Flăcări care au aprins ţara

După incendiul de la clubul Colectiv din Bucureşti, care până în prezent a produs peste 30 de decese şi, din păcate, mulţi mai pot să apuce pe acest drum cumplit, şi după demonstraţiile masive, care au loc în fiecare seară în capitală şi în mai multe oraşe din România, primul efect concret a fost despărţirea de Ponta, Oprea şi Piedone, primarul sectorului 4. Se părea că în anul viitor acesta ar fi fost candidatul PSD la postul de primar general al capitalei.

România şi Republica Moldova sunt doua ţări vecine care nu au şef de guvern aprobat de Parlament, dar Victor Ponta, spre deosebire de prim-ministrul de la Chişinău, pur şi simplu a demisionat. Apropo de Victor Ponta premiteţi-mi câteva consideraţii. Prima lovitură care i s-a aplicat a fost pierderea alegerilor prezidenţiale, deşi la primul tur a înregistrat o majoritate confortabilă. A urmat apoi gestul imprevizibil de a demisiona din fruntea PSD. Nu i-a ţinut de cald nici trimiterea lui în judecată pentru fapte produse în perioada cât era avocat şi bun prieten cu Dan Şova. Nu s-a înţeles bine nici cu Liviu Dragnea, actualul lider PSD, iar incendiul de la Colectiv a pus capac la toate şi Ponta a ieşit definitiv din politică, indiferent care va fi rezultatul procesului penal în care este trimis în judecată pentru fapte de corupţie. Ar trebui relevat că nu cu multă vreme în urmă Ponta a trecut uşor peste moţiunea de cenzură promovată de PNL.

Avem o situaţie paradoxală. Au rămas în coaliţie PSD şi ALDE, iar statutul UNPR este echivoc chiar dacă în acest partid s-au înscris actori populari (Vasile Moraru, Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Cezara Dafinescu). Chiar împreună cu aceştia, consider că la viitoarele alegeri progresiştii nu au şanse să intre în Parlament. Un Guvern minoritar nu ar putea conduce efectiv ţara, alegerile anticipate nu au rost şi pentru motivul că nu ar modifica substanţial echilibrul parlamentar, iar un guvern de tehnicieni nu are credibilitate, deşi Liviu Dragnea nu a exclus un prim-ministru care să nu facă parte din partidul lui. În consecinţă, situaţia internă este cât se poate de confuză, intervenind un element nou: voinţa demonstranţilor. Nu exclud o înţelegere Iohannis-Dragnea şi în acest fel  lucrurile s-ar temporiza până  la alegerile din 2016. Dacă nu se inflamează mai tare situaţia din Ucraina şi Transnistria, iar în Republica Moldova se va forma un Guvern proeuropean, de bine, de rău, vom supravieţui. Situaţia economică internă nu este disperată, chiar dacă am primit critici din partea organismelor internaţionale că se fac concesii exagerate în ajunul alegerilor.

Demonstraţiile masive sunt împotriva clasei politice şi nu împotriva unui partid anume, dar mesajul celor din stradă este unul foarte diversificat. Unii sunt împotriva PSD-ului, respectiv, împotriva lui Ponta, Oprea şi Piedone, alţii sunt împotriva lui Băsescu care nu este preşedintele ţării, ci conduce un partid modest, iar alţii ar dori un guvern de autoritate, adică dictatorial, ceea ce ar însemna ieşirea României din UE şi chiar din Europa.

În aceste circumstanţe, nu îmi dau seama cu cine se va consulta vineri Iohannis, când va discuta cu reprezentanţii demonstranţilor.

Oricât de imperfectă este democraţia, chiar dacă se întâmplă ca unii oamenii politici să fie corupţi, prefer acest sistem de guvernare oricărui regim dictatorial. În timpul vieţii mele am trăit în trei dictaturi: cea carlistă, hortistă şi comunistă.

Nu putem accepta personaje care să spună că au carismă şi nu pot fi controlate de nimeni, ci doresc oameni care la patru ani să poată fi înlocuiţi prin voinţa electoratului.

Desigur, viitorul premier interimar, adică ministrul Educaţiei, are un mandat limitat ca durată, dar nici alţi premieri cum ar fi Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu, nu au avut mandate de durată. Şi mandatul lui Emil Boc s-a desfăşurat cu intermitenţe. Singurul mandat complet a fost al domnului Văcăroiu, care a ţinut patru ani, deşi nimeni nu i-a dat această şansă în momentul în care l-au investit Iliescu şi Parlamentul României.

În ţara noastră încercăm toate experimentele posibile. Consider că avem şi în momentul de faţă oameni politici remarcabili, cum ar fi Liviu Dragnea, care nu este condamnat pentru corupţie, George Maior, chiar şi clujeanul nostru  Vasile Dîncu, pe care mi l-aş dori mult prim-ministru, dar mai sunt mulţi alţii.

Nu sunt pesimist asupra viitorului. Democraţia are toate şansele să supravieţuiască şi pentru motivul că societatea civilă, oricât ar fi de diversificată, a devenit un factor de care clasa politică va trebui să ţină seama şi în viitor.

Ca şi dumneavoastră, aş dori ca sărbătorile Crăciunului să le petrec în pace şi linişte. Medicii şi cadrele didactice au primit frumoase cadouri şi pentru aceasta trebuie să-i mulţumească lui Ponta. Sunt cuvintele mele de despărţire de un jurist care ar fi fost mai bine ca să rămână procuror, decât să ajungă prim-ministru, dar şi la Guvern a făcut lucruri bune. Totuşi n-a acceptat sporirea exagerată a cheltuielilor bugetare, care chiar ar fi fost o nenorocire pentru ţară.

Pe Traian Băsescu îl mai amân, fiindcă acum sunt lucruri mai urgente, dintre care cea mai mare nenorocire este incendiul din Bucureşti, care ne-a încercat pe toţi. Iar joi s-a mai produs un incendiu cu victime, la Braşov.

Adrian Man