ACOLO UNDE ESTE
CALD ºI BINE…
Referitor la modul în care se cheltuie banii
Bugetului de Stat vom reveni. Anticipãm, totu
ºi, ºi dãm doar douã exemple despre ceea
ce se întâmplã atunci când "cine-mparte parte-
ºi face". Sau când se întâlneºte hoþul cu
prostul. Din analiza sumelor defalcate din impozitul
pe venit pentru subvenþionarea energiei
termice livrate populaþiei pe 2001, cuprinse
în Legea Bugetului, se constatã cã unii
sunt mai friguroºi ºi folosesc mai mult "plãpumioara"
financiarã a statului. Astfel, suma
totalã a subvenþiilor a fost de 2.524 miliarde lei
ºi a fost împãrþitã astfel: Transilvania – 23 % din
total (ponderea populaþiei fiind de 34%),
Bucureºti – 18% din total (cu o pondere a populaþiei
de 10%), restul judeþelor 59% (ponderea
populaþiei fiind de 56%). Surprinde
suma alocatã judeþului Botoºani, 205 miliarde
lei, în timp ce judeþele din Transilvania au
primit în total 582 miliarde.
Unii vor spune cã energia termicã este,
oricum, mai ieftinã în Transilvania unde este
folosit drept combustibil gazul metan. Asta,
pânã la urmã, nu este o justificare. Cele mai
multe dintre produsele alimentare sunt mai
scumpe în Transilvania, dar pentru acestea nu
se primeºte nici o subvenþie.
Alt exemplu de "echitate" bugetarã: Din
statistica "Locuinþe terminate în anul 2000 din
fondurile agenþilor economici cu capital integral
social integral de stat (nu prea numeroase,
n.red) ºi
fondurile publice
(mai ales, n.red.)"
rezultã cã peste o
treime din cele 1.587 de
apartamente terminate au fost
construite în Bucureºti. Sã nu se
creadã cã i-a apucat hãrnicia pe
bucureºteni.
Din statistica "Locuinþe construite din
fonduri private, în 2000), rezultã cã în Bucure
ºti s-au construit doar 7% din totalul de
24.703 locuinþe construite din fonduri private.
În schimb, surprinde un alt aspect: în judeþele
din nordul Moldovei, despre care am arãtat cã
au cel mai mic PIB/locuitor ºi unde sunt cele
mai mici salarii, s-au construit cele mai multe locuinþe
din fonduri private.
Ponderea este mai mult decât surprinzãtoare:
25%, adicã 6.081 de locuinþe din totalul de 24.703
construite în România din fonduri private, au fost
construite în judeþele Bacãu, Botoºani, Iaºi, Neamþ,
Suceava, Vaslui. Subvenþionaþii privaþi din Boto-
ºaniul "friguros" ºi-au construit 845 de locuinþe.
Probabil, botoºãnenii îºi construiesc apartamente
ca loc de depozitare a subvenþiilor pentru energia
termicã. Cã doar e judeþul lui Cozmâncã."Nu mai vrem ca provincia noastrã sã fie una de
mâna a doua, într-o þarã de mâna a treia. Vrem ca Transilvania
sã devinã un centru". Aceasta este o declaraþie
a grupului redacþional al revistei Provincia, dar în acela
ºi timp, este crezul nerostit al unor transilvãneni. Cât
de mare este numãrul acestora – doar în timp putem ºti.
GAZETA de Oradea a pornit pe drumul dezbaterilor pe
tema regionalizãrii României. Dacã politicienilor din
Transilvania le este teamã sã spunã lucrurilor pe nume,
societãþii civile nu mai îi este fricã de cuvinte, de idei
sau de rezultate. Transilvãnenii vor sã trãiascã mai
bine; vor sã-ºi gestioneze singuri veniturile obþinute din
munca lor; vor sã aibã certitudinea cã prezentul ºi
viitorul lor nu depind de interesele unei clase politice
care nu-i reprezintã. Pânã când aceste deziderate nu
vor forma un curent de opinie, lucrurile vor stagna în
faza actualã. GAZETA de Oradea este o publicaþie
deschisã oricãror discuþii pe tema regionalizãrii
României. Orãdeanul care are ceva de spus, poate sã o
facã. Trebuie sã o facã. Pentru cã oamenii nu sunt
egali. Ei doar au ºanse egale.
FRANÞA: Regiunea este expresia concentrãrii
departamentelor care o compun ºi nicidecum
o unitate superioarã a acestora, care sã
exercite tutela asupra lor.
Regiunile au fost create pentru a se ocupa
de anumite probleme care intereseazã mai multe
departamente. Exista 18 regiuni continentale,
plus teritoriile de peste mãri, care reprezintã fiecare
o regiune. Organele regionale studiazã ºi
fac propuneri privind dezvoltarea economicã a
regiunilor, amplasarea obiectivelor de investiþii,
adoptarea unor mãsuri privind dezvoltarea ºi
modernizarea cãilor de comunicaþii, a serviciilor
publice etc. Atribuþiile ºi sarcinile regiunilor pot
sã difere de la o regiune la alta, în funcþie de
necesitãþile departamentelor care le-au creat.
Regiunea, ca ºi departamentul, are un buget
propriu, precum ºi mijloace financiare proprii,
provenite din impozitele ºi taxele pe care le
percepe. Prin crearea regiunilor s-a urmãrit sã
se contribuie la dezvoltarea economico-socialã
a colectivitãþilor locale.
ITALIA: Este împãrþitã în 20 de regiuni, fiind
cele mai mari subdiviziuni ale statului. Fiecare
regiune cuprinde la rândul sau douã-trei
provincii, în total existând 50 de provincii. Regiunile
se bucurã de autonomie, precum ºi de
dreptul de a emite acte normative în anumite domenii.
Autoritãþile administratiei publice ale
regiunilor au dreptul de a organiza servicii publice
cu caracter regional, de a organiza poliþia
localã, învãþãmântul profesional, asistenþa
medicalã, comerþul local, transportul în interesul
regiunii, sistematizarea teritoriului regiunii,
reþeaua de biblioteci publice, turismul regional
etc. Reglementãrile autoritãþilor administrative
regionale trebuie sã fie în concordanþã cu legile
statului italian.
Fiecare regiune are buget propriu ºi mijloace
financiare proprii, pe care ºi le constituie
din impozite si taxe regionale, din veniturile
obþinute de la întreprinderile regionale administrate
de organele de conducere ale regiunii,
precum ºi din subvenþii de la bugetul statului.
GERMANIA: Este un stat federal tipic,
alcatuit din 19 landuri. Fiecare land are propria
constituþie ºi propria legislaþie; în acelaºi timp,
landurile au obligaþia de a respecta constituþia ºi
legile federale. Autonomia regionalã este astfel
mult mai pregnantã în Germania fata de celelalte
state membre ale Uniunii Europene. Landurile
au dreptul de a rezolva în mod liber toate
problemele lor economice, sociale, culturale,
dar fãrã a încãlca constituþia ºi legile federale.
Ele au bugete proprii ºi stabilesc la nivel de land
impozitele si taxele, cu alte cuvinte au autonomie
financiarã deplinã. Prin urmare, fiecare
land contribuie la propria sa dezvoltare ºi
prosperitate. Pe lânga aceasta, landurile au
autonomie organizatoricã, inclusiv asupra
administraþiei locale.
SPANIA: Aceastã þarã face parte din grupul
celor caracterizate de supremaþia autonomiei
regionale, ca ºi Italia. Prin referendumul din 6
decembrie 1978 s-a recunoscut dreptul la autonomie
al regiunilor. Pânã în prezent, trei regiuni
au beneficiat de acest drept: Catalonia si Tara
Bascilor din decembrie 1979 ºi Andaluzia, din
ianuarie 1982. Regiunile spaniole se situeazã la
limita maximã a descentralizãrii. Descentralizarea
regiunilor priveºte mai puþin modalitãþile de
organizare administrativã ºi mai mult aspectele
financiare. În Spania, existã 15 regiuni continentale
ºi douã regiuni insulare, plus teritoriile independente
– posesiunile spaniole din Africa de
Nord. Fiecare din cele 17 regiuni cuprinde între
una pânã la opt provincii. Una dintre consecinþele
autonomiei ºi descentralizãrii regiunilor
este ºi faptul cã, pe lângã limba oficialã, care
este spaniola, mai sunt recunoscute ºi limbile
regionale, basca ºi catalana.
Uniunea Europeanã recunoaºte regiunile
din statele membre ca participante active la
politica sa. De aceea, regiunile au reprezentanþi
în instituþiile Uniunii Europene. Regiunile îºi apãrã
propriile lor interese ºi în cadrul Uniunii Europene,
asa cum o fac în cadrul statelor cãrora le
aparþin. Statele, la rândul lor, trebuie sã þinã seama
de voinþa ºi de interesele regiunilor. Regiunile
trebuie sã punã în aplicare legislaþia
comunitarã, iar deciziile luate de regiuni trebuie
sã fie în concordanþã cu aceastã legislaþie.
