Promiteam în numarul trecut ca voi încerca sa dialoghez cu cititorii asupra „profetiilor despre viitor”, pe care am încercat sa le fac. Am gresit numai la Târgu Mures, unde domnul doctor Dorin Florea a fost ales în primul tur. Daca nu conteaza dosarele de la DNA, dupa cum a reusit sa demonstreze impecabil România Libera, ce importanta ar avea faptul ca Primariei Târgu Mures, Curtea de Conturi nu i-a dat descarcare de gestiune ani de-a rândul. Pentru aceasta, nu încerc sentimente de mare culpabilitate, cât timp o prognoza de pe aceeasi pagina a Gazetei, în sensul ca Domnul Nicoara nu va iesi nici macar al doilea la alegerile pentru presedintia Consiliului Judetean, de asemenea, nu s-a confirmat. Ziaristii, chiar cei amatori, la fel ca footbalistii nu trebuie sa aiba numai fler, dar si un pic de noroc. Cele scrise de mine, cu privire la cele doua zone de civilizatie din tara noastra, nu au fost infirmate. Astfel, acolo, unele alegeri au fost anulate, iar alegatorii au fost mai zgomotosi ca niciodata. Orientarea politica a electoratului pe zone geografice s-a mentinut în cea mai mare parte. Surprinde scorul, în general bun, înregistrat în tara de PNL, PNG-CD, cel putin pe plan local a câstigat primarii si are consilieri, iar degrincolada PRM continua. L-ar ajuta daca l-ar înlatura pe Tribun de la conducerea partidului. La ora actuala, oricare din cei din vârful partidului este mai bun decât el. C.V. Tudor este un produs expirat.
Am mai constatat, dar nu cu surprindere, ca cei din Sud sunt mari vorbitori. Vorbesc cu enfaza despre nerespectarea dreptului de a alege, dar, în realitate, îi intereseaza mai mult afacerile imobiliare. Sunt talentati în argumentare, acesta este un adevar indiscutabil, dar, daca ne gândim la literatura, si batrânul Moromete se exprima mult mai interesant si cu umor decât Ion al lui Rebreanu. Ma asociez domnului Ovidiu Pecican, care într-un numar recent din Dilema Veche, consacrat relatiilor dintre români si maghiari, a scos în evidenta caracterul benefic al existentei mai multor etnii si, as adauga, al mai multor religii în spatiul cultural transilvan. Nu am scris deloc în Provincia si nu fac parte din Liga doamnei Smaranda Enache, desi cred ca nu ar fi fost rau sa analizam mai temeinic specificul ardelean, ceea ce nu presupune autonomia. Trebuie sa fim bucurosi ca traim în aceasta zona intracarpatica.
Revenind la Cluj, dobândirea primelor functii din judet si din Cluj de catre PD-L obliga la mai mult decât s-a realizat în cei patru ani anteriori. Chiar daca prietenul meu Dan Chirica ma va acuza de idei de stânga, nu ezit sa afirm ca ciocnirea ideilor, chiar si în viata politica, este cauza mersului înainte. O omogenizare deplina sau aproape totala a structurilor politice nu este de dorit, fiindca nu permite un control reciproc între protagonistii politici. Aceasta afirmatie nu este identica cu cea scrisa de un ziarist de la Ziua de Cluj ca, dupa victoria domnului Emil Boc, asteapta ca la reîntoarcerea de la Compionatul european de footbal sa regaseasca Clujul asemanator cu Zurichul. Nici ca hiperbola nu cred ca este rezonabila o asemenea dorinta.
Le recomand celor doi alesi, Boc si Tise, din care pe unul îi cunosc, cred, bine, sa nu fie cuprinsi de betia succesului si sa se straduiasca sa înfaptuiasca cât mai mult din ce si-au propus. As mai dori sa traiesc pâna când Stadionul Moinea va avea o alta înfatisare, iar Filarmonica sa dea concerte într-o sala demna de valoarea acesteia. Si spitalul de urgenta nu ar trebui amânat, dupa cum un plan de dimensiuni uriase, cum este amenajarea zonei metropolitane Cluj, reprezinta un alt imperativ.
Pâna la alegerile parlamentare, mai este un drum, pe care vom încerca sa-l strabatem într-un climat cu tendinte inflationiste, care erodeaza nivelul de trai al celor multi, dar si cu pomeni electorale, pe care le vom plati cel mai târziu la mijlocul anului viitor.
În rest, repetând urarea lui N. C. Munteanu, sa auzim de bine!
06.06.2008 Adrian Man
P.S. Ma simt dator sa semnalez o carte cu totul remarcabila, „Scoala Ardeleana” vol. 2, culegere de studii aparuta la Oradea, sub coordonarea prof. dr. Ioan Chindris. Parafrazând mai liber cuvintele unuia din corifeii Scolii Ardelene, se poate spune ca „nu putin lucru iaste sa fii ardelean”. Este un volum pasionant, care se adreseaza nu numai istoricilor si literatilor, dar ar interesa multi dintre cititorii Gazetei, indiferent de confesiune. În puzderia de carti cu care sunt inundate librariile, trebuie sa facem disocierea celor care ramân, de cele perisabile. Cu siguranta, „Scoala Ardeleana” ar merita sa fie lansata la cea mai importanta librarie din Cluj.
