Este posibil să se decidă demararea unor noi negocieri în şirul Summiturilor de la Ialta şi din Malta. Deciziile dureroase de la Ialta le cunoaşteţi, ştiţi cum, în spiritul legendarei morale superioare britanice, Churchill a fost de acord să-i cedeze lui Stalin întreg estul Europei şi să traseze pe un şerveţel iluzorii zone de influenţă.
Iluzorii deoarece Stalin avea să recupereze rapid întreg teritoriul,cu excepţia Greciei şi a Iugoslaviei, pentru a crea Imperiul sovietic. Dar ce s-a petrecut pe 2-3 decembrie 1989, la Summitul din Malta, unde a avut loc a doua negociere privind soarta lumii? Ce promisiuni s-au făcut, ce desen al viitoarelor frontiere şi zone de influenţă a fost agreat şi cum diferă el de realitatea de acum?
Cred că, în acest context, după ce am prezentat cele două documente transmise de ruşi drept posibilă sau, dimpotrivă, imposibil de acceptat bază de negociere cu americanii şi NATO, este utilă o reamintire a principalelor informaţii descretizate din arhivele americane sau din alte surse occidentale, precum şi din cele sovietice prezentând transcrieri ale discuţiilor care au avut loc în Malta şi în alte locaţii occidentale acolo unde, în perioada respectivă, a avut loc un balet diplomatic excepţional de bine realizat şi care le-a servit sovieticilor un meniu de promisiuni, angajamente solemne, jurăminte, asigurări şi reasigurări de securitate. Acestea l-au determinat pe Gorbaciov, copleşit de laurii cu care era încununat drept erou al perestroicii şi salvator al omenirii, să accepte seria de cereri occidentale care s-au transformat în realitatea evolutivă a extinderii NATO şi UE, cea de care am beneficiat şi noi, în aplauzele convinse ale poporului român care şi-a dorit „o viaţă ca afară”.
În finalul acestui articol aveţi un material de sinteză rarisim deoarece cele 30 de documente reprezintă sinteza unui proces decizional care a schimbat faţa istoriei şi care trebuie lecturate cu atenţia cuvenită, dincolo, dacă se poate, de superficialitatea veşnicelor remarce standard, parte a unor campanii de dezinformare sau de propagandă ostilă pornite şi susţinute de trolii mereu activi în spaţiul virtual.
Amintirea acelor promisiuni bântuie şi acum coridoarele Kremlinului şi este de văzut, în lumina acestor documente, dacă există ceva adevăr în afirmaţiile amare şi revendicative făcute mai întâi de Boris Elţin, apoi de Putin şi, chiar de Gorbaciov. Ei se plâng că nimic din ce s-a promis nu a fost respectat, ceea ce, din punctul lor de vedere, ar justifica pe deplin cererile făcute în cele 2 documente ( transmise către americani şi NATO.
„Ce s-a întâmplat cu asigurările pe care partenerii noştri occidentali le-au dat după dizolvarea Pactului de la Varşovia? Unde sunt acum acele declaraţii?“ spunea Putin la Conferinţa pe problemele politicilor de securitate de la Munchen din 2007. „Nimeni nu-şi mai aminteşte de ele. Aş dori să citez din discursul ţinut la Bruxelles pe pe 17 mai 1999 de către Manfred Worner, Secretarul General din acel moment al NATO. Afirma atunci că «faptul că nu suntem gata să amplasăm o armată NATO în afara teritoriului german conferă Uniunii Sovietice o fermă garanţie de securitate». Unde sunt acum aceste garanţii?”.
Aşa este?
Consultaţi documentul care prezintă asigurările date de Secretarul de Stat James Baker lui Gorbaciov la întâlnirea lor pe 9 februarie 1990, cum că NATO nu se va extinde „nici măcar cu un inci înspre est”, asigurări, cum veţi puteţi constata, reluate în întâlnirile liderului sovietic cu preşedintele Bush, ministrul de externe vest-german Gensher, cu cancelarul Helmut Kohl, directorul CIA Robert Gates, preşedintele francez Mitterand, prim-ministrul britanic Margaret Thatcher, prim-ministrul John Major şi ministrul său de externe D.Hurd şi, evident, Manfred Worner, Secretarul General al NATO.
Doar un exemplu privind asigurările de securitate repetate primite de sovietici: Robert Braithwaite, fost ambasador britanic în URSS, povesteşte cum atât ministrul de externe Douglas Hurd cât şi prim-ministrul John Major au spus foarte clar sovieticilor că NATO nu se va extinde către est. Astfel, John Major i-a spus lui Gorbaciov că
„Eu cred că gândirea dvs despre rolul NATO în situaţia actuală reprezintă rezultatul unei neînţelegeri…Nu vorbim despre întârirea NATO. Vorbim despre coordonarea eforturilor în privinţa a ceea ce se întâmplă deja în Europa şi Uniunea Europei Occidentale care se crede că va permite tuturor membrilor Comunităţii Europene să contribuie la întărirea securităţii noastre”.
Acesta este mesajul real care a fost transmis ruşilor şi pe care, profund condiţionaţi de mentalitatea de mare putere în tradiţia existentă în acel moment, nu le-a permis să analizeze sensul profund al celor spuse şi de prim minsitrul britanic ca şi, de altfel, toţi colegii săi occidentali. Într-adevăr, de atunci se puneau bazele unei duble construcţii, nicidecum prezivionată de sovietici, cea în care se gândea deja la un edificiu comun euro-atlantic de scuritate în care, într-adevăr, treptat dar sigur, să se permită ca tuturor membrilor Comunităţii Europene să participe la întărirea securităţii noastre, după cum a spus John Major.
Docuemntele publicate de Svetlana Savranskaya şi Tom Blanton de la Universitatea George Washington prezintă gândirea şi mizele geopolitice care au justificat mişcările prin care Occidentul şi sovieticii deopotrivă au pornit un demers istoric, cel de a destructura comunismul, ordinea de stat şi instituţiile sale naţionale, ceea ce a dus şi la prăbuşirea sistemelor sale de putere şi cooperare internaţionale, Pactul de la Varşovia şi CAER.
Ceea ce au crezut, atunci, cred cu mare sinceritate, că va fi un proces îndelungat şi complicat. Nici Gorbaciov nu şi-a imaginat viteza cu care avea să se prăbuşească sistemul, ceea ce la făcut să nu mai fie preocupat decât cum să recupereze ce mai era de recuperat din arsenalele sovietice şi să organizeze apărarea unor frontiere care, pe zi ce trecea, apăreau ca din ce în ce mai fluide şi nesigure.
A mai încercat o întâlnire cu liderii din fostele ţări satelit din Europa, de altfel fără mare speranţă. Oricum, aceasta a şi fost ultima ocazie în care s-a mai vorbit despre socialismul biruitor. Vă rog să deschideţi şi un link suplimentar din sinteza americană, cu alte documente din arhivele americane şi sovietice, cu transcrierile negocierilor din Malta, aşa cum au fost ele consemnate de traducătorii din ambele tabere.
Aici este linkul respectiv, cu o subliniere aparte pentru documentul nr. 10, în acel moment pentru prima oară extras din ahiva Gorbaciov, dar şi pentru documentul nr. 8, relatând în amănunt întâlnirea decisivă între Gorbaciov şi Papa Ioan Paul al II-lea din decembrie 1989. Aşa a început, cu noi lăsaţi pe-afară în câmpul informaţional (cei câţiva care au ştiut ce se petrece fiind izolaţi de puterea sistemului), cu Ceauşescu în fruntea celor se blocaseră în totala negare a realităţii şi a caracterului ineluctabil al procesului schimbărilor structurale.
Pe baza celor discutate în Malta şi în contextul întregii arhitecturi diplomatice conexe s-a clădit lumea în care trăim şi s-a stabilit echilibrul precar de acum, deja desuet în ochii unora şi cu nevoia de a fi reconfirmat, întărit, redimensionat, asta vom vedea cum.
Dar ce trebuie – sau ar trebui – să ne preocupe până la obsesie este că, indiferent de promisiuni sau asigurări, tema principală cu înalte caracteristici conflictuale a rămas cea a statutului fronierei dintre imperii, cu balansul mortal între ambiţii, istorii şi pretenţii mai vechi decât ne putem aduce aminte, ascunse în arhive secrete sau doar în memoria unor dintre participanţii, cu voia sau fără voia lor, la negocierile despre viitor.
Şi atunci când aceasta este tema reală, puţine sau foarte puţine sunt asigurările şi angajamentele care să nu fie la fel de fluide şi nestatornice precum realitatea însăşi, mereu influenţată dramatic de alţi vectori de schimbare. Atunci a fost căderea dorită şi îndelung pregătită a căderii comunismului. Acum care va fi vectorul principal? Atunci reunificarea Germaniei a fost principala miză a tuturor negocierilor. Acum care fi miza dincolo de mizele vizibile, aliniate la derută şi cu atâta succes?
Sursa: adevarul.ro
