi-au pierdut viaţa şi alte câteva sute au fost rănite. Iată filmul evenimentelor care au îngrozit o lume întreagă şi care au aruncat România în Evul Mediu.
15 martie – În localităţile cu populaţie majoritar maghiară au loc festivităţi cu ocazia “Zilei maghiarilor de pretutindeni”. Uniunea Vatra Românească, condusă de Radu Ciontea, acuză profanarea statuilor lui Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu, precum şi răspândirea de manifeste despre genocidul aplicat ungurilor de către români şi hărţi ale Ungariei Mari, incluzând şi Transilvania. În replică, etnicii maghiari acuză populaţia românească de intoleranţă şi persecuţii de tip comunist.

16 martie – Ziarele vremii relatează un incident petrecut în cartierul Tudor Vladimirescu. Potrivit acestora, directoarea farmaciei numărul 28 a schimbat plăcuţa de la intrarea în farmacie, cu una ofensatoare la adresa românilor. Practic, se anunţa că din acel moment unitatea nu mai era deschisă decât pentru maghiari.

19 martie – Ca urmare a tensiunilor create, sunt atacate de către grupuri de români, sediile UDMR, PNŢCD şi PNL. Se zvonea că la sediile acestor partide s-ar găsi valută şi manifeste maghiare. Secretarul organizaţiei ţărăniste este prins şi bătut cu sălbăticie. Într-o altă manifestaţie, scriitorul Suto András este de asemenea agresat cu bestialitate.

20 martie – Tensiunea creşte cu fiecare clipă. Populaţia maghiară începe să se adune masiv în centrul oraşului. De cealaltă parte, sosesc autobuze cu ţărani români înarmaţi cu bâte, topoare şi cuţite. Se formează două tabere. Grupul românilor era aşezat în faţa hotelului Grand, iar grupul maghiar în apropierea statuii lui Avram Iancu. Între ei, un mic cordon de poliţie. Se scandează “Dreptate! Vrem dreptate!”, “Să vină Iliescu!”, “Iliescu nu uita, şi Ardealu-i ţara ta!”. Seara începe bătaia generală. Toate autobuzele ţăranilor români sunt incendiate, iar aceştia sunt agresaţi. Camerele jurnaliştilor surprind scena în care Mihailă Cofariu este lovit cu cruzime de către un grup de agresori, deşi acesta este căzut la pământ şi nu mai mişcă.

21 martie – Maghiarii din satele şi comunele de pe lângă Târgu Mureş ridică baraje pe toate drumurile de acces către oraş pentru a împiedica venirea românilor din alte localităţi. Se înregistrează noi victime. În urma acestor evenimente, cinci oameni şi-au pierdut viaţa şi 278 au fost răniţi. Două unităţi comerciale au fost sparte şi 46 de autovehicule au fost avariate. Sediile UDMR, PNŢCD, PNL şi Vatra Românească au fost vandalizate şi o biserică ortodoxă a fost incendiată.

Allain CUCU

Două victime ale aceleiaşi barbarii: Sütő András şi Mihăilă Cofariu

„Acum ar fi fost nevoie de autobuzele acelea din anii ’90”

Cruzimea cu care a fost agresat scriitorul Sütő András a consternat o lume întreagă. În urma loviturilor primite, acesta şi-a pierdut ochiul stâng. Agresorii săi nu au fost niciodată identificaţi. După o perioadă de spitalizare s-a stabilit în Ungaria, unde a şi murit. A fost înmormântat pe 7 octombrie 2006, în cimitirul reformat din Târgu Mureş. Prezent la înmormântarea lui, poetul Mircea Dinescu declara: „În mod normal, abia acum ar fi fost nevoie de autobuzele acelea din anii '90, care să aducă la această ceremonie ţăranii din satele din jurul Târgu Mureşului, nu înarmaţi cu bâte, ci cu braţele pline de flori, la catafalcul celui ce a scris cele mai frumoase şi mai emoţionante pagini despre ţărănimea maghiară şi română din Ardeal, după cel de-al doilea război mondial.”

Mihăilă Cofariu nu vrea răzbunare

Imaginile în care Mihăilă Cofariu era călcat în picioare de mai mulţi agresori, deşi acesta nu mai mişca, au fost surprinse de camerele de luat vederi ale jurnaliştilor şi au făcut înconjurul lumii. Doi dintre agresori au fost identificaţi ca fiind Barabas Ernö şi Csereznyes Pall şi au fost condamnaţi la câte zece ani de închisoare. Barabas Ernö a fugit în Ungaria, iar Csereznyes Pall a fost graţiat de către preşedintele Emil Constantinescu.

Contactat de către reporterii Ziarului de Mureş, Mihăilă Cofariu a refuzat să mai facă orice declaraţii. Familia lui se arată dezgustată de felul în care presa i-a manipulat în toţi aceşti ani.
„Nu mai vrem să spunem nimic. De fiecare dată când suntem vizitaţi de ziarişti, suntem îmbrobodiţi să declarăm numai ce vor ei. Acum câţiva ani, o echipă a televiziunii române a venit aici şi ne-au luat cu frumosul, până am declarat că de fapt, noi nu avem nimic cu agresorii. Pe baza acestei declaraţii, unul dintre ei a fost graţiat. Noi n-am spus niciodată că îl iertăm. Aşa ceva nu se poate ierta. Noi nu dorim răul nimănui şi nu vrem răzbunare, dar asta nu înseamnă că am uitat prin ce am trecut.”