Mărgău. Bătaie între cumnaţi, soldată cu incendierea unui camion şi o lovitură de levier în capul unuia dintre ei!

Gheorghe Gheleşel este un bărbat în vârstă de 53 de ani, din comuna Mărgău şi este însoţit marţi, 6 noiembrie, la I.M.L.Cluj de concubina lui, Viorica. Are legat un bandaj în dreptul urechii stângi şi mărturiseşte că  sâmbătă, 3 noiembrie, după o ceartă pentru nişte bani daţi împrumut fratelui iubitei sale a fost lovit în cap, cu un levier, chiar de către acesta, un bărbat în vârstă de 52 de ani din Râşca, sosit cu treburi în Mărgău. Omite însă să menţioneze – lucru care a reieşit ceva mai târziu, din mărturia taberei opuse şi din punctul de vedere al poliţiei – că în timpul încleştării Gheleşel a incendiat camionul cumnatului, cu un recipient plin cu benzină, şi i-a aprins hainele fiului acestuia, provocându-i tânărului arsuri la picioare şi mâini!   

“Trecut măreţ Mărgăul are”!

“Satul românesc, păstrător al tradiţiilor neamului” – un clişeu devenit deja oarecum deranjant, acum, în An Centenar – şi care capătă o nuanţă peiorativă tot mai accentuată, de la o zi la alta! Mărgăul, localitatea – odinioară – molcomă, situată în proximitatea Muntelui Vlădeasa e celebră în România şi chiar şi în lume prin geamgiii originari de aici. Dar e celebră şi prin limba gumuțească pe care aceştia încă o mai vorbesc, jargonul geamgiilor din sat şi din zonă. Practic, aceştia, la un moment dat formau o breaslă care vindea și instala geamuri în toată țara iar vocabularul fantezist al „gumuțeascăi” nu are nicio legătură cu cuvintele din limba română, astfel încât geamgiii mărgăuani – aflaţi în preajma clienţilor, mai ales din Bucureşti, care le intrau în micile lor magazine  – nu puteau fi înțeleși de noii veniţi. Despre geamgiii din Mărgău s-au ţesut istorii cu adevărat fabuloase, după cum s-au vărsat râuri de cerneală tipografică şi despre renumitul festival „Măsurișul oilor”, momentul festiv când – în prezenţa întregii comunităţi, gătită de sărbătoare şi de praznic – ciobanii reuneau în turmă oile fără miei, pentru păşunat şi măsurau laptele oilor, pentru o corectă repartizare în cursul anului a cantităţii de lapte ce revenea fiecărui proprietar de oi. Dar, din păcate, aceste lucruri ţin de un trecut recent – ce pare, vai, teribil de îndepărtat – iar întâmplările pe care le vom prezenta în rândurile următoare sunt crunte şi în totală disonanţă cu trecutul idilic al satului…

Gheleşel: “Îmi e dator cu 8.000 de lei şi refuză să mi-i înapoieze”!

Gheleşel e, evident, un om de acţiune – şi această calitate a sa se distinge şi pe coridoarele I.M.L.Cluj, unde respectivul se agită pentru a intra cât mai repede la consultul medical, deşi în faţa sa mai aşteaptă, liniştiţi câţiva pacienţi, fiecare cu actele medicale pregătite… În timp ce aleargă de colo-colo, Viorica este cea care începe relatarea teribilului incident petrecut sâmbătă: “Frate-meu (n.n.- Safta Nicolae) e din Râşca şi în ziua respectivă se afla aproape de casa noastră, în sat şi încărca în camionul său nişte rumeguş. Noi, am zis să mergem până la el – să nu ne mai deplasăm iarăşi până la Râşca, la el acasă, aşa cum am făcut-o, degeaba, de câteva ori –  şi să insistăm să ne returneze o datorie mai veche de 8.000 de lei pe care nu reuşim, orice am face, ca să ne-o recuperăm! Şi, când am vorbit cu el, acesta i-a zis lui Giţă: “Du-te de-aici, că nu mai primeşti niciun ban, şi-ţi dau eu ţie”! Atunci Nicolae a fugit după un levier, pe care-l avea în camion, l-a luat şi i-a ars rapid una cu el, în cap, lui  Ghiţă! L-a “rezolvat” pe loc, iar Ghiţă a rămas acolo, la pământ, lat şi în stare de inconştienţă! Am sunat imediat la 112 şi a venit la faţa locului poliţia. Iar Cătălin, fiul lui Safta – până să vină salvarea – mi-a zis cu dispreţ, de parcă Ghiţă era un câine şi eu aş fi putut să fac lucrul acesta: “Ia-l de aici”!” Apare între timp şi Gheleşel, care continuă, febril, relatarea incidentului: “M-au luat şi m-au dus la U.P.U.Cluj, apoi la Clinica de Chirurgie Maxilofacială, unde mi-au acordat primul ajutor, mi-au legat cu sârmă maxilarul fracturat şi m-au ţinut acolo trei zile. De sâmbătă n-am mâncat nimic, am băut doar un litru de apă şi ceai… Mi s-a spus să mă prezint din nou peste trei săptămâni la clinică, la control, să vedem ce urmează să-mi facă în continuare, probabil o să mă opereze dacă apar complicaţii. Au vrut să mă mai ţină în spital însă i-am rugat să mă lase să ies fiindcă vreau, deocamdată să-mi rezolv treaba cu hârtiile şi să-l dau pe Safta la Tribunal, că la Poliţia Huedin am făcut deja plângere… Şi ieri am fost acolo, la declaraţie…” Intervine din nou Viorica, pentru a sublinia spusele iubitului său: “Safta Nicolae aşa procedează cu toată lumea, prin violenţă: ia bani împrumut şi apoi – când oamenii îi cer banii înapoi  îi bate de-i rupe! De aceea, soţul meu nu e singura lui victimă, ce face Nicolae e o obişnuinţă”!

Satfa: “Gheleşel a fost cel care m-a atacat, cu o bâtă de baseball”!

u-şi încheie bine femeia vorbele că bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii al I.M.L.Cluj, de unde se întoarce după câteva minute cu un certificat în care legiştii i-au recomandat între 28 şi 30 de zile de zile de îngrijiri medicale…  “Merg până la capăt împotriva acestui om şi a fiului său, fiindcă e inacceptabil ce mi s-a întâmplat: să păţesc aşa ceva doar pentru că mi-am cerut înapoi împrumutul pe care i l-am făcut în urmă cu ani de ziel”! După plecarea celor doi o tânără mă abordează prezentându-se drept fiica lui Nicolae Safta şi mă roagă – dacă e posibil – să iau în considerare şi punctul Nde vedere al tatălui şi fratelui său, Cătălin… Accept, cu bucurie, aşa că tânăra îmi oferă imediat datele de contact ale celor doi. Iar acest lucru este cu adevărat benefic deoarece – cum se va vedea ceva mai târziu – Gheleşel mi-a prezentat trunchiat situaţia, referindu-se strict la “adevărul său”, omiţând să-mi relateze părţi esenţiale ale desfăşurării “acţiunii” ce a avut loc sâmbăta trecută, la Mărgău!  Aşa că, nu peste mult timp îl contactez pe Nicolae Satfa care, încântat că este sunat pentru această problemă, îmi face o declaraţie diametral opusă celei făcute de cumnatul Gheleşel. Mărturiseşte acesta: “Vă spun şi dumneavoastră clar, ce am spus şi la poliţie… Eu transport rumeguş şi de vreo cinci ani am divergenţe cu Gheleşel, care-i concubinul surorii mele. Deşi nu v-a spus nimic dumneavoastră, ea stă cu el mai mult de frică, fiindcă o terorizează – indiferent dacă-i beat sau treaz! Eu – vă spun sincer – am făcut o mare greşeală, aceea că m-am amestecat în familia lor, de dragul surorii mele – însă n-am avut pe cine convinge! Gheleşel a prins o ură teribilă pe mine… Acum, despre aşa-zisul împrumut oferit mie de către acesta, e o mincină sfruntată şi o poveste deja veche! Banii i-a dat fratelui meu, care i-a şi înapoiat, în totalitate, demult – ce-i drept, în două luni, nu într-una cum îi promisese lui Gheleşel! Dar i-a înapoiat! Chiar i-am spus într-o zi, sătul de poveştile lui: “Dacă mai ai puţină credinţă în bunul Dumnezeu, hai să mergem la preot şi să ne jurăm, să vedem cine are curajul să jure strâmb în legătură cu aceşti bani”! Dar a refuzat şi de vreo patru ani mă tot terorizează încontinuu! Dar, sincer, nu am luat prea mult în seamă vociferările lui, mi-am zis că întotdeauna câinele care latră nu muşcă, fapt care însă s-a dovedit până la urmă fals!” Arată în continuare că întâmplarea s-a desfăşurat în felul următor: “M-am dus să încarc rumeguşul în camion şi l-am rugat pe băiatul meu să mă ajute la lucru. Şi, când să punem prelata, a venit Gheleşel cu duba lui, beat-mort la volan. Şi după ce-a oprit a apărut la mine şi soră-mea care m-a implorat să-l calmez cumva fiindcă bărbatu-său are la el o canistră plină cu benzină şi e hotărât să-mi dea foc la camion! Eu am râs, neîncrezător, considerând că omul are doar gură mare – nu şi îndrăzneala de a comite ceva de o asemenea gravitate… Atunci soră-mea a început să plângă, disperată că n-o iau în serios. Însă, nu au trecut mai mult de două-trei secunde, că Gheleşel a apărut în faţa mea şi mi-a urlat în faţă: “Acum eşti pe teritoriul meu şi rezolvăm imediat problema. Acum ori niciodată”! Părea complet nebun, avea o privire însetată de sânge cum nu mai văzusem până atunci la cineva. Şi s-a dezbrăcat la bustul gol, provocându-mă la o bătaie “parte-n parte”. Eu i-am zis să ne rezolvăm problemele altfel, să mergem la fratele meu în ziua următoare şi să facem o şedinţă în familie”. La care Gheleşel a dispărut, fără să zică ceva, iar Safta a continuat să-şi lege linştit prelata peste camion, nebănuind ce va urma…

Cătălin Safta: “Benzina canistrei mi-a atins hainele şi ele au luat foc”!

Dar nu după mult timp vede cum Gheleşel îşi trage duba în faţa camionului şi-i blochează calea de ieşire. Continuă, Safta, cu tonul ridicat, trădând o vădită emoţie: “Brusc, îl aud pe fiu-meu, aflat la câţiva metri de mine că-mi strigă: “Tată, ai grijă că vine cu o bâtă de baseball”! Eu m-am repezit până la cabină şi am scos ţeava de la cricul camionului – lungă de vreo 30 – 35 de centimetri – şi dau să mă duc spre el, în speranţa că văzându-mă înarmat astfel nu mă va ataca. Dar el m-a pocnit, imediat, cu bâta în umărul stâng, la care l-am lovit şi eu cu cricul în falcă. A căzut la pământ, “scurgându-se” pe lângă uşa camionului şi a rămas inconştient, la pământ, circa un minut. Apoi a deschis ochii şi a întrebat-o pe soră-mea ce a păţit. Şi i-am zis acesteia să sune la numărul de urgenţă 112 ca să vină o ambulanţă să-l ducă la spital. Aceasta a sunat, dar după circa un minut, imediat după ce a ajuns la duba lui Gheleşel a scos o canistră plină cu benzină şi a aruncat-o sub camionul meu, chiar sub motor! Apoi, după ce canistra a explodat şi focul a cuprins camionul, a luat-o la fugă, iar pe parcurs i s-au aprins hainele şi fiului meu, aflat în calea canistrei cu benzină, lăsată deschisă şi din care ţâşnea benzina în timp ce parcurgea traiectoria, în zbor… Iar camionul, după ce a luat foc mi-a ars în procent de nouăzeci la sută – în ciuda intervenţiei pompierilor – aşa că la această oră poate fi aruncat la fier vechi! Dar, vă spun sincer, acum problema care mă preocupă nu e neapărat cea a camionului, ci problema surorii mele care, practic, a ajuns prizoniera lui Gheleşel şi oscilează în permanenţă prin atitudinile sale: când e de partea lui, când e de a noastră! Cred că face asta pentru că-i e frică de el, să nu o omoare – şi acum m-am convins pe deplin de faptul că omul ăsta e în stare şi de aşa ceva. De aceea consider că trebuie ţinut cont şi de acest lucru, că o tragedie adevărată se poate produce în cazul ei – şi acestea nu-s vorbe în vânt”! Îi mulţumesc lui Nicolae Satfa şi îl apelez, de urgenţă, şi pe fiul său, Cătălin, pentru a afla şi alte amănunte legate de incident. Acesta îmi mărturiseşte, la rândul său, următoarele: “Mă aflam în faţa camionului, în secunda în care Gheleşel a aruncat canistra cu benzină, apoi ceva aprins… Eram cu spatele de camion şi când a explodat canistra flama mi-a prins hainele, din spate, aşa că mi-au luat foc, instantaneu, pantalonii de trening şi geaca de trening. Am fugit repede de acolo, ca să-mi sting hainele apoi, din fugă, mi-am aruncat şi geaca  – dar până atunci mi-a fost bine atinsă o parte din antebraţ. De asemenea, am suferit arsuri şi la gamba şi glezna piciorului drept! Desigur, după acest eveniment n-am stat nici eu cu mâinile în sân şi m-am prezentat la Institutul de Medicină Legală din Cluj-Naoca, unde medicii mi-au recomandat câteva zile de îngrijiri medicale”…

Punctul de vedere al I.P.J.Cluj

„Am fost sesizați cu privire la faptul că pe raza comunei Mărgău a avut loc o altercație între două persoane. Conform primelor verificări, pe fondul unor neînțelegeri, doi bărbați s-ar fi agresat reciproc, după care unul dintre aceștia ar fi incendiat autovehiculul celuilalt. Un tânăr, de 20 de ani, fiul unuia dintre cei doi bărbați, care se afla în apropierea autovehiculului, ar fi suferit arsuri în urma acestui incident. În cauză a fost deschis dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunii de loviri sau alte violenţe şi distrugere şi continuă cercetările pentru stabilirea împrejurărilor exacte în care s-a produs incidentul și luarea măsurilor legale”, a declarat, referitor la acest caz, subinspectorul de poliție Carmen Pompaș – purtător de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean Cluj.