Rareori am întâlnit o femeie mai disperată pe această lume decât Mărioara Lung, o fostă vânzătoare-gestionară din Huedin, în vârstă de 74 de ani! Povesteşte printre lacrimi că îndură de ani de zile suferinţe de nedescris din partea fiului ei Dănuţ, un recidivist în vârstă de 51 de ani care, beat turtă fiind, a încercat să o omoare cu un cuţit, lovind-o mai înainte cu pumnii! Femeia se tot minunează că a scăpat doar cu bătaia şi mărturiseşte cu sinceritate că de două ori a avut ordin de evacure a lui, emis de Tribunal, dar de fiecare dată i-a fost milă de el şi l-a iertat. Însă, adaugă, după această bătaie cruntă nu-l va cruţa! Între timp, tânărul a fost dus la Psihiatrie, pentru a fi potolit şi a i se decide soarta.
„Fiul meu bea zilnic şi starea lui se agravează permanent!”
Femeia îşi completează formularul necesar pentru a fi consultată de legiştii de la I.M.L.Cluj. Printre sughiţuri de plâns, aceasta mărturiseşte că a fost bătută de fiul său. Auzind despre ce e vorba, pentru a-i respecta intimitatea, dau să mă retrag, subiectul fiind extrem de personal şi dureros. Însă Mărioara Lung îmi spune că, dimpotrivă, chiar doreşte să-i fac publică suferinţa deoarece se află în iminenţa uciderii ei de către Florin Dănuţ, fiul său în vârstă de 51 de ani. Începe aceasta suflându-şi nasul, zgomotos, în batistă: „Uitaţi-vă la mine cum arăt: am vânătăi peste tot, pe mâini, pe spate. Nu mi-a rupt oasele dar abia mă mai mişc. Şi toate mi le-a făcut din nou Dănuţ, fiul meu pensionat din motive de boală psihică, asta din cauză că nu-şi ia regulat medicamentele şi bea zilnic, în cantităţi industriale! A fost înainte strungar la „Vlădeasa”, a făcut şi puşcărie pentru conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, dar odată a trecut şi cu tractorul, ca prin brânză, prin poarta unei ferme de ovine – tot beat turtă fiind… Şi câte şi mai câte a făcut el în toţi anii aceştia”! Apoi trece la relatarea ultimei păţanii avute cu el: „Duminica trecută a stat liniştit iar luni a plecat la Ciucea să taie la un cunoscut, cu drujba, nişte lemne. A venit pe la unsprezece noaptea acasă, băut, dar a mai terminat şi acolo un kil de ţuică de prune – după cum mi-am dat seama a doua zi. Până la ora trei şi jumătate dimineaţa l-am tot auzit prin casă dar apoi şi-a luat drujba cea nouă – pe care i-am cumpărat-o eu cu 800 de lei, din pensie, dar din care i-am reţinut 600 de lei din pensia lui, fiindcă mă costă mult şi medicamentele acestuia. Dimineaţă, după ce m-am trezit, l-am tot sunat dar el nu mi-a răspuns. Mi-a răspuns pe la trei după-amiază şi după voce am ştiut că-i beat. A zis că vine acasă şi-a venit, într-adevăr – însă murdar, plin de benzină, cum a muncit. L-am dezbrăcat, i-am dat de mâncare dar el după aceea a adormit pe scaun. Nu l-am trezit, să nu se supere cumva şi să facă iar ravagii”… Apoi, la o oră Mărioara Lung a auzit zgomote puternice în bucătărie: „L-am văzut cum încerca să rupă priza în care se aflau legate frigiderul şi televizorul şi i-am zis să nu o strice, că mai avem nevoie de ea. Atunci, m-a luat la palme. În 2 decembrie mă luase din nou la palme şi atunci am scăpat doar după ce m-am refugiat la o vecină. Acuma însă am fugit în camera mea, ca să-mi iau haina de pe cuier şi să scap, dar el m-a prins între calorifer şi cameră şi a început să mă lovească, peste tot, cu pumnii şi picioarele. Atunci, m-am apărat cu un scaun aflat lângă mine – iar el a dat fuga la bucătărie, să ia un cuţit, moment în care am dat să scap din casă. A sesizat lucrul ăsta, a renunţat să-l mai ia, dar m-a prins în prag şi m-a mai lovit o dată. Dar, din fericire, am reuşit să fug. Am mers direct la poliţie, iar poliţiştii au venit rapid şi l-au dus la secţie, la declaraţie – iar de acolo, direct la Cluj, la Psihiatrie! Curând au chemat şi vecinii salvarea, de data asta pentru mine, moment în care m-a sunat el de la Cluj şi m-a întrebat: „Vezi ce-ai făcut? Las` că vin acasă şi te omor ”! La care i-am răspuns, aşa cum e şi normal, că el e vinovatul, nu eu. Apoi, după ce medicii m-au tratat, pe ambulanţă, m-am dus şi la Tribunal. Acolo mi-am angajt avocat pentru ordin de restricţie, cu ultimii bani pe care-i mai aveam în casă – că la poliţie făcusem deja plângere”…
„Sper să-l interneze la Borşa”!
Femeia este poftită în cabinetul de consultaţii şi se întoarce, la scurt timp cu un certificat în care medicii i-au recomandat o săptămână de îngrijiri. Se aşează din nou pe banchetă şi-şi continuă, vlăguită de puteri, tulburătoarea confesiune: „Eu aş dori, după cum văd că merg lucrurile, să-l ducă la Spitalul de boli cronice de la Borşa, fiindcă acasă e prea periculos pentru mine să se mai întoarcă. Am tot vrut, de-a lungul timpului, să-mi vând apartamentul şi să-i cumpăr o garsonieră sau să plec la fiica mea cea mică, în Grecia, acolo unde e stabilită. Dar, vă spun sincer, nu pot să mă duc tocmai acuma, la bătrâneţe, într-o ţară străină. I-am promis orice băiatului, atâta cât voi trăi – doar să plece în chirie, dar el nu a vrut acest lucru”. Îşi aminteşte că la scandalul anterior Dănuţ îşi ascunsese în casă două securi, ca să o omoare dacă vine cu poliţia. Însă ea a intuit intenţia lui şi a dormit în noaptea aceea în altă parte, fapt care a salvat-o. Iar când, a doua zi, a venit un vecin, să-i ducă la spălat covoarele Dănuţ i-a arătat acestuia una dintre securi zicându-i că era pregătită pentru maică-sa. Izbucneşte din nou femeia: „Nu mai pot rezista! Am lucrat la ICSM Huedin, la un chioşc şi la Gospodina, dar şi opt ani la bazar, cu gestiune. Eu sunt din Călăţele, am început munca acolo, la bufet şi soţul mi-a murit, în 1978, lăsându-mă cu trei copii, de şapte, zece şi doisprezece ani. Şi aşa i-am crescut, cu greu – el fiind mijlociul. Fata din Grecia e cea mai mică, iar cea mare e stabilită aici, în Huedin. Stă bine, are o afacere – dar şi ei Dănuţ i-a aprins în urmă cu vreo cincisprzece ani magazia şi şopronul! Atunci numai intervenţia pompierilor a făcut să nu-i ardă şi casa. Fata şi-a retras plângerea, de milă, ca să nu-l bage pe Dănuţ în puşcărie, dar totuşi acesta a primit doi ani şi jumătate, cu suspendare. Însă acum nu mai pot să-l iert fiindcă am ajuns să mă baricadez noaptea în casă – iar el îmi sparge uşile ca să intre la mine şi vrea să mă taie cu drujba. De aceea cred că altă soluţie nu există decât internarea lui, cum am spus, într-un spital de boli cronice. Seamănă, bietul de el cu taică-său, şofer şi beţiv şi el, care mă rupea în bătaie – că de la el a învăţat treaba asta! Acuma până şi secretarul Consiliului local Huedin aşteaptă acordul poliţiei, ca să-l ducă la bolnavii cronici”!
Punctul de vedere al I.P.J.Cluj
“Politiştii din cadrul Poliţiei oraşului Huedin efectuează cercetări într-un dosar penal privind comiterea infracţiunilor de violență în familie şi ameninţare. Bărbatul vizat a fost internat la psihiatrie pentru investigaţii”, a declarat pentru Gazeta de Cluj, Carmen Pompaş, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.
