Matei Boila: “Cei care au rezistat pana la sfarsit in fata torturii comunistilor au fost cei care au avut norocul sa moara in primele zile”
A luptat alaturi de Iuliu Maniu pentru a opri instalarea comunismului in Romania, motiv pentru care a fost inchis mai bine de zece ani in cele mai crunte inchisori ale regimului nemilos. Gazeta de Cluj va prezinta prima parte a unui interviu cu preotul greco-catolic Matei Boila , care dupa revolutie a ocupat functia de senator in Parlamentul Romaniei, in care dansul isi impartaseste amintirile din acea crunta perioada, dar si conceptia sa despre situatia actuala a tarii si perspectivele de viitor.
Reporter: Ne puteti spune cum ati trait inceputurile comunismului in Romania?
Matei Boila: Eu am fost in puscarie de comunisti mai bine de 10 ani, in 46 eram secretarul Tineretului National Taranist iar noi am luptat contra comunistilor cat am putut. La momentul acela imensa majoritate a poporului era alaturi de Iuliu Maniu si vreau sa va relatez o intamplare care arata cum gandea Maniu politica. La un moment dat, in ’46 a venit la el o delegatie de tineret, oameni foarte integrii si inteligenti, care i-au spus ca ar vrea sa stie ca toata lumea e alaturi de el, de taranisti. “Putem acuma sa organizam fiecare an de facultate, fiecare uzina, fiecare sat, putem face organizatii in toata tara, toti sunt alaturi de noi si de dumneavoastra!”, spunea tinerii entuziasti. Si atunci Maniu s-a uitat cu blandete la ei si le-a zis “Sunteti foarte simpatici si foarte dragi, dar vedeti voi ce se intampla. Acuma noi suntem sacrificati de catre Occident.” Pentru ca se stia de mult timp acest lucru. Si Maniu le-a mai spus “uitati despre ce este vorba. Vom fi sclavii comunistilor iar daca voi faceti acuma organizatii ele nu vor fi decat liste pentru securitate cu ajutorul carora sa va aresteze. Voi sa va feriti si sa ramaneti curati sufleteste pentru ca fiecare roman care va ajunge in Ziua Eliberarii, pentru ca va veni si ziua aceea, va fi un bulgare de aur!”. Nu o sa uit niciodata cand Maniu le-a spus “ Eu trebuie sa ma lupt, trebuie sa intru in toate manevrele astea , pentru ca sa dau poporului un sentiment de demnitate, ca nu s-au lasat ocupati de bunavoie si aceasta va fi motivul renasterii spirituale a poporului meu!”. Vedeti.. cum a gandit un om dispus la sacrificiu si traim astazi intr-o lume care in afara de vorbe goale de genul “pentru popor”, nimeni nu este in stare sa sacrifice un fir de par propriu pentru binele celor din jur.
Rep: Si politicienii de astazi par dispusi sa se sacrifice pentru popor…
Matei Boila: Sigur. Toate retoricile astea, toti demagogii de acum sunt niste imbecili. Eu le-am spus ca eu am trait chestiile astea, eu nu vorbesc din carti, dar ei nu vor sa tina seama de acest lucru. Oameni precum Maniu, in ai carui ochi am vazut ca stia ca va muri, sunt adevaratele modele. Mie mi se face rau uneori de rusine cand ma uit la politicienii actuali care n-au niciun fel de demnitate. Uita-te si acuma, Ponta, Antonescu, toti astia cu ce se justifica? “Jos Basescu!”, altceva nu au in cap. EI nu se gandesc la faptul ca, sigur, exista temeiuri serioase ca sa fie criticat actualul sistem, insa totusi s-a facut mult mai mult in domenii precum lupta contra coruptiei decat ce a facut PSD-ul si Iliescu in toti anii de dinainte. Ei au constituit mafiile care au furat Romania si ei vin si se gandesc numai la un lucru “Jos Basescu!”. Sunt niste caraghiosi, de 100 de ori mai caraghiosi decat democratii, macar astia au facut ceea ce trebuiau sa faca, au luat niste masuri nepopulare dar au facut un lucru bun. Si cand ii aud pe demagogii acestia, pe ticalosii acestia care vorbesc despre dosarele securitatii, ei care au organizat si au facut totul in frunte cu Iliescu, astia sunt acum conducatori de tara si fac legi, iar tot ei fac demascarea colaboratorilor cu securitatea.
Nu se poate sa creezi o societate capitalista fara sa ai elementele concurentei. In ce consta superioritatea capitalista? Capitalismul are foarte multe, cum sa spun, minusuri, categorii de oameni neindreptatiti, dar are o calitate care l-a facut sa triumfe fata de socialism, randamentul economic marit. Acesta i-a permis ca o parte din castigul pe care il realizeaza sa mearga catre cei nefavorizati. Dar, pentru ca sa existe acest randament economic marit, trebuie sa se respecte niste reguli minime de concurenta si de comportament economic. Comunistii, venind cu egalitarismul, nu aveau cum sa creeze o societate rentabila pentru cei saraci, deci nu au facut nimic. Asa ca mai bine inegalitate, cu efectele ei, dar care sa duca la un progres general. Dar pentru asta trebuie sa se respecte anumite reguli minime, trebuie ca oamenii sa faca un minim si pentru altii. Ori societatile occidentale de doua, trei sute de ani au rupt de mult legatura intre transcendent, intre Dumnezeu si civilizatie. Sigur, ei s-au organizat destul de bine si au facut institutii si au mers pe linia unei eficiente economice foarte mari dar incet, incet lipsa unei legaturi cu transcendentul incepe sa se simta. Sa stiti ca toate derapajele acestea, toate nenorocirile se datoresc in ultima analiza si acestui lucru. Nu se poate ca o societate omeneasca sa nu aiba si acest elan spre mai mult, spre mai bine, alaturi de Dumnezeu, nu se poate! Cat de cat trebuie sa existe si acest concept de a lucra pentru altul, iar daca acest lucru nu exista deloc in societate ajunge sa se distruga, iar noi traim aceasta epoca. Este un lucru foarte grav, mult mai grav decat criza economica in care oamenii reduc cu 25 sau cu 50 % nivelul de trai.
Rep: Ne puteti spune cateva cuvinte despre experienta dumneavoastra cat ati fost in puscariile comuniste?
Matei Boila: Eu am scris o carte pe tema puscariei intitulata “Gratii luminand”, pe care am inceput-o prin a spune ca foarte multi dintre cunoscutii mei au inceput prin a-mi spune sa scriu despre inchisoare pentru ca lumea trebuie sa stie, sa vada. Eu le-am spus ca nu am memorie atat de buna si nici nu sunt un povestitor foarte bun dar insa pana la urma m-am convins ca, totusi, este datoria mea sa scriu. Si atunci am constatat un lucru, ca din acel iad extraordinar in care multi si-au inmormantat tineretea, eu nu-mi amintesc numai lucruri placute si lucruri luminoase. Si atunci le-am cerut iertare celor care au suferit acolo, si au am suferit, poate ca nu sunt drept cu voi, dar eu imi amintesc numai de lucruri luminoase.
Rep: Existau si lucruri care v-au bucurat in puscariile comuniste?
Matei Boila: Sigur, cum sa nu. Eu am avut o tinerete, o copilarie buna, multumesc lui Dumnezeu, parintii mei nu erau foarte bogati dar erau ca burghezii pe vremea aceea, nu duceam lipsa de mancare si sarbatorile erau bogate din punct de vedere material si mai ales spiritual, mama fiind foarte credincioasa. Dar niciodata in viata mea nu am trait un Paste asa de fericit cum am trait in puscarie. Eram la Jilava, in celulele 9-12, erau patru celule in legatura una cu alta. Intr-o celula incepeau in mod normal 8 pana la 16 insi, noi eram 50 unul langa altul, pe ciment, pe jos, era o nenorocire extraordinara. Dar printre noi erau si niste episcopi greco-catolici, oameni de mare sfintenie, dintre acestia unul fiind forte fricos din fire. Acesta si-a invins frica si l-am rugat sa ne predice de Pasti si timp de 40 de zile in timpul sarbatorilor ne adunam circa 100 de oameni si acesta ne tinea predici. Daca il prindeau, fiind si tuberculos, era vai de capul lui, dar a facut lucrul acesta. I-am spus “Parinte, hai sa facem de Pasti o liturghie in mijlocul camerei”, iar el mi-a zis “Vai de mine, Mateutule, gandeste-te ca astia ne vad si se afla si suntem nenorociti”. Iar eu i-am garantat ca trebuie sa facem si voi sta sa ma uit prin gaurile ferestrelor si o sa anunt daca vin sau nu. A fost de acord, dar in timpul liturghiei numai imi facea semne si se uita la mine, caci eu veneam la el, si imi zicea sa stau sa observ sa nu se intample nimic. Si printr-o minune nu s-a intamplat nimic. Eram 272 de oameni in cele patru celule, oameni diferiti ca varsta, tineri, batrani, muncitori, tarani, profesori universitari, fosti ministrii, unguri, romani, catolici, ortodocsi, protestanti, mozaici, de toate. Era extraordinar, iar eu i-am spus episcopului sa incercam sa vedem cati se pot impartasi de Pasti si noi am pornit o actiune, fiecare in cercul pe care il cunostea sa aducem lumea sa se spovedeasca. Ori din 272 de oameni, asa de diferiti din toate punctele de vedere, 270 s-au spovedit si s-au impartasit de Pasti, unde afara se mai intampla lucrul acesta? A fost o bucurie si o multumire cum nu am mai intalnit niciodata in viata mea si ne-am gandit cum se poate, ce a fost elementul acesta? In afara am sarbatorit Pasti si Craciun frumoase si imbelsugate, acolo nu aveam nimica, dar n-am fost niciodata asa de fericit, era cu totul altceva. Si atunci mi-am dat seama ca ceea ce i-a unit pe acesti 272 de oameni a fost Hristos, nu altcineva si aceasta solidaritatea a noastra acolo din jurul lui Hristos Euharisticul ne-a creat o asa mare bucurie cum nu am trait afara niciodata.
Rep: Cum v-ati pastrat curajul si taria de a nu deveni informator?
Matei Boila: Exista doua categorii de oameni. In primul rand sunt cei care, saracii, au devenit turnatori in timpul reeducarii de la Pitesti, unde a fost ceva ingrozitor, unde erau supusi bataii, chinurilor si suferintei, mancau fecale, erau batuti in fiecare zi ca sa cedeze, ca sa ajunga si ei sa bata la randul lor. Putini au fost cei care au rezistat, au am discutat cu cativa care au trecut pe la Pitesti si i-am rugat sa fie sinceri si sa-mi spuna daca au existat care au rezistat pana la sfarsit si nu au cazut. “Sigur ca au fost”, mi s-a raspuns, “cei care au avut norocul sa moara in primele zile”. Ceva firesc, pentru ca dupa aceea, in mod fatal, erau cazuti din punct de vedere fizic si psihic si spiritual, or mai fost vreo doi trei care au rezistat dar care erau aproape nebuni.
Eu am auzit despre Pitesti inainte de a intra in puscarie, fiind informat de un prieten de-al meu care tocmai iesise din puscarie si care nicicum nu se putea echilibra dupa ce iesise. Mama lui imi tot spunea “Matei, ce sa fac cu Ionel ca nu pot sa stau cu el de vorba, se poarta asa curios” si nici eu nu am aflat pana intr-o zi cand prietenul meu mi-a zis sa vin cu el sa ne plimbam pe strada. “Vreau sa-ti spun ceva, ce nu am spus nici la mama, nici nimanui si trebuie sa iesim pe strada pentru ca zidurile au urechi”, mi-a spus el. Si atunci mi-a povestit prin ce a trecut in “reeducarea de la Pitesti”, saracul, a avut nevoie sa se descarce.
Cu acestea vreau sa spun ca acesti oameni care au devenit informatori sau tortionari pentru ca nu au avut ce face, nu pot fi invinovatiti, dimpotriva, sunt eroi. Va spun o chestiune, foarte multi tineri, dintre care multi legionari, cu o forta si o vitalitate extraordinara erau inflacarati, ziceau ca ei rezista la orice, saracii..si toti au cedat pana la urma. Eu cand a auzit de toate chestiile acestea m-am rugat la Maica Domnului cu sinceritate si cu umilinta, si i-am spus “ Imi dau seama ca intotdeauna pot sa existe mijloace si forte mult superioare capacitatii mele de rezistenta psihica si morala. Eu te rog un lucru, stiu ca nu pot rezista decat prin tine, te rog, fa in asa fel incat niciodata sa nu fie asa presiuni de mari incat sa nu pot eu rezista.”. Si intradevar asa a fost, am scapat de Pitesti tocmai in perioada cea mai grea, eram si categoria cea mai expusa, student, insa in totdeauna am simtit cum sunt ajutat in aceasta privinta.
De cealalta parte exista turnatoria obisnuita, insa si acestia merita compasiune. Eu am inteles ca nu poti fi egal cu ei in ceea ce priveste mijloacele de lupta contra comunistilor, nu se poate, ei erau mult mai puternici. Iar daca vrei sa rezisti, nu se poate decat daca rezisti de la inceput. Eu asta am facut, ei cand imi faceau aluzii la ce o sa patesc daca nu fac si nu zic, eu refuzam total si stiau ca nu au cu cine sa vorbeasca si m-au lasat in pace. Imi amintesc ca inainte de a ne elibera pe noi, ca asa erau intelesi cu americanii, anuntau ca o sa ii elibereze pe cei care isi vor lua angajamentul de “turnatorie” si cei care se angajau sa tina discursuri pro-comuniste. Paleologu (Alexandru-n.r), spre exemplu, tinea discursuri frecvent, in care explica ca el a fost si francmason, si catolic, si ortodox, si lider de partid dar numai acuma, in puscarie, a ajuns la adevarul adevarat, marxismul si comunismul. Ei bine, el cand a ajuns afara, a fost unul dintre cei mai inteligenti oameni, el a spus “eu am semnat pactul cu diavolul, nu am putut rezista si am semnat, dar eu acuma ma despart de ei”. Si nu a fost santajat deloc, si in toate actiunile noastre, si in Senat, la cele mai puternice actiuni anti-comuniste el a participat. El a fost unul dintre cei mai frumosi oameni, ca atitudine, ca tot, pentru ca si-a recunoscut “adeziunea”.
Am sa va mai dau un exemplu despre ticalosenia extraordinara a comunistilor, eram la Botosani in celula cu inca 32 de oameni si au inceput aceste reeducari care ne fortau sa cedam asa cum au facut-o Paleologu si altii. In celula vine atunci la mine un avocat, mult mai batrand ca mine, eu eram atuncea tanar. Acesta m-a rugat sa vin cu el intr-o parte a celulei pentru ca avea ceva sa imi spuna. “Uita ce este”, imi spunea el, “Eu sunt de 12 ani in arest, fetita mea s-a nascut dupa ce am intrat eu in puscarie, mi-e atata de dor se sotia mea si de fetita mea, nu mai pot. Am fost chemat de ofiterul politic, care mi-a spus ca daca semnez actul de colaborare te eliberam, te scoatem printre primii care vor iesi afara. Ce sa fac, eu sigur ca n-am sa fiu turnator, dar vreau sa-mi vad familia si vreau ca cineva sa stie lucrul acesta”, mi-a spus el. Mi-a fost mila de el si i-am zis “Asculta domnule, sa-si spun ceva. Eu cred ca exista un motiv pentru care or sa dea drumul intr-un final la toata lumea. In orice caz, eu sunt convins ca te vor elibera, faci sau nu faci pactul cu ei. Daca esti dispus sa respecti adevarul, care pentru noi este Hristos, incerca sa rezisti, iar chestia ca vei putea sa ii inseli pe ei asta in niciun caz nu se poate”. Atunci el s-a ridicat, nu mi-a spus nici da nici ba, si a plecat. Nu stiu daca a colaborat cu comunistii sau nu, saracul. Dar acuma, este posibil sa condamni un asemenea om, iar pe “porcii” care au organizat chestiile astea nimica, cum se poate asa ceva , asta este un lucru nemaipomenit.