Matei Boila: Am fost inchisi doar pentru delictul convingerii
A luptat alaturi de Iuliu Maniu pentru a opri instalarea comunismului in Romania, motiv pentru care a fost inchis mai bine de zece ani in cele mai crunte inchisori ale regimului nemilos. Gazeta de Cluj va prezinta prima parte a unui interviu cu preotul greco-catolic Matei Boila , care dupa revolutie a ocupat functia de senator in Parlamentul Romaniei, in care dansul isi impartaseste amintirile din acea crunta perioada, dar si conceptia sa despre situatia actuala a tarii si perspectivele de viitor.
Matei Boila: Am sa va mai dau un exemplu despre ticalosenia extraordinara a comunistilor, eram la Botosani in celula cu inca 32 de oameni si au inceput aceste reeducari care ne fortau sa cedam asa cum au facut-o Paleologu si altii. In celula vine atunci la mine un avocat, mult mai batrand ca mine, eu eram atuncea tanar. Acesta m-a rugat sa vin cu el intr-o parte a celulei pentru ca avea ceva sa imi spuna. “Uita ce este”, imi spunea el, “Eu sunt de 12 ani in arest, fetita mea s-a nascut dupa ce am intrat eu in puscarie, mi-e atata de dor se sotia mea si de fetita mea, nu mai pot. Am fost chemat de ofiterul politic, care mi-a spus ca daca semnez actul de colaborare te eliberam, te scoatem printre primii care vor iesi afara. Ce sa fac, eu sigur ca n-am sa fiu turnator, dar vreau sa-mi vad familia si vreau ca cineva sa stie lucrul acesta”, mi-a spus el. Mi-a fost mila de el si i-am zis “Asculta domnule, sa-si spun ceva. Eu cred ca exista un motiv pentru care or sa dea drumul intr-un final la toata lumea. In orice caz, eu sunt convins ca te vor elibera, faci sau nu faci pactul cu ei. Daca esti dispus sa respecti adevarul, care pentru noi este Hristos, incerca sa rezisti, iar chestia ca vei putea sa ii inseli pe ei asta in niciun caz nu se poate”. Atunci el s-a ridicat, nu mi-a spus nici da nici ba, si a plecat. Nu stiu daca a colaborat cu comunistii sau nu, saracul. Dar acuma, este posibil sa condamni un asemenea om, iar pe “porcii” care au organizat chestiile astea nimica, cum se poate asa ceva , asta este un lucru nemaipomenit.
…
Asa operau ei. Intai te pun sa faci ceva foarte putin impotriva fratelui tau si apoi tot mai mult si mai mult si pana la urma te leaga. Si ei te inving pana la urma. Ei aveau toti ordin ca sa ne reeduce. Imi amintesc odata cand eram iesiti la plimbare si a venit un locotenent si m-a intrebat „Ma, nu vrei sa te cumintesti? Sa stii de la mine ca ai sa ramai in puscarie pana la adanci batraneti, o sa fac din tine material de pavaj!”. A ramas uimit cand l-am intrebat, „Domnul locotenent, eu v-am rugat sa ma eliberati? Lasati-ma in pace, ce vreti de la mine?”. Stiu ca trebuia sa vina a doua zi in vizita un general, sa inspecteze cum a mers reeducare si locotenentul m-a chemat pe mine, pentru ca eram cel mai greu de „reeducat”, sa ma intrebe ce voi spune daca generalul imi va adresa intrebari. Mi-a spus „Domnul Boila, dumneata tot spuneai ca va exterminam, ca nu va dam mancare, ca va batem, acuma ce mai zici?”. La aceasta intrebare i-am raspunsa „Dumneavoastra nu indepliniti trei conditii fundamentale: 1. Sa-mi dai sa scriu si sa citesc ce vreau eu. 2. Sa am contact cu familia, sa pot fi vizitat si 3. Sa primesc asistenta medicala.” Tin minte ca s-a ridicat de pe scaun urland „Esti nebun! Esti nebun!”, rugandu-ma ca imtr-un final sa nu spun nimic generalului. Eu nu i-am promis nimic, atat i-am spus ca daca nu ma intreaba generalul eu nu o sa vorbesc nimic.
Reporter: Pana la urma, ati fost pus in situasia de a vorbi cu respectivul general?
Matei Boila: Da, a venit prin celule sa vada fiecare ce face si sa ne intrebe daca ne consideram vinovati de complot contra poporului. Acesta era testul, te intreba „Esti vinovat?”, si cand m-a intrebat pe mine i-am raspuns ca „In raport cu legea dumneavoastra si asa cum o interpretati dumneavoastra, sunt vinovat. Dar in raport cu o lege civilizata si morala, dumneavoastra sunteti vinovat pentru ca m-ati inchis pe mine doar pentru delictul convingerii!”. Generalul s-a suparat foarte tare si mi-a spus „si Arghezi zicea ca nimeni nu-si vede mizeria proprie” si m-a lasat in pace.
Locotenenutul m-a luat a doua zi si m-a certat, mi-a spus ca numai eu si inca putin nu vrem sa vedem adevarul. Tin minte cum m-a intrebat „de ce nu iei exemplu de la Paleologu, ce frumos a vorbit? Dumneata nu vrei sa faci si tu pasul asta”. I-am raspuns „Imi cer scuze domnul capitan, dar in timp ce vorbea Paleologu m-am uitat la dumneavoastra si am citit in ochii dumneavoastra un dispret teribil fata de el. Nu va suparati, satisfactia asta fata de mine eu nu v-o dau.” Acestuia i-am mai spus „Eu un lucru nu inteleg. I-ati umilit pe oamenii astia, vorbeau si dumneavoastra cu dispret va uitati la ei. Ce credeti ca realizati ca dupa 20 de ani in care i-ati chinuit si batut si le-ati luat tot ce au, pe deasupra ii mai si umilit, credeti ca astfel i-ati facut mai obedineti?”. Acesta s-a enervat foarte tare si s-a scapat, a spus adevarul „Ce credeti dumneavoastra ca noi suntem prosti? Stim ca nu, dar astia care semneaza aicea toata viata lor or sa fie ai nostrii”, lucru care s-a si intamplat. Asa era, intai ti se cerea angajamentul de turnator, apoi ti se spunea sa nu vorbesti despre cele intamplate in puscarie, si asa mai depare, dar pana la urma stiam ca nu o sa aiba ce sa faca si o sa ne dea drumul. Si la asta ma gandeam, daca sa le dau mana cand plec sau nu, si exact asa s-a intamplat. Eu am fost printre ultimii, alaturi de baiatul lui Vaida Voievod si inca cativa care au fost eliberati, ultimii! Anume ne-a tinut, si ne-a dus atunci la el, la comandant, si a inceput sa ne vorbeasca despre unguri, ca ce vor sa faca ei cu noi, sa fim atenti cand iesim si alte prostii. Iar la sfarsit mi-a intins mana, iar eu atunci m-am gandit si am zis ca ii dau totusi mana.
Reporter: Fiind preot, cum ati trait momentul desfintarii bisericii greco-catolice?
Matei Boila: Pentru mine era clar ca desfiintarea Bisercii Greco-Catolice nu era o problema confesionala, era ridicola chestia, biserica se caracteriza mai ales prin cultul euharistic, asta nu le-a convenit lor de fapt. Eu cand am iesit din puscarie mai multi mi-au spus „Mateias, trebuie sa te faci preot”. Initial eu am ezitat, spunand ca nu am pregatire, nici macar nu stiam sa cant, dar situatia fiind foarte grava, nefiind preoti, am decis sa fiu preot fara mare ezitare. Insa tot atunci am decis ca eu nu ma voi ascunde, am decis sa ma fac preot ca sa predic, nu sa stau ferit sa nu ma prinda. Si asta am facut, in casa de pe Turzii adunam cateodata si 50 de oameni, si faceam liturghii si nu ma asunceam. Mai veneau de la Securitate, ma mai amenintau, dar a urmat apoi o perioada de destindere, nu vroieu sa aresteze pentru credinta si pana la urma am ajuns sa fac cu ei un pact. Ei m-au lasat sa fac liturhii dar cu conditia sa nu se vada afara, chiar ei veneau si imi faceau semn sa trag draperiile ca sa nu se vada din strada. Asa erau vremurile, mult s-ar fi putut realiza daca am fi avut curaj, am fi putut face multe lucruri bune. Sigur, perioada cea mai grea a fost in anii 50, si in puscarie atunci era foarte greu, erau si reeducarile de la Pitesti..
Reporter: Legat de scena politica a ultimilor 20 de eni, de ce credeti ca a decazut atat de tare PNT-ul dupa Revolutie?
Matei Boila: Se spune mereu, mai bine zis oamenii considera, ca PNTCD-ul a cazut, dar cine a pierdut cu adevarat si de ce? Noi am fost acolo un grup de batrani, fosti PNT-isti, care am infiindtat PNTCD-ul, alaturi de Corneliu Coposu si inca altii. Eu mi-am dat seama de un lucru, nu era vorba de a reface doctrina, programul de acuma 50 de ani nu se potriveste cu realitatea actuala, ideea PNTCD-ului era insa aceea sa facem un partid in care sa existe ceva ce nu mai exista in tara, acea moralitate si demnitate pe cale de dispazitie. Vroiam sa facem un partid care sa fie asa cum spunea Iisus, „cel care este primul dintre voi sa fie ultimul”, si am incercat chestia asta insa nu am reusit. De ce? Pentru ca erau cativa foarte batrani, saracii, iar restul partidului, tineretul, a fost invadat, a fost infiltrat cu tot felul de unelte ale securitatii. Ei stiau ca partidul este cel mai primejdios pentru ei. Eu stiam asta de mult, am vorbit si cu Coposu in privinta asta, ca trebuie sa luam masuri, insa nu am avut ce sa mai facem. Ne-am dat seama ca partidul este departe de a fi acea moralitate in politica la care aspiram. Fostii comunisti, in frunte cu Iliescu, s-au organizat si au participat fiecare la marele jaf national, iar atunci eu, care mi-am dat seama de chestia asta, eram pe atunci senator, m-am dus in audienta la Diaconescu, presedintele partidului. A fost o situatie penibila, el avea o secretara care era omul securitatii care tot venea si isi baga nasul sa vada ce vorbesc eu cu el, iar el tacea cand aparea ea. I-am spus „Domnule Diaconescu, nu va dati seama ca noi suntem supusi la un complot national si international ca sa fim scosi din istorie in mod rusinos? Se poate asa ceva, sa ne pretam la lucrurile acestea?”. Si stiti ce mi-a raspuns? A stat, s-a uitat daca nu este ascultat, si mi-a spus in soapta „Domnule Boila ai dreptate, dar nu am ce face”. Imi amintesc ca eram foarte suparat si i-am spus ”daca nu ai ce face ca sef de partid, eu de maine nu mai raman, mi-am dat demisia.”.
Apoi am infiintat ANCD-ul, sperand ca voi grupa acolo pe oamenii cu care imparteam aceleasi idealuri, dar pana la urma si ei au cedat. Ciorbea era atunci presedinte, si eu am crezut ca el, fiind mai cinstit, o sa faca ceva, nici vorba. Cand m-am aliat cu el si am facut ANCD-ul le-am spus tuturor sa fie atenti, pentru ca stiam ca noi vom fi supusi unui atac furibund, atat dininterior cat si dina fara, pentru ca nimeni nu suporta corectitudinea si moralitatea. Am murit urat, in loc sa murim frumos. Iar daca atunci rezistam noi, cu ANCD-ul, ce bine ar fi fost sa existe un partid curat,c are nu s-a amestecat si care sa se mentina pe o linie? Atunci mi-am dat seama de ce mare greseala am facut..
Sabin Ripan
Stadiile „reeducarii” de la Pitesti
Procesul de reeducare implica pedepse psihologice (de obicei prin umilire) Či tortura fizica.
DeČinuČii, pe langa bataile severe administrate regulat, au fost siliČi sa se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialitaČile dinaintea incarcerarii. Gardienii i-au forČat sa participe la sesiuni programate sau ad-hoc de instruire politica, cu subiecte precum materialismul dialectic Či istoria Partidului Comunist Sovietic de Iosif Stalin, de obicei acompaniate de abuzuri fizice la intamplare Či indemnuri la demascare pentru diferite abateri reale sau inventate.
Toate victimele experimentului au fost iniČial trecute printr-un interogatoriu, in timpul caruia tortura fizica a fost aplicata ca mijloc de a revela detalii intime din viaČa personala a fiecaruia (acest proces fiind denumit "demascarea externa"). AČadar, deČinuČii erau obligaČi sa dezvaluie toate detaliile presupuse ascunse in interogatoriile precedente; cu speranČa ca vor putea evita torturile, mulČi deČinuČi au "recunoscut" pacate imaginare. A doua etapa, "demascarea interna", avea ca obiectiv dezvaluirea numelor celor care se purtau mai puČin brutal sau oarecum indulgent faČa de ei in detenČie.
Umilirea publica era de asemenea aplicata, de obicei in faza a treia ("demascarea morala publica");deČinuČii erau siliČi sa denunČe toate convingerile, ideile Či valorile personale. Trebuie menČionat faptul ca deČinuČii credincioČi erau imbracaČi ca Iisus Cristos, iar ceilalČi erau siliČi sa-i insulte; erau forČaČi sa blasfemeze simboluri religioase Či texte sfinte.
DeČinuČii erau siliČi sa accepte noČiunea ca membrii propriilor familii aveau tot felul de trasaturi criminale, groteČti; au fost obligaČi sa scrie autobiografii false, care cuprindeau diferite instanČe de comportament pervers. Conform relatarilor lui Dumitru Bacu: "Prin injectarea treptata de informaČii opuse celor acceptate dintotdeauna ca reale Či adevarate in subconČtientul victimei, prin alterarea Či deprecierea constanta a realitaČii existente Či inlocuirea ei cu o imagine fictiva, re-educatorul a obČinut in final scopul demascarii: sa faca minciuna atat de reala pentru victima incat aceasta va uita ceea ce pentru el inainte avea sens." Asta a dus la un "revers complet, pentru un timp nedeterminat, al valorilor in care victima crezuse pana atunci".
Pe langa violenČa fizica, deČinuČii supuČi "reeducarii" erau obligaČi sa faca diferite munci umilitoare pe timp indelungat (de exemplu, sa cureČe podeaua cu o carpa Činuta intre dinČi). Prost hraniČi Či ČinuČi in condiČii degradante Či nesanitare, deČinuČii nu aveau permisiunea sa aiba contact cu lumea din afara penitenciarului, Či erau forČaČi sa-Či acopere ochii in rarele situaČii cand ieČeau din celule. Tratamentul la care noii veniČi erau supuČi de catre veteranii "reeducarii" includea lovituri pentru a-i impiedica sa adoarma, erau obligaČi sa manance la repezeala direct din farfurii lasate pe podea cu mainile Činute la spate, Či chiar siliČi sa manance fecale sau bagaČi cu capul in galeČi cu urina.
S-a spus ca metodele folosite de ODCC erau derivate din principiile controversate ale pedagogiei Či penologiei lui Anton Makarenko referitoare la reabilitare. In cel puČin o ocazie, Makarenko a fost citat ca inspiraČie de insuČi Čurcanu.
Inchisoarea asigura Či o selecČie preliminara pentru lagarele de munca de la Canalul Dunare-Marea Neagra, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Targu Ocna, Ramnicu Sarat, TargČor Či altele, unde echipe de foČti deČinuČi urmau sa continue experimentul.
In penitenciarul PiteČti, au murit in urma torturilor la care au fost supuČi, intre 100 Či 200 deČinuČi, fara a se cunoaČte deocamdata numarul total al acestora. In orice caz, cauza morČii era falsificata in certificatul de deces, pentru a nu ramane dovezi posteritaČii.
Sabin Ripan