Controversata stemă a României, pe care unii susțin că transilvănenii nu sunt reprezentați, a fost elaborată chiar de un clujean, născut la Sic. La baza acesteia stă lucrarea heraldică realizată de József Sebestyén de Köpeczi pentru a reprezenta România Mare. Cu jumătate de secol înainte, stema Principatelor Unite a fost pictată de un alt clujean, Carol Popp de Szatmári.
La baza actualei steme de stat a României stă stema României Mari, creată de heraldistul József Sebestyén de Köpeczi la cererea regelui Ferdinand I, adoptată ca însemn oficial în anul 1921. De asemenea, mai multe variante ale stemei Principatelor Unite au fost executate la cererea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de către pictorul, fotograful maghiar stabilit la Bucureşti, Szatmári Papp Károly, cunoscut sub numele de Carol Popp de Szatmári.
Cercetătorul ştiinţific Péter Sas a scris a vastă monografie cu titlul Heraldicianul, în care arată că József Sebestyén de Köpeczi trăiește în amintirea istoricilor, a istoricilor de artă, precum și a publicului preocupat de genealogie și de heraldică drept ultimul dintre heraldicienii de seamă.
József Sebestyén de Köpeczi – născut la 12 noiembrie 1878, la Sic, jud. Cluj (și decedat la 27 decembrie 1964, la Cluj) – s-a familiarizat cu genealogia şi heraldica încă din tinereţe, lucrând din anul 1903 la redactarea revistei Genealogiai Füzetek (Caiete genealogicedevenind ulterior expertul în genealogie și heraldică al publicațiilor de istorie ale epocii.
Din 1914 și-a continuat cariera profesională ca heraldician la Budapesta, la Muzeul Național Maghiar. Un an mai târziu a fost invitat să creeze noua stemă a Ungariei, care a devenit emblema oficială a țării. Invitația a venit din partea împăratului Austriei și rege al Ungariei, Franz Jozef, deoarece în 1890 a fost anexată imperiului și Bosnia-Herțegovina, iar împăratul a dorit ca acest fapt să fie reflectat și în însemnele oficiale ale imperiului.
Se odihnește în cimitirul Házsongárd din Cluj
Tot din lucrarea lui Sas aflăm că după primul război mondial a fost prizonier de război la Brașov, iar după scurt timp – deoarece purta antenimul de Köpeczi, a fost mutat în micul sat Căpeni (magh. Köpec) din județul Trei Scaune.
Ca recunoaştere a profesionalismului lui Köpeczi, a fost ridicat de la plug și invitat la București de către regele Ferdinand I al României să creeze stema României Mari. Stema creată de Köpeczi a fost adoptată de parlament (Lege pentru fixarea stemei Regatului României) și a fost promulgată de rege în Monitorul Oficial nr. 2 din 29 iulie 1921. Stema creată de Köpeczi a fost stema oficială a țării până în anul 1945, iar după revoluția din 1989 sunt folosite în stema oficială a țării majoritatea elementelor create de Köpeczi.
József Köpeczi Sebestyén a murit la vârsta de 86 de ani, la 27 decembrie 1964, fiind înmormântat în cimitirul Házsongárd din Cluj.
Fotograf al Curţii domnești
Elaborarea stemei Principatelor Unite a devenit necesară în urma dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, pe lista de lucru a Comisiei Centrale de la Focșani s-a aflat și elaborarea unei steme unite a celor două principate.
În 1860, primul ministru Ion Ghica oferă spre dezbatere Consiliului de Miniștri un nou proiect de stemă, pictat de către Carol Popp de Szathmary și care, afirma el, era «conform cu starea politică în care au intrat țările noastre de la realizarea principiului unirii și cu datele istorice de la colonizarea romanilor în Dacia».
Însă nici această reprezentare nu a fost acceptată. Carol Popp de Szathmary a mai realizat un alt proiect în 1863, dar şi această stemă a rămas doar la stadiul de proiect, precum mai toate proiectele înaintate spre aprobare. Situaţia a fost rezolvată ad-hoc.
Din cartea Hildei Hencz cu titlul: Bucureştiul maghiar aflăm despre Szathmáry Pap Károly (1812–1887) că, după ce i-a prezentat domnitorului Alexandru Ghica modul de funcţionare al dagherotipului şi a pictat celebrul Poştalion, a fost numit pictor al Curţii domneşti; ulterior, a câştigat şi titlul de fotograf al Curţii, funcţii pe care le-a păstrat de-a lungul întregii sale vieţi.
Szathmáry s-a bucurat de atâta prestigiu şi faimă în România, încât este considerat român, deşi cetăţenia română şi-a obţinut-o abia în 1880. Istoricul C. C. Giurescu nu avea nici un fel de dubii asupra originii sale şi-l numea «românul ardelean Carol Popp de Szatmari». Strămoşii pictorului erau originari din comitatul Sătmar (Szatmár), de aici şi predicatul nobiliar primit, acela de Szathmáry.
Hencz mai arată că „bunicul pictorului, Szathmáry Pap Zsigmond, fusese episcop reformat al Transilvaniei în 1760, iar mama sa fusese înmormântată în 1857 la Cimitirul calvin de pe Calea Giuleşti din Bucureşti, după cum atestă registrul bisericii reformate din Bucureşti: «văduva clujeană, doamna Szatmári Pap Daniel, născută Vass Susanna». Pictorul a fost înmormântat în Cimitirul evanghelic din Bucureşti.
Unde sunt transilvănenii?
Jurnalistul Alexandru Matchievici arată într-un articol că doar minoritățile din Ardeal sunt reprezentate pe stema României. ”Timp de trei ani am întrebat zeci de ardeleni dacă ştiu faptul că nu sunt reprezentaţi pe Stema României. Majoritatea au răspuns că nu cunosc acest fapt, dar dacă este adevărat este ceva grav şi revoltător. Privită şi studiată cu atenţie şi responsabilitate, constatăm că în Stema României sunt reprezentate fostele Provincii Româneşti: Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Banatul, Dobrogea. În compartimentul Transilvania sunt reprezentaţi secuii prin însemnele soarele şi luna, ungurii prin pasărea legendară turu, saşii prin cele 7 cetăţi. Constatăm cu dezamăgire că cel mai important element – Românitatea, lipseşte. Deci se justifică să fim revoltaţi pentru eroarea că românii din Transilvania nu sunt reprezentaţi pe Stema României”, scrie acesta.
