Regentul de la Budapesta. Între delirul lui Hitler și sindromul Ceaușescu (II)

De la liberalism la iliberalism si dinspre Occident spre Eurasia

Viktor Orban si FIDESZ au schimbat intre timp complet macazul politic, trecand de la un liberalism de centru-stanga la un conservatorism nationalist-crestin, cu accese de extrema dreapta. La inceputul anilor 90, Orban si partidul sau au fost adepti infocati ai liberalismului occidental, Fidesz devenind membru al Internationalei Liberale si organizand chiar un conferinta mondiala liberala la Budapesta. Atunci, Orban a crezut in „sfarsitul istoriei” proclamat de politologul american Francis Fukujama, in sensul victoriei depline a liberalismului democratic si a economiei de piata dupa destructurarea sistemului comunist in Europa, si a fost un adept convins al miliardarului americano-maghiar George Soros, de la care a solicitat si a obtinut o bursa de studii in Statele Unite in 1989. Dupa cativa ani, respectiv in  1995, FIDESZ a virat spre dreapta si a devenit membru al al Partidului Popular-European, iar de cativa ani Orban l-a declarat pe Soros inamicul public nr. 1 al Ungariei. In ultimii ani Orban a derapat tot mai mult spre un conservatorism ultranationalist si spre un crestinism fundamentalist, promovand o ideologie national-crestina, dupa ce in tinerete a fost aproape ateu, el insusi marturisind ca nu a avut niciun fel de educatie religioasa si ca a crescut intr-un mediu necredincios. Liderul de la Budapesta  a inceput sa se foloseasca tot mai mult mult de Biserica in realizarea ambitiilor sale politice. Cu sase ani in urma, a denuntat democratia liberala de tip occidental ca fiind ineficienta, expirata si s-a declarat adeptul „statului iliberal” si a „democratiei Iliberale”, inspirandu-se si orientandu-se dupa modele ca Rusia, China si Turcia. A inceput sa se indeparteze si sa demonizeze Occidentul, a reprosat Uniunii Europene ca este pe cale sa devina „o noua URSS” si a etichetat SUA drept „ipocritul imperiu american”. S-a apropiat tot mai mult de Rusia si a devenit un amic al presedintelui Vladimir Putin, ajungand sa fie descris in massmedia straina ca un fel de „ Putin in fusta”. Relatiile guvernului sau cu Rusia sunt de o vreme mult mai bune decat cu Statele Unite si a devenit un apologet al Eurasiei, din ale carei stepe calmuce au venit stramosii sai in Campia Panonica.

Toata aceasta metamoforzare sau basculare politica si geostrategica are legatura cu principalul sau obiectiv politic, care a devenit  „recucerirea” sau „eliberarea nationala” a Ungariei, prin crearea unei noi clase socio- economice si a unei noi nomenclaturi politico-administrative, pe plan intern, si prin cresterea influentei in zonele din statele vecine care au apartinut Ungariei istorice si atragerea minoritatilor maghiare din statele vecine, pe plan extern. Alaturi de infuziile si investitiile economice, culturale si sportive in aceste zone, un pas important l-a constituit adoptarea legii care permite obtinerea cetateniei ungare de catre membrii comunitatilor maghiare din tarile vecine, de care au beneficiat pana acum in jur de un milion de persoane, care voteaza aproape in totalitate partidul lui Orban. De peste doua decenii, Viktor Orban este un adept  infocat al drepturilor colective ale minoritatilor nationale si al obtinerii autonomiei teritoriale pentru comunitatile maghiare din statele vecine (Romania, Slovacia, Serbia, Ucraina). In Romania si-a diseminat ideile direct, cu prilejul taberelor de vara pe care le-a organizat anual in inima asazisului Tinut Secuiesc, la Tusnad Bai/Balvanyos, sau prin episcopul Laszlo Tokes, cu care este in relatii vechi si apropiate de amicitie si de colaborare inclusiv politica. In perioada in care Ungaria era considerata elevul model din fosta Europa comunista, Orban a incercat sa beneficieze de simpatia  Occidentului si sa obtina autonomia teritoriala pentru minoritatile maghiare din tarile vecine in conjuncturi geopolitice dificile pentru acestea.

Inamicitia fata de vecini 

Astfel, in 1999, dupa ce SUA si NATO au atacat Serbia pentru a obtine autodeterminarea populatiei albaneze din provincia Kosovo, premierul Orban a sprijinit neconditionat bombardarea tarii vecine si a vituperat impotriva Belgradului pentru a obtine autonomia teritoriala pentru minoritatea maghiara din provincia sarba Voivodina. Dupa cum se stie, la inceputul anilor ’90, Ungaria a sprijinit asiduu, inclusiv prin vanzarea de arme, secesiunea Croatiei si Sloveniei si destramarea fostei Iugoslavii. Tot in 1999, la scurt timp dupa capitularea Serbiei, intr-o conjunctura in care Romania nu avea nicio garantie de securitate externa, nefiind inca membru al NATO si al Uniunii Europene, iar pe plan intern se afla in pragul unui crah economico-financiar si al unei disolutii pronuntate a autoritatii statale, dupa ultima mineriada,  la instigarea si cu concursul premierului ungar, episcopul Laszlo Tokes, pe atunci inca presedinte onorific al UDMR, a organizat in Transilvania forumurile maghiarimii de la Cernatu de Jos(judetul Harghita) si Valea lui Mihai(judetul Bihor), la care a fost proclamata autonomia teritoriala a asazisului Tinut Secuiesc, respectiv al asazisei Regiuni Partium. Probabil ca au mizat atunci pe aparitia unui Hashim Thaci maghiar si a unei armate de eliberare a Transilvaniei dupa modelul Armatei de Eliberare a Kosovo, dar nu au avut priza scontata la etnicii maghiari din Ardeal, iar in toamna aceluiasi an a inceput invitarea Romaniei sa adere la NATO, fapt care a conferit tarii noastre un alt statut geostrategic. Dupa ce Rusia a anexat Crimeea in 2014 si a declansat secesiunea regiunilor rusofone din estul Ucrainei, Ungaria a fost singurul vecin care a lovit Ucraina pe la spate, revendicand autonomia teritoriala pentru minoritatea maghiara din regiunea multietnica Transcarpatia. Totodata, Ungaria a exercitat presiuni constante asupra Slovaciei, inclusiv la Comisia Europeana de la Bruxelles si la Comisia in Drept de la Venetia pentru a obtine autonomia teritoriala pentru minoritatea maghiara din sudul acestei tari, in ultimii ani recurgand in acest scop inclusiv la un santaj murdar cu centrala nucleara de la Paks, pe care o construieste in colaborare cu Rusia.

In ce priveste Romania, visele revizioniste si iredentiste ale premierului Orban si ale altor ulii de la Budapesta au inceput sa se spulbere dupa ce tara noastra a fost primita in NATO si in UE si a devenit un partener geostrategic mult mai important pentru SUA, in contextul razboaielor din Afganistan si Irak. Iar, dupa ce Statele Unite au inceput sa-si instaleze baze militare importante in Romania, incepand cu baza aeriana de la Kogalniceanu si continuand cu scutul antiracheta de la Deveselu, Orban si-a dat seama ca nu mai poate miza pe SUA si pe Occident in realizarea planurilor sale, astfel ca a inceput sa cocheteze cu Eurasia, indeosebi cu Rusia tarului Putin. Este de remarcat, si nu cred ca a fost intamplator, ca seful guvernului de la Budapesta si-a anuntat optiunea pentru un stat si o democratie iliberale cu ocazia unei escapade in Romania, respectiv la tabara de vara de la Balvanyos din 2014. In ultima perioada, premierul Orban si isteroidul sau ministru de externe, Peter Szijarto, au lansat mai multe provocari si au adus mai multe jigniri grave Romaniei, inclusiv legate de aniversarea centenarului Marii Uniri si a trei decenii de la Revolutia din decembrie 1989, toate acestea culminand cu discursul amenintator, radical si revansard rostit la centenarul Trianonului. Este evident ca, cu tupeul si obraznicia care-l caracterizeaza, Orban a incercat sa profite de o conjunctura in care Statele Unite se afla intr-o situatie dificila cauzata de pandemia de coronavirus si de recentele proteste sociale cu motivatie rasiala, iar Uniunea Europeana se afla intr-o criza evidenta dupa Brexit si dupa aparitia unor asperitati intre statele membre din Sudul si din Nordul continentului. 

O cheie pshianalitica pentru derapajele lui Orban

Provocarile amenintatoare si jignitoare lansate de Viktor Orban in recentul discurs comemorativ trebuie privite si intr-o cheie pshianalitica legata de copilaria si adolescenta acestuia. Orban s-a nascut intr-un sat mic, saracacios si noroios, denumit Alcsutdoboz si situat la aproximativ 50 de kilometri de Budapesta, iar la varsta de 10 ani s-a mutat cu familia intr-un sat invecinat ceva mai mare, Felcsut. El a povestit biografilor sai conditiile dure in care si-a petrecut copilaria, trebuind sa munceasca impreuna cu fratii lui inainte de scoala primara, in timpul ei si chiar dupa aceea, la camp, mai intai pe la vecini si intotdeauna in timpul vacantelor, la scoaterea napilor, culesul cartofilor si al porumbului, hranitul porcilor si gainilor. In satele in care a copilarit nu a existat apa curenta si a trebuit sa se spele cu apa incalzita in lighean, facand prima baie cu apa calda la varsta de 15 ani, in internatul liceului. A fost un elev bun, dar violent si indisciplinat, el insusi recunoscand: „Am fost un copil incredibil de rau. Prost-crescut, obraznic, violent. Antipatic…Adultii nu ma puteau suferi si nici eu pe ei…Si acasa aveam in permanenta probleme de disciplina; tata ma batea in fiecare an, macar o data de doua ori.” In acest sens i-a scapat marturisirea ca pana si la 17 ani era inca batut de tatal sau din cauza comportamentului sau grosolan. A fost si un fotbalist impatimit, foarte bataios si certaret, activand in tinerete in campionatul judetean de fotbal.

 Este evident ca tot mai absolutistul, ingamfatul si artagosul lider de la Budapesta trebuie educat si disciplinat si acum. In primul rand, trebuie obligat sa invete istoria reala a tarii sale, a vecinilor, a Europei si a lumii. Apoi trebuie pus la respect si obligat sa-si respecte vecinii. „Vezerul” de la Budapesta trebuie adus cu picioarele pe pamant din reveria cu lentile roz in care traieste, specifica grofimii maghiare, pentru a-si vedea lungul nasului. Nu ne gandim si nu ne dorim rezolvarea problemei cu „lancea lui Horea”, ca sa-l parafrazam pe Avram Iancu, amintind astfel de doi dintre marii eroi ai neamului romanesc care au impus respect si teama in randul grofilor care aveau apucaturi ingamfate si nelegiuite ca Orban. Dar, pentru a le tempera  ifosele razboinice si gandurile revansarde, premierul ungar  si alti ulii de la Budapesta ar trebui constientizati de generalii armatei ungare, care stiu bine acest lucru din cadrul NATO , ca armata romana are nevoie de numai sase ore pentru a ajunge la Budapesta(fata de sasa zile, in vara anului 1919), dupa cum arata recent generalul Ion Petrescu, un reputat analist militar, intr-un articol publicat in ziarul Adevarul. In ce priveste Tratatul de la Trianon, ar trebui sa citeasca un  articol antologic publicat recent de unul dintre cei mai inteligenti si lucizi maghiari contemporani, filozoful Gaspar Miklos Tamas, sub titlul „De ce sa nu scriem despre Trianon”.

Epigonul lui Ceausescu

O analiza exhaustiva si inciziva a carierei si discursurilor lui Viktor Orban ne releva o serie de similitudini  cu Nicolae Ceausescu, poate cel mai detestat dar si cel mai temut roman in mentalul colectiv maghiar. Ca si Ceausescu, Orban a concentrat in mainile sale intreaga putere in partidul de guvernamant si in stat. Ca si Ceausescu, a promovat in functii politice cheie si in afaceri prieteni apropiati  si membri ai familiei. Asa cum am aratat, aproape toate functiile cheie din FIDESZ si din statul ungar au fost ocupate de colegi si prieteni de la Colegiul „Bibo” si de la Facultatea de Drept. Doi prieteni ai lui Orban au devenit, in intervale diferite, cei mai bogati oameni din Ungaria. In timpul primei guvernari FIDESZ (1998-2002), cel mai bogat om din Ungaria a fost prietenul si colegul sau de colegiu Lajos Simicska, care a acaparat o parte din economie si din massmedia. In ultimii ani, cel mai bogat om din Ungaria a devenit primarul din satul natal Felcsut, Lorinc Meszaros, fost coleg in scoala elementara, care a beneficiat din plin de contracte guvernamentale. Tatal si fratii lui Orban au devenit milionari in euro, figurand in topul Forbes-Ungaria cu o avere de 23 milioane de euro. Compania familiei Orban detine o cariera de piatra, care a fost dobandita in urma unei licitatii aranjate de amicul Simicska, cu doua decenii in urma, si care a fost un furnizor important la construirea autostrazilor din Ungaria. Ca si Ceausescu, Orban vrea sa transforme in oras satul sau natal Felcsut, cu o populatie de 1.800 de locuitori, construind un stadion ultramodern cu 3.800 de locuri, care a costat 13 milioane de euro, si o linie de tramvai de 6 kilometri, cu o finantare europeana de 12 milioane de euro.

Ca si Ceausescu, dupa ce initial a promovat in pozitii cheie oameni competenti, in ultimii ani ai guvernarii sale Orban a promovat oameni mai limitati intelectual, pe care sa-i poata domina, principalul criteru de selectie devenind loialitatea absoluta fata de persoana sa. Ca si Ceausescu, Orban a intrat in conflict si i-a ostracizat, fara scrupule, pe mai multi amici si colegi de drum politic pe care i-a considerat periculosi la un moment dat pentru cariera sa, ca Gabor Fodor, primul presedinte al FIDESZ, sau multimilionarul Lajos Simicska, producatorul de bani pentru partidul sau si pentru familia sa o buna perioada. Mai recent, a inceput sa-l marginalizeze pe Laszlo Kover, presedintele Parlamentului Ungariei, cu care a cam stricat prietenia. Ca si Ceausescu, Orban a acceptat un cult desantat al personalitatii. Paul Lendvai arata in cartea „Ungaria lui Orban” ca aparitiile acestuia, ale membrilor guvernului sau si ale politicienilor FIDESZ constituie 70% din stirile postului national de televiziune si peste 80% din jurnalul postului oficial Kossuth Radio. Potrivit acestuia, intre 2010 si 2014, inainte de a doua victorie electorala consecutiva a FIDESZ,  posturile de radio si televiziune publica, precum si cele care-i apartineau lui Simicska au inaltat, docile si anticipat supuse, imnuri de lauda luptei pentru eliberare nationala, simbolizata intotdeauna, mai presus de toate, de Viktor Orban. 

Ca si Ceausescu, Orban a mistificat istoria Ungariei si a exacerbat sentimentele de mandrie nationala ale maghiarilor, derapand in ultranationalism si exclusivism etnic. Daca Ceausescu a batut moneda cu bimilenarismul si exceptionalismul romanesc, Orban a luat-o rau pe aratura cu milenarismul si exceptionalismul maghiar. Pe de alta parte, vorbeste tot mai des de o Ungarie nativista si si-a facut un obicei din a prezenta harta Ungariei Mari conationalilor sai, indeosebi tinerei generatii, si unor sefi de stat straini, ca Vladimir Putin. In ultimii ani ai dictaturii sale, Ceausescu devenise oaia neagra a Europei. Dupa derapajele din ultimii ani, Orban este considerat de unii, printre care se numara si presedintele Initiativei de Stabilitate Europeana, Gerald Knaus, „omul cel mai periculos din Uniunea Europeana” si a fost poreclit „Orban cel rau”. Ziarul Haaretz din Israel l-a denumit zilele trecute „autoritarul incitator la ura”. Cert este ca, dupa discursul delirant, radical si revansard rostit la centenarul Tratatului de la Trianon, Orban a devenit inamicul nr. 1 al romanilor si al Romaniei. Daca tot l-am comparat cu Ceausescu, Orban ar trebui sa stie ca acestuia i-a fost fatala in 1989 revendicarea Basarabiei, pe atunci Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, de la URSS. Daca continua pe acelasi drum, Orban risca sa  asiste la inmormantarea propriei tari, nu a altora. Ca si regentul Horthy si fuhrerul Hitler, cu trei sferturi de veac in urma.

Valer Marian

Citește și: Regentul de la Budapesta. Între delirul lui Hitler și sindromul Ceaușescu (I)