Un fenomen îngrijorător se înregistrează în presa din întreaga lume: înlocuirea jurnaliştilor profesionişti cu o adevărată reţea de agenţi de influenţă! Acceptarea unei astfel de situaţii chiar de către marile publicaţii îşi are o motivare economică, în sensul că aceşti agenţi de influenţă sînt plătiţi din alte fonduri decît ale ziarelor repective, deci costă mai puţin decît dacă ar avea trimişi speciali în toate ţările. În general, agenţii de influenţă sînt simpli reporteri acreditaţi la mai multe publicaţii, activitatea lor desfăşurîndu-se de multe ori în strînsă legătură cu ONG-uri care au o finanţare discretă, scrie cotidianul.ro.
Am putea spune că noi sîntem primii care au demascat o astfel de reţea încă din anul 2012, cînd „Cotidianul” a publicat un adevărat serial despre activitatea acestei noi categorii de „jurnalişti”, finalizat în cartea noastră „Condicuţa cu agenţi”. Semnalam atunci că „jurnalişti” total necunoscuţi, clienţi ai ICR-ului condus de HR Patapievici, scriau pe blogul unor publicaţii celebre articole denigratoare la adresa României, susţinînd inexplicabil, în acelaşi timp, atît pe liderii unor partide politice, cît şi abuzurile unor personalităţi din fruntea unor instituţii de forţă. Evident, aceste articole nu aveau nimic în comun cu principiile jurnalismului adevărat.
Era vorba despre românii Mirel Bran (Le Monde), Liliana Ciobanu („The Economist”), Carmen Păun („EuObserver”), Laura Balomiri („Der Standard”), Vlad Odobescu („USA Today”), Andra Timu („Bloomberg”), Manuela Preoteasa („EURACTIV”), dar şi despre străinii Alexander Levy („Le Figaro), Raul Sanchez Costa („El País”), Keno Verseck („Der Spiegel” şi „Deutsche Welle”),Karl-Peter Schwarz („Frankfurter Allgemeine Zeitung”). Profitînd de naivitatea publicaţiilor din România, care le preluau articolele sub formula „Presa străină scrie că…”, toţi aceştia şi-au permis să încalce toate regulile deontologiei, preferînd să devină propagandişti, adică agenţi de influenţă.
Se pare că atunci am călcat serios pe muşuroi, căci absolut toţi cei nominalizaţi în „Condicuţa cu agenţi” au semnat împreună articolul „Journalists under fire”, apărut în prestigioasa publicaţie engleză „The Economist”, încercîndu-se astfel intimidarea noastră! Nu ştiau însă, sărmanii, că ziarul „Cotidianul”, sub conducerea lui Cornel Nistorescu, era, la rîndul său, una dintre cele mai importante publicaţii, care nu putea să accepte astfel de presiuni penibile, aşa încît, văzînd eşecul acestei ameninţări, stăpînii „reţelei” au încercat să-şi schimbe strategia!
O NOUĂ ETAPĂ ÎN DENIGRAREA ROMÂNIEI ÎN PRESA STRĂINĂ
Drept urmare, în anii ce au urmat, alături de articolele semnate de aceiaşi „agenţi de influenţă”, am înregistrat o nouă strategie: articolele erau semnate de jurnalişti din redacţie, consemnîndu-se la sfîrşit că documentaţia a fost făcută de unii dintre „jurnaliştii” români menţionaţi mai sus! Despre astfel de articole scrise la două mîini în „presa străină” am scris recent în „Cotidianul”.
În ultima vreme, însă, s-a trecut la un alt nivel. Exemplul cel mai bun este ceea ce s-a întîmplat recent cu două publicaţii cunoscute din Franţa: „Le Figaro” şi „Le Monde”. Este deja binecunoscut aşa-zisul interviu cu Ion Iliescu, publicat de „Le Figaro”, apărut sub semnăturile Paul Cozîghian (cunoscut ca activist #Rezist) şi Thierry Portes, dovedit apoi ca fiind o manipulare ordinară, autorii punînd în gura fostului preşedinte al României propriile lor observaţii!
Dar, cea mai clară demonstraţie a acestei practici non-jurnalistice o reprezintă două articole semnate de Jean-Baptiste Chastand, amîndouă apărute în ultima zi a anului 2018 în ziarul „Le Monde”:
– „En Roumanie, les procureurs s’inquiètent de la « pression autocratique »”
– „La Roumanie sur la voie de la Hongrie et de la Pologne”.
Primul articol, „En Roumanie, les procureurs s’inquiètent de la «pression autocratique»” („În România, procurorii se tem de „presiunea autocratică”), a fost preluat de toate publicaţiile din România ca fiind „UN INTERVIU” al lui Augustin Lazăr, deşi autorul nu precizează acest lucru în articolul din „Le Monde”! Şi, cum veţi vedea mai jos, nici nu este un interviu. Cu toate acestea, iată cîteva titluri din presa românească:
– Digi 24: „Interviu în „Le Monde” cu Augustin Lazăr: „Nu eram pregătiți de o asemenea presiune autocratică”
– HotNews: „Interviu în „Le Monde” cu procurorul general Augustin Lazăr: Nu eram pregătiți pentru o asemenea presiune autocratică”
– Libertatea: „Procurorul general Augustin Lazăr, pentru Le Monde: „Vor să disciplineze justiția pentru a reveni la anii 90, când nu era decât o justiție de fațadă pentru persoanele de rang înalt”, care începe astfel: „Procurorul general Augustin Lazăr a acordat uninterviu ziarului Le Monde”
– Ştiripesurse.ro: „Augustin Lazăr, interviu în Le Monde: atacuri INCENDIARE la adresa lui Liviu Dragnea și a Guvernului”
– ProTV: „Augustin Lazăr, pentru Le Monde: „Procurorii, îngrijorați de presiunea autocratică”, care începe cu propoziţia „Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a declarat, într-un interviu acordat publicației franceze Le Monde, că magistrații români”
– Realitatea TV: „Augustin Lazăr, mesaj devastator în presa din Franța”, articol care începe astfel: „Într-un interviu pentru Le Monde, Augustin Lazăr nu se sfieşte…”
– Ziare.com: “Procurorul general Augustin Lazar, interviu deschis pentru „Le Monde”: „Vor sa disciplineze justitia pentru a reveni la anii 90, cand nu era decat o justitie de fatada pentru persoanele de rang inalt”.
De fapt, nu este nici un interviu cu Augustin Lazăr, procurorul general al României, ci de un articol scris de Jean-Baptiste Chastand, ilustrat în chip ciudat cu o poză a Laurei Codruţa Kovesi pe scările DNA! Iată:
În realitate, autorul Jean-Baptiste Chastand, reporter şcolarizat în Germania, care publică în „Le Monde” şi „The Guardian”, foloseşte o tehnică tipică manipulării! Pentru a sugera că a venit în România în vederea realizării unui interviu, îşi începe articolul cu o descriere naivă: „Son bureau donne directement sur le gigantesque Palais du parlement construit par Nicolae Ceausescu, renversé en 1989, et depuis lequel le président de la Chambre des députés mène l’offensive contre lui” („Biroul său are direct vedere spre imensul Palat al Parlamentului construit de Nicolae Ceausescu, răsturnat în 1989, din care președintele Camerei Deputaților conduce ofensiva împotriva lui”)! Pe bune? Aşa ceva într-un articol din „Le Monde”?
Urmează apoi propriile observaţii ale autorului: „Personne ne doute que cette procédure est en réalité téléguidée par Liviu Dragnea, le chef du Parti social-démocrate, qui depuis deux ans contrôle l’exécutif roumain depuis la présidence de la Chambre basse, en multipliant les attaques contre le système judiciaire” („Nimeni nu se îndoiește că această procedură este, de fapt, orchestrată de Liviu Dragnea, liderul Partidului Social Democrat, care controlează în cei doi ani de când este președintele Camerei Inferioare înmulțirea atacurilor împotriva justiției”).
După care, autorul parafrazează declaraţii anterioare ale lui Augustin Lazăr, pe care le pune în ghilimele drept citate! Cel puţin în textul publicat pe site-ul ziarului, autorul nu spune nici măcar o dată că a stat de vorbă cu Augustin Lazăr, că a realizat măcar telefonic un interviu sau i-a luat o declaraţie!
Această tehnică manipulatoare a mai fost folosită în octombrie 2016 şi de Andra Timu (din colecţia „Condicuţa cu agenţi”), cînd a publicat pe „Bloomberg” tot un interviu fals cu şefa DNA, care era, de fapt, preluarea unor declaraţii anterioare ale Codruţei Kovesi, pe care aceasta le dăduse pentru HotNews (vezi https://www.cotidianul.ro/codruta-kovesi-a-cerut-protectie-americana-de-la-agenta-de-influenta-andra-timu/)!
DAN LUNGU, CLIENT VECHI AL ICR, CITAT ÎN ATACURILE CONTRA ROMÂNIEI
Al doilea articol, publicat tot în „Le Monde”, în aceeaşi zi de 31 decembrie 2018, al cărui autor este tot Jean-Baptiste Chastand, cel care a realizat acel „interviu imaginar” cu Augustin Lazăr, are titlul „La Roumanie sur la voie de la Hongrie et de la Pologne” (România pe drumul spre Ungaria și Polonia”). Acest text a trecut neobservat în presa din România, deşi a fost publicat în aceeaşi zi cu cel despre care am scris mai sus.
Urmărind acelaşi scop, adică denigrarea României, Jean-Baptiste Chastand avansează ideea halucinantă că ţara noastră preia preşedinţia rotativă a UE „într-un climat de sfidare fără precedent cu Bruxelles”, deşi se ştie bine din toate sondajele că România înregistrează cele mai mari cote de încredere ale populaţiei în Uniunea Europeană! Cu toate acestea, Jean-Baptiste Chastand scrie cu neruşinare: „A partir du 1er janvier, la Roumanie va assurer sa première présidence tournante semestrielle de l’UE depuis son adhésion en 2007, dans un climat de défiance inédit avec Bruxelles” („De la 1 ianuarie România va asigura pentru prima oară de la aderarea în 2007 șase luni președinția rotativă a UE într-un climat de sfidare fără precedent cu Bruxelles”)!
Aberaţia aceasta este explicată de Jean-Baptiste Chastand într-un mod la fel de penibil: „En cause : les assauts répétés du Parti social-démocrate (PSD), et particulièrement de son leader, Liviu Dragnea, contre le système judiciaire local. Héritier de l’ancien parti communiste, le PSD domine la vie politique roumaine de façon quasi continue depuis la chute de Ceausescu en 1989. Officiellement de gauche, la Roumanie a vécu un récent virage national-conservateur qui fait désormais craindre que cet Etat, longtemps parmi les plus proeuropéens du continent, rejoigne le camp de ses voisins souverainistes hongrois ou polonais” („Motivul: atacurile repetate ale Partidului Social Democrat (PSD), în special ale liderului său, Liviu Dragnea, împotriva sistemului judiciar local. Moștenitor al fostului Partid Comunist, PSD a dominat politica românească aproape continuu de la căderea lui Ceaușescu în 1989. În mod oficial de stânga, România a cunoscut o schimbare recentă, conservatoare națională, care crează acum teama că acest stat, de mult timp dintre cele mai pro-europene de pe continent, se alătură taberei vecinilor maghiari sau polonezi”)
Aceste ipoteze puerile sînt susţinute prin citarea lui Dan Lungu, senator USR, partid pe care autorul îl numeşte un „jeune parti anticorruption”, formulă care, în România, ar face să rîdă chiar şi găinile. De ce găinile? Pentru că Dan Lungu este autorul romanului „Raiul găinilor”, promovat deşănţat de ICR-ul lui Patapievici! De altfel, Dan Lungu a fost purtat pe tot mapamondul de către ICR, organizîndu-i-se lecturi în Polonia, Austria, Italia, Germania, Spania, ţări în care i s-au tradus cîteva romane stupide pe banii ICR! Investiţia lui Patapievici în Dan Lungu a dat roade, astfel că acesta a devenit senator USR în 2016, avînd acum ocazia să declare pentru „Le Monde” despre Liviu Dragnea: „Este singurul său scop acum și, pentru a ajunge acolo, este gata să arunce România în haos. Inclusiv cultivarea retoricii anti-europene și naționaliste, deoarece nu dorește să aplice recomandările UE”.
După cum se vede, această campanie împotriva României exploatează aceeaşi temă pe care o afişează #Rezist, punînd modificările legilor penale strict pe seama intereselor personale ale lui Liviu Dragnea, deşi există decizii ale Curţii Constituţionale care cer aceste modificări prin care s-ar putea pune capăt abuzurilor uriaşe ale DNA condusă de Laura Codruţa Kovesi, sub oblăduirea lui Augustin Lazăr!
Dar despre aceste abuzuri sau despre efectele protocoalele secrete dintre SRI şi DNA jurnalistul de la „Le Monde” nu scoate o vorbuliţă. El ştie doar cîteva clişee #Rezist, pe care croşetează aceste articole denigratoare la adresa României: Codruţa Kovesi este „zeiţa dreptăţii”, Augustin Lazăr este abuzat de ministrul Justiţiei, Liviu Dragnea dirijează modificările legilor penale pentru că vrea să scape de puşcărie, PSD pune în pericol preşedinţia Uniunii Europene!
AMBASADORUL UNGARIEI A REACŢIONAT FAŢĂ DE ABERAŢIILE LUI JEAN-BAPTISTE CHASTAND. AL ROMÂNIEI TACE MÎLC
Acelaşi agent de influenţă care este Jean-Baptiste Chastand a scris tot felul de alegaţii şi despre Ungaria, în special după ultimele alegeri parlamentare. Numai că, în aprilie anul trecut Jean-Baptiste Chastand a primit o replică dură din partea ambasadorului Ungariei la Paris, Georges Károlyi (vezi reacţia sa pe http://resistancerepublicaine.eu/2018/04/09/lambassadeur-de-hongrie-dit-ses-4-verites-au-journaleux-du-monde-jean-baptiste-chastand/)!
Pe un ton vizibil ironic, ambasadorul Ungariei scria: „Sur une page entière, nous avons droit à des révélations stupéfiantes sur la situation en Suède, dont on cherche en vain le lien avec les élections législatives hongroises. Nos amis Suédois apprécieront l’instrumentalisation. Jean-Baptiste Chastand, qui manie le dénigrement et le discrédit avec une aisance qui force l’admiration, prend la peine d’administrer une leçon de déontologie à ses collègues du service public hongrois. Grâce au Monde, ces derniers sauront désormais comment il convient de présenter un journal télévisé. Cette sollicitude nous touche, elle un bel exemple de coopération européenne entre professionnels”.
Din păcate, deşi România are un ambasador la Paris, pe Luca Niculescu, nu am înregistrat nici cea mai mică reacţie faţă de aceste articole denigratoarea la adresa României! Nici măcar faţă de acele referiri idioate la pericolul pe care l-ar reprezenta preluarea preşedinţiei rotative de către România!
Că acest reporter Jean-Baptiste Chastand este un agent de influenţă al unor cercuri politice din UE nu mai trebuie demonstrat căci articolele sale dovedesc acest lucru peste măsură. Surprinde doar lipsa de reacţie atît din partea oficialilor din România faţă de astfel de texte apărute în presa străină, deşi acestea influenţează şi opiniile politicienilor din Parlamentul European.
Susţinute şi de europarlamentari români precum Monica Macovei, Cristian Preda sau Siegfried Mureșan, astfel de articole creează această imagine falsă a României de ţara cea mai coruptă din lume, incapabilă să ducă la capăt preşedinţia UE.
Nu afectează, oare, aceste lucruri siguranţa României? Ce ziceţi, domnule Klaus Iohannis, preşedinte al României? Sau domnule Gabriel Vlase, şeful SIE? NU credeţi că apărarea României în faţa unor astfel de atacuri intră în caietul dvs. de sarcini?
P.S. Recentul scandal despre jurnalistul Claas Relotius de la „Der Spiegel” (coleg cu mai vechiul nostru client Keno Verseck), care a publicat zeci de fake-news-uri, arată la ce se pretează chiar şi unii jurnalişti de la marile publicaţii. Întrucît unele articole ale acestuia sînt şi despre România, vom reveni pe marginea acestui subiect.
Material preluat de pe cotidianul.ro.
