Peste 25.000 de telefoane au fost ascultate numai in anul 2016 de catre Serviciul Roman de Informatii – condus din 2015 de catre Eduard Hellvig , inclusiv in baza unor mandate de siguranta nationala. Informatia apare in sintezele Comisiei parlamentare de control al SRI, aferente rapoartelor de activitate din anii 2015-2019 si votate pe repede inainte marti, 11 mai 2021, de catre plenul reunit al Parlamentului.
Cu aceasta ocazie, a fost din nou confirmata ideea larg raspandita in randurile opiniei publice, potrivit careia Comisia parlamentara de control al Serviciului Roman de Informatii are un rol pur decorativ.
Marti, 11 mai 2021, plenul reunit al Legislativului a pus pe ordinea de zi atat sintezele comisiei parlamentare, cat si cinci rapoarte de activitate ale SRI: cele din anii 2015, 2016, 2017, 2018 si 2019.
Ce este in neregula cu acest gest al Legislativului? Potrivit Hotararii Parlamentului nr. 30/1993 privind organizarea si functionarea comisiei, aceste rapoarte ar fi trebuit prezentate in fiecare an in plenul reunit.
Iata ce spune art. 7 alin. 1 din Hotararea Parlamentului nr. 30/1993:
„Anual, in sedinta comuna a celor doua Camere, comisia prezinta un raport referitor la activitatea desfasurata de catre aceasta. Raportul se prezinta in termen de 5 luni de la incheierea anului anterior”.
Totusi, este de precizat ca, desi Parlamentul a pus pe ordinea de zi rapoartele de activitate ale SRI aferente anilor 2015-2019 (si a luat cunostinta despre ele cu o graba suspecta), Legislativul a publicat pe site-ul Camerei Deputatilor doar concluziile (sintezele) Comisiei SRI despre rapoartele de activitate, nu si rapoartele in sine.
Aceste sinteze (pe care le gasiti anexate la finalul articolului) nu sunt altceva decat ode pe care comisia parlamentara le ridica Serviciului Roman de Informatii, adica institutiei pe care teoretic trebuie sa o controleze. Dupa cum veti vedea in documentul de mai jos, in optica parlamentarilor, totul este roz, iar SRI a respectat totdeauna legea. Desi o mentioneaza, comisia nu sufla o vorba despre gravitatea Deciziei nr. 26/2019, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat neconstitutionalitatea Protocolului PICCJ-SRI din 2009 (incheiat pe vremea lui George Maior, cand Procuror General era Laura Kovesi) si al celui din 2016 (incheiat intre directorul SRI Eduard Hellvig si Procurorul General Augustin Lazar) pe care l-a dezvaluit in 2018 fostul ministru al Finantelor Darius Valcov. Vorbim despre doua protocoale care au permis imixtiunea Serviciului Roman de Informatii in dosarele penale, cel de-al doilea fiind incheiat in ciuda Deciziei CCR nr. 51/2016, care a spart Binomul SRI-Parchetul General (si implicit SRI-DNA).
Insistam asupra protocolului publicat de Valcov, din doua motive: nu doar ca el nu este mentionat deloc in sintezele comisiei parlamentare, dar el este trecut sub tacere si atunci cand aceeasi Comisie SRI aminteste in treacat Decizia CCR 26/2019, parlamentarii vorbind cu aceasta ocazie despre un singur protocol, ca si cand documentul semnat de Hellvig nici n-ar fi existat.
Romanii, ascultati de SRI
Alt aspect izbitor din sintezele comisiei parlamentare se refera la numarul urias de telefoane pe care Serviciul Roman de Informatii le-a ascultat, inclusiv in baza unor mandate de siguranta nationala. Mandate cu un caracter deosebit de intruziv in viata privata a celor intrati in vizorul SRI. Lumea Justitiei a aratat inca din 2015 cat de tare invadeaza un MSN intimitatea tintei sale.
Concret, sinteza Comisiei SRI arata ca in 2016 Serviciul Roman de Informatii a ascultat aproape 26.000 de telefoane. Alti peste 3.000 de romani au fost interceptati pe Internet.
Datele concrete:
„Au fost receptionate 12.992 acte de autorizare, astfel: 3.736 mandate de securitate nationala, dintre care 3.423 mandate pentru SRI, 8.792 mandate de supraveghere tehnica si 464 de ordonante. Prin aceste acte de autorizare, s-a dispus interceptarea a 30.010 posturi (24.781 mobile, 1.427 fixe si 3.802 internet), fiind puse in aplicare, din punct de vedere tehnic, doar 29.079 posturi (24.686 mobile, 1.296 fixe si 3.097 internet)”.
Nicio vorba despre existenta nelegala a CNIC
In 2016, SRI a efectuat interceptarile de mai sus prin intermediul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor, care functioneaza in cadrul aceluiasi Serviciu Roman de Informatii. Totusi, comisia parlamentara trece sub tacere faptul ca acest CNIC functioneaza fara baza legala, el fiind creat nu printr-o lege de infiintare, ci printr-o scamatorie legislativa introdusa de catre guvernul Dacian Ciolos in OUG nr. 6/2016, ordonanta emisa la initiativa ministresei Justitiei din acel moment, Raluca Pruna. Lumea Justitiei a explicat deja in detaliu caracterul nelegal al CNIC, pe care l-a trecut sub tacere si presedinta Inaltei Curti, judecatoarea Corina Corbu, chiar daca aceasta este obligata sa controleze cel putin de doua ori pe an felul in care centrul realizeaza interceptarile.
Ce face comisia parlamentara ?
Osanalele ridicate de catre alesi Serviciului Roman de Informatii devin de nedescris cand comisia parlamentara pur si simplu incepe sa planga de mila SRI in contextul asa-ziselor „atacuri mediatice” la care serviciul secret a fost supus in anii 2016 si 2017. Vazand asa, comisia parlamentara s-a transformat ea insasi in aparatoare a SRI in fata criticilor presei. Adica exact a serviciului de informatii pe care legea o obliga sa-l controleze, nu sa-l apere.
Sursa: luju.ro
Citește și: 12 șefi de Curți de Apel (din cele 16 existente în România) se revoltă împotriva Ministrului Stelian Ion
