S-ar parea ca alegerile din statele federale americane nu ar avea o semnificatie majora pentru noi; ponderea lor este relativ mica la emisiunile de stiri ale canalelor de televiziune. În definitiv, nu este prea important cine va fi în toamna acestui an presedintele Americii, respectiv daca acesta va fi democrat sau republican. Ultimii doi presedinti au fost, deopotriva, favorabili României. Democratul Clinton a vizitat România pentru a ne consola ca nu am intrat in NATO în 1997. Republicanul Bush l-a vizitat pe Presedintele Iliescu, dându-ne asigurarea ca frontierele ne sunt inviolabile. Acum, în aprilie, Bush revine la Bucuresti la Sumitt-ul NATO.

În 2008, situatia însa se prezinta mai nuantat. Opinia publica americana se disociaza din ce în ce mai mult de Bush, din cauza politicii duse în Irak. În continuare, administratia prezidentiala va trebui sa gestioneze crize majore, îndeosebi în Orient. (În Irak se înregistreaza multe violente, Iranul îsi continua programul nuclear, iar auspiciile pentru crearea statului palestinian nu sunt prea favorabile datorita situatiei din Gaza) De asemenea, nici economia americana nu se prezinta prea bine. Dovada sunt masurile pentru combaterea recesiunii, continute în Raportul asupra starii natiunii, prezentat recent în fata legislativului american. Mi se pare ca acest raport este cântecul de lebada al presedintelui. Rezultatele planului anti-recesiune, daca vor fi pozitive, se vor vedea dupa alegerile din aceasta toamna. Candidatii democrati, indiferent ca este vorba de Hillary Clinton – fosta Prima doamna a Americii sau senatorul de culoare Obama, în ceea ce priveste politica externa, au pozitii diferite de cea a actualului locatar de la Casa Alba. Ar fi o imensa tragedie daca Irakul va deveni un al doilea Vietnam, când ne gândim ce sacrificii uriase, în sânge si bani, au facut americanii pentru a determina ca Irakul si Afganistanul sa adopte o viata democratica. Am scris de mai multe ori ca interventia militara în Irak a fost o eroare, dar ar fi un insucces si mai mare ca atâtea stradanii sa nu duca la jugularea terorismului, principala amenintare a secolului XXI. Totodata, timpul nu mai are rabdare si, în consecinta, trebuie sa li se recunoasca palestinienilor dreptul la un stat independent. Aceasta nu în teorie, ci în practica, iar la conducerea viitorului stat este necesar sa ajunga lideri moderati, dar acceptati de palestinieni.

Pe tarâm economic, declansarea crizei creditelor ipotecare în Statele Unite a avut implicatii negative în Asia, Uniunea Europeana, (vezi recenta întâlnire a celor cinci de la Londra), ba s-a resimtit si în România, ce nu are relatii comerciale prea ample cu marele aliat. Deprecierea leului, indicii negativi de la bursa de valori din Bucuresti, nu pot fi explicati numai prin slabiciunile economiei românesti. Cum spunea Bogdan Baltazar: „când Statele Unite stranuta, tarile cu economii emergente fac pneumonie”. Acestea sunt consecintele globalizarii, lumea devenind din ce în ce mai mult un imens sat planetar.

Am vrut sa spun ca nu poate sa ne fie indiferent cine va fi presedintele american, fiindca acest lucru va influenta considerabil „starea natiunii române”, tara noastra – ca stat de frontiera UE – fiind în proxima vecinatate a Rusiei. Aceasta face tot ceea ce este posibil sa ne priveze de resursele petroliere din zona Marii Caspice. Carburantii s-au scumpit, tendinta fiind, în continuare, aceeasi, iar de la 1 februarie 2008 gazele naturale vor costa mai mult cu 8,5% si de aici se vor mari si alte preturi. Dupa cum se vede, nu avem deloc o situatie usoara, iar perspectivele economice nu sunt însorite.

Impactul evenimentelor de la Washington la Bucuresti, îmi aduce aminte de o gluma, relatata într-un raport al Legatiei americane din România catre Departamentul de Stat, reprodusa în cartea lui Fl. Constantiniu si A. Pop, „Schisma Rosie”. Acest raport dorea sa consemneze atmosfera din capitala în 1948. La un moment dat, locuitorii Bucurestilor o vad pe Ana Pauker – care atunci era Ministru de Externe – plimbându-se cu o umbrela deschisa, desi cerul era fara nori. Întrebata de ce o utilizeaza, deoarece nu ploua, aceasta a raspuns: „Nu ploua aici, dar ploua la Moscova”.

Ar trebui, deci, sa observam cu atentie cum va fi vremea în capitala americana. Cred ca un presedinte republican ne-ar fi mai favorabil. Aceasta nu înseamna ca sunt de acord cu atacurile preventive sau ca am acceptat neimplicarea mai activa a americanilor în contenciosul arabo-israelian. Timpul, din pacate, nu curge în favoarea democratiei, ci a extremistilor, si acest lucru nu este deloc bun.

Cluj-Napoca, 31.01.2008

Adrian Man

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here