Gazeta de Cluj continuă, şi în această săptămână, campania de sensibilizare a opiniei publice cu privire la simbolurile Clujului pe care autorităţile locale le-au lăsat în paragină şi nu le acordă, nici în prezent, suficientă atenţie. Un număr mare de clădiri-monument, cu o puternică însemnătate istorică, o serie de locaţii, a căror exploatare turistică ar putea influenţa aportul de vizitatori în zonă, nu sunt printre priorităţile autorităţilor locale. Reprezentanţii municipiului nu neagă că vor reface şi aceste monumente, respectiv zone, însă spun că se vor implica dacă vor găsi suficiente fonduri. În această săptămână propunem, în continuare, să vă alăturaţi demersurilor Gazetei şi să atragem, mai mult decât până în prezent, atenţia autorităţilor locale în legătură cu statuia lui Donath de pe dealul Hoia, prima statuie publică din Cluj. Monumentul, deşi vechi de 300 de ani, este lăsat în paragină de către autorităţile locale, care nici măcar nu au avut “bunul simţ” să îl autentifice ca şi o statuie din patrimoniul naţional.
Statuia, construită în memoria sfântului Donath
Istoricul Tudor Sălăgean, din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, povesteşte adevărata “istorie” a statuii lui Donath. În jurul edificiului situat pe Dealul Hoia s-a creat o legendă, care a fost interpretată mult timp ca şi motivul principal pentru care a fost construită statuia. Donath, un cioban care îşi păştea oile pe dealul Hoia, ar fi salvat Clujul de un atac turcesc, avertizându-i pe locuitorii urbei că urmează să fie atacaţi. Adevărata “istorie” de la care a pornit construcţia edificiului sfântului Donath provine, însă, de la sfântul cu acelaşi nume. “Sfântul Donathus, cunoscut şi sub denumirea de Donath, a trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Constantin cel Mare. El era prieten cu un membru al familiei imperiale romane, respectiv cu nepotul lui Constantin, Iulian. Sfântul Donathus a fost martirizat în vremea lui Iulian. Biserica Sfântului Donathus a fost invadată de păgâni, care i-au luat potirul, l-au aruncat pe jos şi l-au spart. Donath a reuşit să refacă paharul şi să pună înapoi vinul care s-a vărsat pe jos. De atunci, sfântul a rămas protectorul viticultorilor”, a explicat Tudor Sălăgean. Istoricul a continuat prin a explica că datarea oficială a monumentului este la 1735. „Statuia a fost datată în 1735-1740, după informaţiile lui Nicolae Sabău, cel mai mare istoric baroc din Transilvania”, a arătat Sălăgean. El consideră că această statuie ar putea fi inclusă într-un traseu turistic, precum o catedrală din Ungaria închinată sfântului Donathus, în jurul căruia sunt sărbătorite evenimente. „ În jurul Lacului Balaton din Ungaria se desfăşoară evenimente legate de celebrarea protectorului viticulturii. În acel loc, este ridicată o capelă în cinstea sfântului Donathus care este construită tot în secolul 18, însă acolo, de ziua podgoriei respective se desfăşoară şi serbări şi chiar pelerinaje”, a menţionat istoricul. Sălăgean arată că, într-un moment al istorie sale, Clujul era un oraş viticol, deşi vinul produs aici nu era considerat drept cel mai bun. „ Zona în care era amplasată statuia era zona viticolă a Clujului, pantele sudice ale Dealului Hoia erau amplasamentul în care erau cultivate viile oraşului. În momentul de faţă, Clujul şi-a pierdut această tradiţie. În Evul Mediu şi în Renaştere, Clujul avea legi speciale cu privire la consumul produselor locale. În cârciumile din Cluj nu se putea consuma decât vin din Cluj, până când acesta se termina. Se pare că cineva a fost chiar condamnat la moarte pentru că a nu a respectat această lege. Din moment ce nu mai există o zonă viticolă în acea zonă, actuala amplasare a statuii ar trebui schimbată”, a explicat Tudor Sălăgean.
Statuia, amplasată intr-un bar
Istoricul consideră că statuia ar putea fi amplasată în centrul Clujului sau chiar într-un bar. „Una dintre posibilele locaţii ale statuii lui Donath ar putea fi, de exemplu, în centrul Clujului sau într-un local cu specific, cum ar fi o cramă, o tavernă”, arată Sălăgean. Expertul în istorie consideră că edificiul ar fi cel mai vechi din Cluj. „Dacă datarea e corectă, acesta este cel mai vechi monument public din Cluj. Statuia este construită în stilul baroc, iar din informaţiile profesorului Sabău ar fi construită de meşteri bavarezi”, arată Sălăgean.
Legenda Sfântului Donath din Arezzo
Din punct de vedere istoric, cele mai multe informaţii despre viaţa Sfântului Donath (Donatus) parvin din scrierile unui episcop al oraşului Arezzo, Severinus. Lucrarea sa, „Passio” este contestată, însă, de către majoritatea istoricilor şi cronicarilor catolici, deoarece episcopul îl prezintă pe Donath drept un martir, în timp ce alte surse discută doar funcţia sa de episcop de Arezzo. Potrivit „legendei” descrise de Severinus, sfântul Donath este originar din Nicomedia, oraş bizantin ulterior cucerit de către otomani. Părinţii lui sunt ucişi în timpul unei persecuţii, iar Donatus este educat de către preotul Pimenio (sau Pymenius), alături de Iulian, viitorul împărat Iulian Apostatul. Sfântul Damian va comenta pe această temă în lucrarea sa, „Sermones” : „în câmpul Domnului, două izvoare, Donathus şi Iulian, cresc împreună, dar unul va deveni un cedru al Paradisului, iar celălalt, cărbune al flăcărilor eterne ale Iadului”. În februarie 362, Iulian va promulga edictul prin care este garantată libertatea religiei pe teritoriul Imperiului Roman, iar pentru cronicarii creştini ai timpului acest edict a reprezentat mai degrabă o încercare de a restaura religiile păgâne, în defavoarea creştinismului, decât o revenire la statutul original al Imperiului, conform căruia Statul Roman nu impunea o religie anume în provinciile cucerite. La fel, tradiţia catolică descrie persecuţiile la care au fost supuşi creştinii în urma acestui edict, Donatus fiind nevoit să părăsească Roma, retrăgându-se la Arezzo, împreună cu călugărul Hilarian. Severinus descrie seria de miracole şi penitenţe realizate de către Donatus în timpul predicilor ţinute la Arezzo: învierea unei femei numite Eufrosina, uciderea unui dragon care a otrăvit fântânile locale, redarea vederii unei femei numite Siriana şi exorcizarea unei demon care îl poseda pe fiul prefectului roman din Arezzo. Donatus a fost numit diacon şi preot de către Sfântul Satyrus din Arezzo, iar la moartea acestuia va fi numit episcop al oraşului. Principalul miracol atribuit sfântului este regruparea unei cupe în care era transportat vinul pentru împărtăşanie, lucru care a condus la convertirea mai multor păgâni la creştinism. O legendă similară este redată şi de către Sfântul Nonnosus, deşi acesta descrie o lampă de sticlă şi nu o cupă. Tot conform lui Severinus, la o lună după acest incident, Donatus este arestat şi condamnat la moarte. Va fi decapitat în data de şapte august. În 1125, osemintele sfântului, precum şi rămăşitele dragonului ucis de acesta, au fost aduse în biserica Santa Maria e Donato din insula Murano, lângă Veneţia.