În 9 noiembrie 2017 Teofil Pop a fost achitat pentru acuzaţiile de omor din culpă ce i-au fost aduse în cazul Costea, cel mai cunoscut caz de malpraxis din Cluj-Napoca. După un deceniu de la moartea pacientului, judecătorul Lucian Buta a considerat că patronul Clinicii Interservisan este nevinovat şi nu se poate reţine în sarcina acestuia culpa medicală. Vă prezentăm motivarea sentinţei de achitare a inculpatului Teofil Pop şi atitudinea părtinitoare a judecătorului.

 

Pacientul, mort după o operaţie de polipi

Cazul morţii lui Constantin Costea este deja celebru. Bărbatul s-a prezentat în 7 februarie 2007 la Clinica Interservisan, deoarece avea probleme de respiraţie. După o lună de zile, a decedat, ca urmare a unui şoc septic şi a unei meningite care nu a mai putut fi tratată.

Operaţia de polipi a fost efectuată de către medicul ORL-ist Teofil Pop, la Clinica Interservisan din Cluj-Napoca. Constantin Costea, în vârstă de 68 de ani a fost operat pe 8 februarie 2007 şi a intrat în comă patru zile mai târziu, la o lună după ce a fost externat. Pacientul a fost internat din nou la Clinica de Neurochirurgie din Cluj-Napoca, cu diagnosticul “şoc septic şi meningo-encefalită”. Pacientul a fost apoi reoperat de alţi doi medici, Silviu Albu şi Tiberiu Maior, care au constatat ca osul etmoid, situat la baza craniului, fusese rupt în timpul operaţiei efectuate de medicul Teofil Pop, fapt ce a permis intrarea aerului în cutia craniană.

După deces, procurorii au deschis o anchetă faţă de medicul Teofil Pop. Familia Costea nu s-a lăsat influenţată de ineficienţa anchetatorilor care, în primă fază, au închis dosarul lui Pop pentru că nu au putut demonstra un raport de cauzalitate, şi a deschis un dosar civil.

 

 

Timp de un deceniu, dosarul a fost plimbat între instanţe

În anul 2007, Marinela Costea, fiica lui Constantin Costea a depus o plângere penală în faţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva lui Teofil Pop, care în 08.02.2007 a efectuat operaţia de extirpare a polipilor lui Constantin Costea – tatăl Marinelei. După trei zile, în 11.02.2007 acesta a fost externat, însă în 12.02.2007 a intrat în comă, iar în mai puţin de o lună, Constantin Costea a decedat.

În urma probatoriului administrativ, procurorul a dispus în 17.02.2009 neînceperea urmăririi penale, considerând că nu poate fi reţinută, fără dubiu, în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptei lipsindu-i latura obiectivă precum şi raportul de cauzalitate între activitatea medicului Teofil Pop şi decesul lui Constantin Costea.

Această soluţie a fost atacată la instanţa de judecată, iar Judecătoria Cluj-Napoca a admis plângerea familiei Costea şi a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în vederea începerii urmăririi penale faţă de Teofil Pop sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă. Soluţia instanţei de fond nu a fost menţinută de Tribunalul Cluj, care a admis recursurile lui Teofil Pop şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, respingând astfel plângerea familiei Costea.

Ulterior, în 2011 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea de redeschidere a cercetărilor penale, a infirmat soluţia procurorului din februarie 2009 şi a dispus trimiterea cauzei la organele de poliţie în vederea continuării cercetării penale. În octombrie 2013, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Teofil Pop, iar în decembrie 2013 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de Marinela Costea.

Abia în aprilie 2014, Judecătoria Cluj-Napoca a admis plângerea familiei Costea  împotriva deciziei din octombrie 2013 şi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă şi s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

 

 

”Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă”

În 2014, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că ”există numeroase contradicţii între înscrisurile de la dosar (declaraţi ale persoanei vătămate, ale martorilor, ale făptuitorului/învinuitului, expertize şi opinii expertale, avize ale comisiilor medicale) care nu fac altceva decât să mascheze culpa medicală a învinuitului Pop Teofil în abordarea şi tratarea pacientului Costea Constantin.

Fără a avea pretenţii în deţinerea unor cunoştinţe medicale aprofundate, judecătorul apreciază că diagnosticul iniţial stabilit pacientului de „Rinosinuzită cronică alergică polipoasă suprainfectată” în contextul în care acesta avea deja un bagaj de alte afecţiuni importante (hipertensiune arterială estenţială şi astm bronşic ) ar fi impus investigaţii medicale amănunţite, inclusiv efectuarea unui examen CT sau RMN. Acest examen ar fi ajutat în primul rând la stabilirea exactă a unui diagnostic şi a stării fizice a pacientului, a procedurii de urmat, dar şi la identificarea unor eventuale complicaţii”.

Referitor la aceste aprecieri magistratul Lucian Buta spune în motivarea sentinţei de achitare a inculpatului Teofil Pop că judecătorul de cameră preliminară ”recurge la aprecieri de specialitate ce constituie acuzaţii penale”, chiar dacă judecătorul nu are cunoştinţe medicale, referindu-se la aprecierea pe care acesta a făcut-o, respectiv ”fără a avea pretenţii în deţinerea unor cunoştinţe medicale aprofundate”, aşa cum am arătat mai sus.

Referitor la investigaţiile pe care Teofil Pop trebuia să le facă şi nu le-a făcut, judecătorul Lucian Buta spune că susţinerea inculpatului referitor la faptul că în Cluj-Napoca nu exista la acea vreme niciun RMN este credibilă.

 

 

Legea interpretată în favoarea lui Teofil Pop

Dăm timpul înapoi şi amintim că la termenul de judecată din 22 iunie, avocata părţilor vătămate, Daniela Bizo i-a pus inculpatului o serie de întrebări, respinse la acea dată de către judecătorul Lucian Buta motivând că nu sunt fondate. Una dintre întrebări era următoarea: ”De ce a susţinut inculpatul că a plătit pentru radiografie din moment ce pacientul deţine chitanţă?”

Prin această întrebare, avocata Daniela Bizo Vomir a vrut să scoată în evidenţă nesinceritatea lui Teofil Pop în luarea declaraţiei, având în vedere că la dosarul de urmărire penală se află copia chitanţei în valoare de 40 de lei plătită de familia bolnavului, iar Teofil Pop susţinea la un termen anterior că aceştia nu au avut bani şi a achitat din buzunarul lui.

Ulterior, la următorul termen de judecată, Lucian Buta a revenit asupra acestei întrebări, considerând totuşi că este concludentă. În aceste condiţii, Teofil Pop a declarat că a plătit personal consultaţia pentru radiografie: ”Am înţeles situaţia bolnavului, iar familia a declarat că banii lor s-au terminat. La vremea aceea costa în jur de 30 de lei. Nicio problema, zic. Faceţi-i gratuit!”.

În motivare, judecătorul Lucian Buta îi dă o bilă albă lui Teofil Pop şi spune că, având în vedere că acele chitanţe sunt greu lizibile, potrivit legii, ”orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”, astfel că Teofil Pop devine credibil şi de necontestat, deci învingător. Vă redăm întreg paragraful:

”Examenul CT a fost recomandat de către inculpat familiei bolnavului însă nu a fost efectuat din cauza lipsei mijloacelor financiare. În schimb, pe cheltuiala inculpatului, a fost efectuată o radiografie de sinusuri anterioare. Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că singurele chitanţe depuse în probaţiune sunt cele de la f. 39, greu lizibile, care atestă plata sumei de 40,00 lei. Aşa fiind, faţă de prevederile art. 4 al 2 Cpp potrivit cărora după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, instanţa va acorda relevanţă declaraţiei inculpatului potrivit căreia acesta este cel care a achitat, pentru bolnavul Costea Constantin preţul radiografiei, iar chitanţa deţinută de persoanele vătămate atestă doar plata consultaţiei. Cât priveşte efectuarea „cel puţin a unui control endoscopic”, inculpatul a arătat, în mod credibil şi de necontestat, că aceasta nu se putea efectua din cauza polipozei care în speţă depăşea limita nazală, polipii fiind vizibili cu ochiul liber. Din acest motiv a existat o imposibilitate mecanică de a introduce endoscopul”, arată judecătorul în motivare.

 

 

Ipoteza acceptată: Pacientul a murit pentru că şi-a suflat prea tare nasul

Unul dintre medicii semnatari ai expertizei, medicul Vladimir Beliş, apropiat de-al directorului Interservisan, susţine faptul că moartea ar fi putut surveni şi din cauză că decedatul şi-ar fi suflat prea tare nasul, astfel suferind o ruptură a osului etmoid, fapt care a determinat intrarea aerului în cutia craniană. În acest context, avocata Daniela Bizo a spus de nenumărate ori că nu înţelege cum pacientul putea să-şi sufle nasul în condiţiile în care avea acele tampoane. De altfel, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, Lucia Maria Andreica este de părere că ”nu se poate susţine că un comportament post-operator neadecvat al pacientului (suflarea nasului cu putere, aşa cum s-a reproşat acestuia) ar fi stat la baza apariţiei fistulei LCR, în condiţiile în care infecţia bacteriană a fost depistată la mai puţin de 48 de ore de la externare. Apreciem că, dimpotrivă, atitudinea profesională a inculpatului a avut un rol esenţial în survenirea decesului pacientului Costea, inculpatul efectuând o intervenţie chirurgicală în absenţa unor investigaţii medicale detaliate, neluând nicio măsură de prevedere şi neverificând apariţia unor complicaţii intra sau post-operator”.

Totuşi, judecătorul Lucian Buta îl crede pe cuvânt pe Teofil Pop care declara că ”bolnavul a provocat apariţia scurgerii de lichid cefalo-rahidian prin raclajul nasului (suflare puternică a nasului) ipoteză care presupune culpa decedatului”.

 

 

De la vinovăţie, la nevinovăţie

Familia victimei a cerut o expertiză medico-legală, eliberată în august 2011, la mai bine de trei ani de la decesul bărbatului. Documentul arată că există o cauzalitate între operaţia de polipi efectuată de dr. Pop şi decesul pacientului. Pe baza acestei expertize, ancheta penală pe numele medicului a fost redeschisă.

Totuşi, judecătorul apreciază că această expertiză dovedeşte nevinovăţia lui Teofil Pop din lipsă de probe.

”La o analiză suficient de atentă, rezultă că expertiza medico-legală din 29.08.2011 nu este în măsură să dovedească vinovăţia inculpatului, ci tocmai nevinovăţia acestuia în privinţa conduitei pre- şi intraoperatorii. Este adevărat că la pct. 4 şi 6 ale acesteia se concluzionează că postoperator, cu ocazia detamponării nazale la externare, ar fi fost utilă efectuarea unei investigaţii endoscopice de control respectiv că între intervenţia chirurgicală din 08.02.2007 şi complicaţiile infecţioase care au determinat decesul există legătură de cauzalitate. Însă prezumtiva vinovăţie a inculpatului se limitează la conduita postoperatorie, când o investigaţie endoscopică ar fi atras atenţia asupra fistulei LCR”, arată în motivare Lucian Buta.

 

 

Expertiza acceptată şi ”nepărtinitoare”

De asemenea, există şi un al doilea raport de expertiză medico-legală, din 2013 care arată că este de vină pacientul şi o avizare care reconfirmă ambele expertize.

„Ipoteza apărării, prezentată în raportul de nouă expertiză medico-legală din 04.02.2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj, este aceea că în literatura de specialitate sunt citate cazuri în care o presiune mare intranazală creată în timpul unui suflat brutal şi repetat sau strănut incidental, necontrolat, efectuat de bolnav, coroborat cu apariţia unei supape la nivelul breşei durale, ar putea explica în mod plauzibil prezenţa aerului în cavitatea craniană, în condiţiile existenţei unei microzone osteitice şi a unei soluţii minime de continuitate la nivelul rinobazei. Această variantă este considerată de către instanţă NET MAI CONVINGĂTOARE”, mai arată Lucian Buta, cu majuscule.

La efectuarea expertizei au participat şi experţii parte dr. Alin Căpâlnean (desemnat de persoana vătămată) şi dr. Vladimir Beliş (desemnat de făptuitor). Suprionzător, judecătorul spune că „nota expertală a expertului parte dr. Alin Căpâlnean nu se impune a fi analizată în mod detaliat” pentru că ”aceasta dovedeşte părtinire”. Nu înţelegem de ce expertul desemnat de Teofil Pop nu ar putea fi considerat şi el părtinitor…

”Acesta dovedeşte părtinire şi o profundă neînţelegere a atribuţiilor legale ale expertului, câtă vreme concluzia sa cu privire la vinovăţia inculpatului este exprimată procentual (83,33% vinovăţie), iar la pct. 2 şi 4 ale notei obligă inculpatul să-şi dovedească nevinovăţia reţinând că apărarea acestuia (dezvoltată în nota expertului parte prof. univ. dr. Vladimir Beliş) ar fi posibilă dar nedovedită. Raportat la rigorile art. 4 al 2 Cpp s-ar putea susţine că nota expertului parte desemnat de persoanele vătămate susţine în procent de 16,66% nevinovăţia inculpatului, ceea ce este absolut suficient pentru pronunţarea achitării (…).

Nota expertală a expertului parte prof. univ. dr. Vladimir Beliş se coroborează cu raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4519/VIf/4 din 04.02.2013 fiind în măsură a aduce o lămurire completă asupra cauzei: complicaţia survenită nu poate fi reţinută în sarcina medicului operator prof. dr. Teofil Pop, ci este o consecinţă a comportamentului inadecvat al pacientului, astfel încât nu se poate stabili o legătură cauzală între intervenţia chirurgicală şi deces (…)

Balanţa în care instanţa a aşezat cele 2 expertize medico-legale din dosarul penal împreună cu notele experţilor parte şi cu avizele aferente, a înclinat indubitabil în favoarea inculpatului”, motivează judecătorul.

 

Declaraţii trunchiate

După ce Constantin Costea a fost operat de către medicul Teofil Pop la Clinica Interservisan, pacientul a fost internat din nou la Clinica de Neurochirurgie din Cluj-Napoca, cu diagnosticul “şoc septic şi meningo-encefalită”. Pacientul a fost apoi reoperat de alţi doi medici, Silviu Albu şi Tiberiu Maior, care au constatat că osul etmoid, situat la baza craniului, fusese rupt în timpul operaţiei efectuate de medicul Teofil Pop, fapt ce a permis intrarea aerului în cutia craniană.

”Apariţia fistulei LCR s-a datorat unei microtraume, pacientul nu trebuia externat, întrucât îi curgea lichid LCR la momentul internării în cadrul Clinicii de Neurochirurgie”, au menţionat cei doi medici care l-au reoperat pe pacient.

Mai mult, concluzia Comisiei de Disciplină de pe lângă Colegiul Medicilor Cluj constituie dovada cea mai elocventă asupra faptului că Teofil Pop nu a respectat regulile de bună practică medicală. În ceea ce priveşte operaţia efectuată în 08.02.2007 de către dr. Teofil Pop s-a stabilit într-un mod de necontestat faptul că acesta nu a respectat regulile de bună practică profesională prin neevaluarea completă preoperatorie a pacientului (concluziile Deciziei Comisiei de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor Cluj).

Concluziile anchetei disciplinare au constatat că intervenţia chirurgicală efectuată în 12.02.2007 în cadrul Clinicii de Neurochirurgie Cluj-Napoca a fost corectă şi la timp. Spre deosebire de prima operaţie efectuată de dr. Teofil Pop, care s-a constatat a fi defectuoasă cea de-a doua efectuată de dr. Maior şi dr. Albu a fost corectă. Cauza decesului s-a datorat unei bronhopneumonii, cauza se află într-o interdependentă legătură cu operaţia defectuoasă realizată de dr. Teofil Pop în cursul zilei de 08.02.2007.

Culmea, judecătorul Lucian Buta spune că ”declaraţiile celor doi medici de la Clinica de Neurologie a Spitalului Judeţean Cluj, care au operat fistula LCR, sunt favorabile inculpatului. Deşi de o importanţă secundară, acestea conduc spre dezvinovăţirea inculpatului (declaraţia martorului dr. Maior Roşca Tiberiu care opinează că pacientul nu a decedat din cauza fistulei şi declaraţia martorului dr. Albu Silviu potrivit căreia exista posibilitatea preexistenţei unei fistule LCR inactive care să fi devenit activă în condiţiile unui acces violent de tuse, a unui efort fizic excesiv – ceea ce nu putea fi cazul – nota instanţei, sau la suflarea nasului)”.

Mai mult, la termenele de judecată, avocata Daniela Bizo a cerut în repetate rânduri reaudierea martorilor Silviu Albu şi Tiberiu Maior (declaraţiile acestora au fost făcute doar în fază de urmărire penală), însă judecătorul a apreciat că probele de la dosar ar fi suficiente. Întâmplarea face ca motivarea sentinţei să se bazeze tocmai pe aceste declaraţii. Fie ele şi trunchiate…

În motivarea sentinţei de achitare nu se vorbeşte nimic despre declaraţia doamnei Rodica Man care este o asistentă audiată în faza de urmărire penală şi care după ce s-a aflat de decesul pacientului, a fost sunată fiica acestuia ca spitalul să-i restituie suma de 1000 lei, reprezentând acea intervenţie chirurgicală. Ne punem întrebarea – de ce să se ofere medicul care a operat să sune asistenta să restituie acea sumă de bani? Care ar fi fost motivul acestei restituiri, dacă medicul Teofil Pop şi-a îndeplinit în mod corect şi profesional atribuţiile de serviciu?

La un termen de judecată de anul trecut, Lucian Buta a încheiat şedinţa spunând că ”adevărul omenesc îl aflăm pe cale juridică, peste această justiţie este un adevăr care este mult mai mare şi funcţionează după alte reguli. După regulile justitiei, începând de la Constituţie, vom afla adevărul şi vom proceda în consecinţă. Repet, după regulile ştiinţei dreptului”.

Dacă atunci am lăsat la latitudinea fiecăruia să interpreteze aceste cuvinte, acum, după motivarea sentinţei de achitarea a inculpatului Teofil Pop îndrăznesc să afirm că judecătorul Lucian Buta este selectiv…

3 COMENTARII

  1. Din pacate Dna. Doctor Petrescu, condamnata penal cu suspendare intr-un proces colateral cu cel al doct. Pop Teofil, nu a dat aceeasi declaratie, ca si cea data in fata completului Curtii de Apel, si atunci cand avea calitate de martor in procesul doctorului Pop Teofil.
    Eram in sala si nu-mi credeam urechilor cand am auzit-o pe dna. Doctor spunand senina ca „Este evident faptul ca exista legatura de cauzalitate intre operatia Doct. Pop Teofil si decesul pacientului” doar ca ea nu a trecut acest lucru pe hartie din greseala/omisiune etc. Citatul nu e perfect dar ideea cam asta era. Nimeni (procuror de caz, judecatori, avocati) din sistem nu s-a autosesizat atunci sa o ia de „manuta” pe dna doctor si sa o roage sa puna pe hartie acea declaratie verbala, de data aceasta in calitatea ei de martor in celalalt dosar penal.
    Daca dna. Doctor isi facea meseria cum trebuie acest caz era clar si inchis demult. Nu mai erau necesare atatea expertize si contraexpertize, 10 ani de procese, si atatea energii consumate daca dna. doctor scria inca o propozitie in raportul ei oficial. A preferat sa-i scape pe altii si a a platit cu o pata urata pusa pe cariera ei, chiar la final. Ironic este faptul ca declaratiile date in calitate de inculpat nu pot fi folosite in alt dosar penal ce priveste aceleasi parti implicate si, in fond, acelasi eveniment, dosar unde inculpatul este doar martor. Degeaba Colegiul Medicilor a stabilit la momentul respectiv ca este vorba de o culpa medicala pentru ca viata bate filmul, nu-i asa?
    Urez familiei decedatului sa treaca si peste aceasta ultima umilinta primita din partea „sistemului” / statului de drept.

  2. Judecatorul Lucian Buta sa se gandeasca ca acolo sus este un Dumnezeu si ca din cauza acestui doctor a decedat un om nu o gaina,asa ca intr-o buna zi va veni o vreme cand va da si el cu subsemnatul pentru faptul ca a pus umarul la scaparea acestui macelar de a nu fi tras la raspundere penala.Sunt ferm convins ca pentru a avea un aparator foarte bun doctorul a apelat la un fost sef de inspectorat de la Cluj zis si Forkos iar acesta i la recomandat pe Generalul Pavel Abraham cu care era bun prieten.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here