Scandalul „Adrian Severin” si decizia irevocabila a ICCJ ca Felix, respectiv domnul profesor universitar, a fost un turnator, precum si avantul razboinic pro-occidental al conducatorilor celor doua mari partide din opozitie sunt cateva aspecte care au tulburat viata politica si, probabil, vor mai avea ecouri.
In privinta lui Adrian Severin ingaduiti-mi cateva consideratii. Proportia hidrogenului in apa si repetarea acestei gafe la televiziuni pana la satietate nu cred ca este un argument ca sa influenteze hotarator o judecata de valoare despre aceasta personalitate. (Recent, i-am citit in Dreptul nr. 1/2001 un articol despre reglementarea arbitrajului in Noul Cod de procedura civila, care demonstreaza indiscutabil ca nu este un om cu inteligenta medie.) Desigur, gafa a fost si afirmatia facuta, pe cand era Ministru de Externe in Guvernul Ciorbea, despre spionii infiltrati intre ziaristi si oamenii politici. Aici, nu sunt sigur ca domnul Severin nu ar fi avut macar putina dreptate, dar cand n-ai probe suficiente pentru astfel de sustineri, atunci se impune imperativul Psalmistului: „Pune, Doamne, lacat gurii mele!”.
In ceea ce priveste eurospaga, cum ii spune „Adevarul”, cu siguranta, pe langa o anumita naivitate, ca sa nu-i spun prostie, cel mai mult il caracterizeaza pe Severin un orgoliu bolnavicios si pierderea contactului cu realitatea. Cand intregul grup socialist de europarlamentari ii solicita insistent sa demisioneze, cum au facut ceilalti doi europarlamentari aflati intr-o situatie asemanatoare, a fi incapatanat inseamna sa-ti faci rau tie si partidului din care faci parte. Cu intarziere, dar pana la urma ferm, Victor Ponta i-a cerut acelasi lucru. Refuzand, Severin va ramane pe dinafara si in propria sa formatie politica. Invocarea prezumtiei de nevinovatie, cand o intreaga lume a vazut imaginile de pe micul ecran, intr-o chesiune eminamente morala, dar si politica, numai pentru ca prezenta lui la Bruxelles presupune vreo 10.000 de euro lunar, face ca PSD-ul sa piarda un loc in Parlament, pe care, daca ar fi demisionat, un alt social-democrat ar fi urcat in locul lui. Adrian Severin este si neloial partidului care l-a trimis acolo. Oricum, cariera domnului Severin, indiferent de rezultatele investigarii organelor europene si nationale este terminata. Are o conditie materiala buna si, probabil, va ramane, in continuare, profesor universitar si un arbitru de drept comercial destul de cunoscut.
Obstinatia lui Crin Antonescu de a nu se delimita de Voiculescu, pe langa faptul ca este de neacceptat, duce, cu siguranta, la ingustarea bazei electorale a PNL-ului. Cand doamna Mona Musca s-a dovedit a fi informatoare, Antonescu s-a indignat cu o vigoare rar intalnita, asemanatoare cu cea a lui Gabriel Liiceanu. Acum a fost discret, neobisnuit de discret pentru un om asa de vocal cum este dumnealui. Referitor la cele doua probleme cu care s-a confruntat opozitia, cu siguranta Victor Ponta s-a descurcat mai bine.
Intr-o anume problema cei doi lideri politici gandesc la fel: Basescu si compania au avut o reactie inconsistenta, chiar moale, la actiunile militare intreprinse de „micul Napoleon”, premierul britanic si Statele Unite fata de dictatorul libian. (Pana la urma, tara noastra va trimite o fregata in Mediterana, dar sub egida NATO.) Liderii Opozitiei sufera de o amnezie totala cu privire la atitudinea lor in situatii similare din trecut. PSD-ul a condamnat vehement interventia NATO pe teritoriul fostei Iugoslavii si, in special, sprijinul primit de alianta din partea lui Emil Constantinescu. Cand Tony Blair a rostit o cuvantare in Parlamentul Romaniei, unii dintre parlamentarii Opozitiei purtau pe piept etichete pe care se scria „Target” (tinta). Cat priveste pe domnul Tariceanu, un pic mai tarziu, propunea retragerea fortelor militare romanesti din Irak. Acum, dintr-o data, i-a apucat o furie razboinica, inclusiv pe domnul Melescanu, fost Ministru de Externe, desi un recent sondaj de opinie arata ca doua treimi din romani nu vor ca tara noastra sa se implice militar in Libia. Cam de aceeasi parere sunt si eu. Bombardamentele occidentale din ultimele zile nu au demonstrat ca in aceasta maniera este aparata populatia civila, iar debarcarea unor trupe straine acolo ar fi o mare tragedie. Sa ne gandim la situatiile din Afghanistan si Irak, ca sa nu spun mai multe.
Despre framantarile din PDL, in urmatorul editorial.
24.03.2011
Adrian Man
