Cinematografele uitate ale Clujului, scoase la mezat

Încă din perioada interbelică, clujenii s-au afirmat cu cinefili avizi, în oraşul de pe Someş existând numeroase cinematografe: Capitol, Royal, Rio, Select, Urania, Forum şi Edison. Aici, locuitorii Clujului au urmărit filme mute, dar şi producţii cinematografice mai noi. Acum, clădirile care adăpostesc cele mai vechi dintre acestea, Urania şi Select (ulterior Favorit, respectiv Arta) au fost retrocedate moştenitorilor foştilor proprietari, care au intenţia de a vinde aceste spaţii.

Cinematograful Favorit de pe strada Horea, care a fost închis după ce spaţiul a fost retrocedat foştilor proprietari este cel mai vechi cinematograf al Clujului, vechi de un secol. Acesta e acum  scos la vânzare pentru aproape o jumătate de milion de euro, fiind în patrimoniul unei firme, Trust Invest, aceeaşi care a scos la vânzare în urmă cu şase săptămâni şi lacul Laguna Albastră din Aghireşu.

Societatea a scos pe 6 august la vânzare cinematograful pentru suma de 460.000 de euro. Anunţul arată că spaţiul are o sală de proiecţii de şapte metri înălţime şi 300 metri pătraţi, un alt spaţiu de 65 metri pătraţi la etaj, o încăpere sub zona de scenă, două băi la demisol, şi un subsol sub sala de proiecţii, reprezentând o suprafaţă totală de 420 metri pătraţi.

Consiliul orăşenesc pudic

Cinematograful Favorit a fost deschis în 1910, o dată cu darea în folosinţă a palatului Urania în incinta căruia funcţiona. Clădirea, construită în stil secession austriac de arhitectul Geza Kappeter, avea 17 apartamente, 10 spaţii comerciale şi cinematograful cu 400 de locuri. În 1964 cinematograful Urania a fost rebotezat “23 august” iar după Revoluţie a fost din nou rebotezat, cu denumirea cunoscută azi, “Favorit”.

“Cinematograful din Palatul Urania, aflat o vreme în colimatorul moral al consiliului orăşenesc din cauza bărbaţilor goi din basoreliefuri a fost în prima parte a secolului unul dintre cele mai luxoase cinematografe din Cluj, cu o capacitate de 500 de locuri în sala de spectacol, care avea încălzire centrală şi ventilaţie“, arată portalul Salvaţi Marele Ecran

Primăria s-a spălat pe mâini… cu teracotă

În 2009 cinematograful a intrat în patrimoniul Primăriei Cluj-Napoca o dată cu alte trei cinematografe – Dacia din Mănăştur, Mărăşti şi Victoria, iar la începutul anului trecut acesta a ajuns în patrimoniul unei firmei private, Trust Invest.

În urmă cu un an municipalitatea a scos la vânzare sobele de teracotă şi neoanele din incinta fostului cinematograf Favorit. La licitaţia cu strigare din Sala Mare a Primăriei nu s-a prezentat însă niciun doritor, deşi cel mai scump obiect a avut preţul de pornire de 550 de lei. Este  vorba despre o “incintă acustică de rezonanţă, confecţionată din lemn furniruit, compusă din două boxe”, situată pe scenă, la parter.

De asemenea, anunţul de vânzare al Primăriei menţiona trei sobe de teracotă – două cu 12 rânduri de cahle, adică plăci de teracotă – cu preţul de pornire de 450 de lei bucata şi una cu 5 rânduri de cahle – cu preţul de pornire de 200 de lei. Mai erau oferite corpuri de iluminat tip neon de diferite mărimi, cel mai scump fiind la 50 de lei. “Se face recuperarea diferenţei de inventar. Fostul cinematograf este retrocedat, iar spaţiul trebuie eliberat”, au declarat reprezentanţii Biroului Mass-Media la momentul respectiv.

Select, central, dar cu uşile închise

Actualul cinema Arta, deschis doar în timpul festivalurilor, era numit cinema Select, fiind unul din cele mai vechi cinematografe din ţară, acum numit ”Arta” şi închis de câţiva ani. Acesta a funcţionat în clădirea de pe strada Universităţii încă de la inaugurarea din 1913, sub numele de “Select” şi a fost condus de Janovics Jenö, celebrul producător de film care a lucrat printre alţii cu Kertész Mihaly. Mihaly a devenit cunoscut sub numele de Michael Curtiz ca regizor al filmului “Casablanca”.

Clădirea de pe strada Universitatii 1-3 a fost de la bun început astfel concepută încât să găzduiască şi un cinema. La început s-a numit Universităţii, Select, iar după 1948 – Maxim Gorki, apoi Tineretului şi Arta.  Din 2011 cinematograful a reintrat în proprietatea familiei Sebestyen.

Cinematograful face parte din reţeaua Europa Cinemas, promovând în special filmele europene. În momentul de faţă cinematograful nu are un program regulat, lipsindu-i echipamentele necesare, însă este deschis pentru diferite festivaluri de film în timpul verii.

Retrocedare de milioane de euro

Moştenitorii lui Dávid  Sebestyén  au cerut în instanţă în 2007 retrocedarea clădirii de pe strada Universităţii nr. 1-3 unde a funcţionat cinematograful, imobilul fiind monument istoric de importanţă locală. Iniţial, Tribunalul Cluj a dispus doar retrocedarea apartamentelor care nu au fost vândute foştilor proprietari. Curtea de Apel a admis, în 2010, apelul moştenitorilor şi a retrocedat spaţiile mari: cinematograful, cafeneaua, mansarda, podul şi spaţiile deţinute de autorităţile locale, dintre care Primăria deţinea în total 15 spaţii, reprezentând 47,5% din imobil. Decizia a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în noiembrie 2011.

Pentru spaţiile vândute, moştenitorii trebuie să primească despăgubiri de 7 milioane euro. Valoarea imobilului este acum în jur de 10 milioane de euro, raportându-se la suprafaţă, aproximativ 5.000 de metri pătraţi, şi preţul zonei, de 2.000 de euro pe mp, la care se mai adaugă o sumă pentru valoarea istorică.

Noii proprietari susţin că vor să păstreze funcţiunea spaţiului şi caracterul cultural al acestuia. Deocamdată au declarat că cinematograful va avea în continuare un caracter cultural şi va fi locul de desfăşurare a mai multor evenimente din această categorie.

Clujenii sunt cinefili de peste un secol

În judeţul Cluj, în anul 1970 existau 209 unităţi cinematografice (16 pe 35mm şi 193 pe 16mm); în anul 1983 existau 172 de unităţi cinematografice (17 pe 35mm, 152 pe 16mm şi 3 caravane). 

“Cinematograful a ajuns la Cluj în anul 1906, la un an după ce fusese introdusă electricitatea în Cluj […] Dacă în perioada interbelică cele mai noi producţii de la Hollywood puteau fi vizionate în cinematografele clujene, în primii ani ai comunismului Festivalul Filmului Sovietic umplea sălile, pentru că sindicaliştii aveau o reducere de 50% din preţul biletului, dar şi filmele muzicale cu Elvis sau Gianni Morandi făceau săli pline săptămâni la rând. Cinematografele în aer liber funcţionau ca grădini de vară şi aveau mare succes, iar pe lângă cofetării şi restaurante erau principalele locuri de atracţie pentru petrecerea timpului liber”, arată pagina Salvaţi Marele Ecran.