Când scriu aceste rânduri nu sunt în posesia rezultatelor oficiale ale alegerilor desfăşurate la 30 noiembrie – sub zodia uninominalului, dar nu unul pur. Legea electorală a fost consecinţa unui compromis realizat de clasa politică, de care acum toate partidele se plâng, mai puţin UDMR, dar câteva consideraţii se pot face, deoarece se cunoaşte componenţa Parlamentului României.
În legătură cu parlamentarii clujeni, în general, prognozele s-au realizat, cu excepţia nealegerii unor candidaţi care meritau cu prisosinţă să facă parte din forul legislativ. Dintre candidaţi, trei au fost aleşi din primul tur, obţinând peste 50% din voturile exprimate, iar ceilalţi au fost validaţi ca urmare a algoritmului înscris în legea electorală. Dintre parlamentari este firească alegerea unor oameni politici, care au confirmat, fie în Parlament, ca Daniel Buda, fie şi în administraţie, ca prof. Vasile Soporan, faţă de care am un respect deosebit.
M-a întristat faptul că alegerile nu i-au confirmat pe Peter Eckstein-Kovacs şi distinsul profesor Vasile Puşcaş, care a făcut aşa de mult pentru integrarea noastră în structurile europene. Cu domnul Peter Eckstein-Kovacs am făcut parte din comisia electorală judeţeană la alegerile din 1992, dânsul reprezentând UDMR, iar subsemnatul Convenţia. Eram singurii care făceam opinie separată la hotărârile luate de comisia electorală, condusă de o magistrată cu evidente tendinţe feseniste. Şi în Parlament, domnul Eckstein-Kovacs a avut intervenţii de bun simţ, iar – conform declaraţiilor dumnealui – nu a votat pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, procedură care a eşuat lamentabil în cadrul votului popular.
Cât priveşte harta electorală a României, dacă, pe ansamblu, PD-L şi Alianţa PSD – PC au procente apropiate de voturi şi un număr de parlamentari sensibil egal, PNL a obţinut rezultate remarcabil de bune, ţinând seama de ultimele evoluţii interne. Pentru un Guvern de 4 ani, problema majoră rămâne cum se va găsi o formulă guvernamentală credibilă, care să asigure gestionarea marilor probleme care ne aşteaptă în viitor. Ideal ar fi să se constituie o mare coaliţie cu o majoritate parlamentară confortabilă, cum există în Germania, dar unde găseşti un sâmbure raţional în politica parlamentarilor de pe malurile Dâmboviţei. Un Guvern minoritar sau unul cu o majoritate subţire va fi de scurtă durată. Circul va reîncepe cu mai multă acuitate decât în perioada 2004-2008 şi probabil urmează alegeri anticipate, ceea ce nu este deloc de dorit.
Aşteptând un deznodământ rezonabil negocierilor interpartinice, ce sunt în plină desfăşurare, vreau să subliniez că un Parlament – oricât de vulnerabil sub aspectul moralităţii şi competenţei – este preferabil unui sistem totalitar, chiar dacă liderul naţional este unul „luminat”.
3 decembrie 2008
Adrian Man
P.S. Cu umilinţă şi regret recunosc că nu am citit „Arhipelagul Gulag” la prima ei traducere. Am profitat de ediţia a II-a a acestui roman non-ficţiune difuzat în acest an ca supliment la Cotidianul, pentru a suplini această lipsă. Cartea marelui scriitor rus Alexandr Soljeniţîn este una copleşitoare, pe care o recomand insistent cititorilor mei. Nu vor fi dezamăgiţi!
Folosim cookie-uri pentru a ne asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Dacă continuați să utilizați acest site vom presupune că sunteți de acord.Ok