Nu de puţine ori, persoanele care au accidente rutiere, fără a încălca, neapărat, legislaţia sunt „plimbate” prin tribunale pentru a li se recunoaşte nevinovăţia. Persoanei care este implicată într-un accident i se întocmeşte un proces verbal, după care se încep cercetări împotriva sa, conform legii 184 din Codul Penal, cu scopul de „constatare la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale, iar nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.

Nevinovat, dar cercetat

În cazul în care şoferul unui autoturism este implicat, singur, într-un accident rutier, fără a avea, însă, nicio vină, iar din accident rezultă rănirea acestuia, se va constata că, în urma accidentului, a avut loc vătămarea corporală a unei persoane deoarece în Codul Penal nu există conceptul de autovătămare. Astfel, sunt demarate cercetări împotriva şoferului pentru propria vătămare corporală. În tot acest timp, dosarul ajunge la Parchet, unde un procuror îl va soluţiona şi va da verdict de neîncepere a urmăririi penale împotriva conducătorului auto. Timpul de soluţionare pentru un astfel de dosar oscilează între şase luni şi doi ani.  

Dosarele se opresc la procurori

De cele mai multe ori, în cazul unor astfel de accidente, şoferii automobilelor sunt nevoiţi să umble luni întregi prin sălile de tribunal, până ce procurorul va constata neînceperea urmăririi penale. Cu toate că se ştie de la început faptul că şoferul este nevinovat, organele de anchetă sunt nevoite să demareze cercetările pentru a vedea în ce context s-a produs accidentul. Toate aceste lucruri se întâmplă tocmai pentru că, în Codul Penal, nu este prevăzută autovătămarea. „Nu m-am confruntat cu astfel de probleme. Este adevărat că, în cazul unor accidente, Poliţia este nevoită să înceapă cercetările, dar, cel mai probabil, astfel de cazuri se opresc la procurori şi nu se mai ajunge la judecători”, a declarat judecătorul Cristi Danileţ.

Legi eronate

Noul Cod Penal a adus mai puţine bătăi de cap oamenilor certaţi cu legea, deoarece unele infracţiuni au fost dezincriminate, în timp ce, pentru o serie de infracţiuni, pedepsele au fost reduse substanţial. Dacă în vechiul Cod Penal, furtul era pedepsit cu închisoare de la un an la 12 ani, potrivit actualului Cod, această infracţiune se va pedepsi cu închisoare de la şase luni la trei ani, lucru care a nemulţumit o parte din populaţia ţării. Un alt exemplu este violarea de domiciliu, care, conform vechiului Cod, era sancţionată cu închisoare până la patru ani, în timp ce, în prezent, sancţiunea constă în amendă sau închisoare până la doi ani. O altă infracţiune dezincriminată este incestul. Ministerul Justiţiei susţine că s-a “renunţat la reglementarea incestului ca infracţiune distinctă, fiind preferată prevederea ipotezelor de incest regăsite cel mai frecvent în practica judiciară ca forme agravate ale unora dintre infracţiunile la viaţa sexuală”. Reprezntanţii MJ susţin că, la nivelul Codului Penal, s-a apreciat că nu sancţiunile de natură penală constituie cea mai adecvată metodă de combatere a fenomenului, ci, mai degrabă, un sistem de măsuri de natură medicală şi socială, incestul având la bază mai ales factori de ordin patologic.

Beatrice Golondzac

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.