1912. Centenarul ocuparii Basarabiei
La 16 mai 1812 Imperiul Rus obţinea prin manopere dolosive un teritoriu de peste 45.000 km²,
cu aproximativ 500.000 locuitori, majoritatea fiind etnici romani. Anul acesta se implinesc 200 de ani de la
anexarea Basarabiei. Modul in care au sarbatorit autoritaţile ţariste 100 de ani de la anexare a facut obiectul
monitorizarii diplomaţiei de la Bucureşti. Dovada este raportul ministrului roman la Sankt Petersburg din
19 mai 1912, din care rezulta ca s-au trimis Ministerului Afacerilor Straine mai multe comunicari pe aceasta
tema. Documentul vizeaza traducerea articolului Un doliu nepotrivit, aparut in publicaţia rusa Novoe Vremea,
in urma protestelor din Romania provocate de serbarile din Chişinau. Publicaţia descria manifestarile,
imprejurarile in care Basarabia a fost ocupata, deplangand „lipsa de recunoştinţa a unui popor ortodox de
origine mai mult slava decat latina”. Informaţia era confirmata şi de alte publicaţii ruseşti: romanii din dreapta
Prutului nu aveau ce sarbatori, pierderea fiind un motiv de doliu naţional, care s-a concretizat in conferinţe,
manifestaţii ample de protest, apariţia ziarelor cu un semn de doliu, case particulare impodobite cu drapele in
berna.
O forma de protest faţa de anexarea teritoriului denumit Basarabia in anul 1813, inregistrata in
mediul diplomatic, a fost identificata de Dr. Dinu Poştarencu in arhivele din Republica Moldova. Reacţia
Consulatului Romaniei din Izmail ţinea de contextul in care Ministerul Rus al Afacerilor Externe a informat
autoritaţile guberniale cu privire la desemnarea lui Sebastian Grecianu in calitate de consul general la Izmail
şi a solicitat punctul de vedere. La randul lor, autoritaţile de la Chişinau le-au intrebat pe cele judeţene daca
exista vreun motiv care sa impiedice acceptarea noului consul general. La 27 mai 1912, ispravnicul judeţului
Izmail raporta ca nu existau astfel de impedimente, cu o singura excepţie – modul in care s-a raportat consulul
Grecianu la „serbarea jubileului”: „plecarea demonstrativa a lui in ajunul sarbatoririi a 100 de ani de la
includerea Basarabiei in componenţa Rusiei şi faptul ca in ziua de 16 mai, drapelul naţional de la Consulatul
Romaniei nu a fost ridicat”.
Am identificat explicaţia oficiala a gestului viitorului consul general, prezentat de istoricul de la
Chişinau, pe buna dreptate, ca un act de demnitate, in Arhivele Diplomatice. Ne referim la comunicarea
Consulatului Romaniei la Izmail nr. 390 din 19 iunie 1912, transmisa insarcinatului cu afaceri la Sankt
Petersburg, cu copia raportului nr. 388 din 18 iunie. Sebastian Grecianu a confirmat Ministerului Afacerilor
Straine absenţa sa de la ceremoniile organizate de autoritaţile de ocupaţie, precum şi faptul ca nu s-a arborat
pavilionul naţional. Documentul pe care il redam in continuare prezinta interes şi din perspectiva raportarii
administraţiei ruse din sudul Basarabiei la momentul festivitaţilor organizate de cele din capitala imperiului.
In plus, diplomatul roman a transmis in ţara un exemplar al inştiinţarii primarului Izmailului privind primirea
unei delegaţii basarabene de catre imparat. Monarhul rus işi exprimase dorinţa ca ţaranii moldoveni sa-i
prezinte omagiile in porturile lor naţionale.
Raportul nr. 388 din 18 iunie 1912 adresat de Consulatul Romaniei la Izmail Departamentului Regal al
Afacerilor Straine
Domnule Preşedinte al Consiliului,
Referindu-ma la raportul meu nr. 319 din 8 mai a.c., am onoarea a informa pe Excelenţa Voastra
ca din iniţiativa Comitetului din Chişinau care a organizat serbarile aniversarii de o suta de ani de la luarea
Basarabiei, s-a hotarat ca deputaţiuni din toate ţinuturile provinciei sa plece la Petersburg, la sosirea acolo a
M.S. Imparatului, spre a prezenta Suveranului omagiile populaţiei şi exprimarea devotamentului ei.
Fac parte din aceste deputaţiuni preşedinţii zemstvelor, primari şi delegaţiuni ţaraneşti.
Se spune ca M.S. Imparatul ar fi exprimat dorinţa ca ţarani moldoveni sa se prezinte in porturile lor
naţionale, care mai cu seama in partea de sus a Basarabiei s-au pastrat astfel cum erau la 1812, adica frumoase
şi bogate.
Din Ismail a plecat primarul oraşului, D-l Tulcinov, care a fost primit deja de Suveran, telegrafiind
apoi ajutorului sau de aici cuprinsul inştiinţarii publice, aci-anexate, in original şi traducere, ce s-a afişat şi
imparţit ieri in oraş.
O alta ştire sosita din Petersburg vesteşte ca peste curand Basarabia de jos, adica cele trei districte
reluate in urma razboiului de la 1877-1878, care pana acum erau administrate dupa legile romaneşti in fiinţa la
acea epoca, vor intra sub regimul legilor ruseşti”.
Cred de datoria mea a mai arata Excelenţa Voastra cu acest prilej ca am aflat mai deunezi ca
ispravnicul şi şeful Jandarmeriei de aici au raportat la Chişinau ca consulul general roman a lipsit din
localitate in timpul serbarilor de la 16 şi 17 mai şi ca tot atunci nu s-a arborat pavilionul la Consulatul Regal,
ceea ce este adevarat.
Despre arborarea pavilionului nostru in acele imprejurari nu putea fi nici vorba, mai cu seama ca
Consulatul se afla in reparaţie inca de la sosirea mea aci fiind localul acoperit şi inconjurat de schele şi chiar
ecusonul consular ridicat şi dat la revopsire.
Ispravnicul a mai raportat ca subsemnatul am pretins, ceea ce de asemenea este adevarat, ca pentru
asistarea mea la Te-Deum şi, eventual, arborarea pavilionului prin circulara trimisa spre semnare autoritaţilor
locale şi dupa vice-consulul onorar Liu, cum se obişnuia, dar printr-o adresa separata.
In aceasta din urma privinţa, D-l ispravnic Hagi-Coli mi-a spus acum in urma ca a şi primit
raspunsul de la Guvernamantul Imperial din Chişinau şi anume ca Consulul general roman are dreptate şi ca
comunicarile oficiale de acest soi sa se faca intotdeauna consulatelor prin osebite scrisori.
Binevoiţi… (ss) Consul general, S. Grecianu
Traducerea din limba rusa a inştiinţarii primarului Izmailului privind primirea delegaţiei basarabene
de catre imparat (anexa la comunicarea Consulatului Regal al Romaniei la Izmail nr. 390 din 19 iunie 1912):
Anunciu
Sunt fericit de a comunica populaţiunii oraşului Ismail ca astazi am primit o telegrama din Peterburg
de la Primarul Oraşului Ismail, D-l F. Tulcianov, ca Majestatea Sa Imperatorul a binevoit a-l insarcina de a
transmite populaţiei oraşului şi a districtului mulţumirile Monarhului pentru exprimarea de catre deputaţiunea
districtului Ismail a sentimentelor de patriotism şi ca anexarea districtului nostru la celelalte districte ale
Basarabiei este dorinţa şi voinţa Monarhului.
P. Primar (ss) L. Stol
Ismail, 16 iunie 1912
Dincolo de explicaţiile formale, refuzul consulului Sebastian Grecianu de a impartaşi „bucuria”
raptului Basarabiei a fost perceput ca atare de autoritaţile ruse. Gestul diplomatului inregistrat acum 100 de
ani, de amploare locala, dar asumat individual, merita consemnarea şi prezentarea ca exemplu demn de urmat
pentru diplomaţia romaneasca a secolului XXI. In caz contrar, peste 100 de ani, tricentenarul va fi marcat
sub aceleaşi auspicii imperiale. Pana in momentul in care protestul nostru va fi caracterizat de dimensiuni
concrete, solidare şi esenţiale, ziua de 16 mai ramane o zi de doliu pentru romanii de pretutindeni.
Nota: Articolul a fost publicat in nr. 109 al revistei de cultura creştina şi politica „Rost”.
