Cadavrul unei persoane din perioada neolitică a fost descoperit în centrul Clujului în cadrul săpăturilor arheologice făcute în pivnițele Palatelor Statusului Romano-Catolic.
„S-a constat că, într-una din încăperile subsolului actual, există urmele unei construcții romane subterane, cel mai probabil tot o pivniță, care a excavat parțial și straturile preistorice. Golirea pivniței romane a favorizat și cercetarea vestigiilor mai timpurii pe suprafața întregii secțiuni arheologice și nu doar efectuarea unui mic sondaj de mare adâncime, practică arheologică frecventă, datorată adâncimii considerabile la care apar descoperirile preistorice din centrul Clujului (5-6 m față de nivelul actual al solului)”, explică cei din cadrul muzeului.
Săpăturile au oferit arheologilor șansa de a identifica o parte dintr-o groapă săpată în stratul geologic, plină cu vase ceramice, găsind în acest mod mormântul preistoric.
„Inițial, a fost surprins doar un capăt de-al său, în care au apărut falangele picioarelor și ofranda de vase. Chiar și așa, descoperirea se anunța a fi deosebită, gleznele scheletului părând a fi înfășurate în șiraguri formate din sute de mărgele de mici dimensiuni. Datorită adâncimii, din considerente de siguranță și logistică a săpăturii, descoperirea întregului mormânt s-a făcut în două etape.
Doar după consolidarea pereților, beneficiind de întreg sprijinul executantului lucrărilor de reabilitare a clădirii, s-a putut excava integral mormântul. Așteptarea și condițiile grele de lucru, la 3 m adâncime față de nivelul pivniței actuale și 6 m față de stradă, printre popii de susținere a malurilor, într-un pământ noroios, au fost răsplătite.
Mormântul are un inventar surprinzător de bogat. Pe lângă vase ceramice și o lamă de obsidian, persoana decedată era împodobită cu numeroase mărgele și la gât, brațe și genunchi. În plus, purta câte două brățări pe brațe, o bentiță cu „năsturei”/bumbi pe cap și un brâu din 4-5 șiraguri de mărgele”, informează reprezentanții Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.
Conform specialiștilor, la o evaluare preliminară a materialelor arheologice, s-a dovedit că mormântul datează din perioada neolitică (circa 5000 a. Chr.). De asemenea, ei spun că doar 2-3 morminte din acest interval cronologic mai sunt cunoscute în zona centrală a orașului, dar, în general, au fost distruse în momentul descoperirii, iar inventarul funerar era mult mai sărăcăcios.
Astfel, descoperirea de față este considerată una „de excepție”.
În continuare, mormântul urmează să fie cercetat și prelucrat de specialiști în epoca respectivă, scheletul analizat antropologic pentru a-i determina sexul și vârsta.
