Sursa foto: ebihoreanul.ro

Americanii de la Verde Magnesium SRL se pregătesc intens de exploatarea minei de brucit din Budureasa, județul Bihor, deținută în trecut de Sorin Ovidiu Vîntu și Mihai Gușă. Oficial, în joc sunt peste 10 miliarde de euro, însă, în realitate, ar putea fi vorba despre o sumă cu mult mai mare, având în vedere faptul că sub zăcământul de brucit, s-ar ascunde o importantă rezervă de uraniu, una dintre resursele energetice cheie pentru producția de energie electrică. 

Povestea zăcământului de brucit din Budureasa, județul Bihor, începe pe vremea în care Nicolae Ceaușescu se afla la cârma României. În anul 1977, geologii români căutau uraniu în zonă, însă au dat peste un zăcământ extrem de valoros: calcarul cu brucit din care se extrage magneziul. Timp de 10 ani au fost forati 15 km de galerii, în urma unei investiții de peste 150 de milioane de lei pentru cercetare. Cercetările s-au oprit odată cu Revoluția din 1989, înainte ca geologii să vadă ce se ascunde, de fapt, sub zăcământul de brucit. În perioada 1998 – 2003 mina din Budureasa a intrat în conservare, existând, la acea vreme, chiar propunerea de a fi închisă.  Agenția Națională pentru Resurse Minerale a scos la licitație mina de brucit în anul 2003. Tot atunci, zăcământul a fost concesionat firmei Geoasset, iar în anul 2007, Sorin Ovidiu Vîntu și Liviu Luca au preluat societatea al cărui unic asociat era PSV Company (fosta companie Petromservice, aflată în insolvență) la pachet cu licența de exploatare pentru o perioadă de 20 de ani, cu numai 2,6 milioane de euro.  În anul 2011, PSV a ajuns în mâinile afaceriștilor Cozmin Gușă și Maricel Păcuraru, însă situația a luat o turnură neașteptată. PSV a intrat în insolvență și din anul 2015  nu a mai plătit redevența către Asociația Urbarială Poiana Budureasa pentru terenurile concesionate, fapt care a determinat, în anul 2020 retragerea licenței de extracție și prelucrare a calcarului de brucit. 

În contractul încheiat în 2008 între Geoasset și AU Poiana Budureasa  era specificat faptul că „neplata întregii redevențe anuale în termen de un an de la data ultimei scadente conduce la retragerea concesiunii”. 

În prezent, atât terenurile pe care le-a concesionat Primăria Budureasa, cât și cele concesionate de către Asociația Urbarială Poiana Budureasa către firma PSV au revenit la proprietarii de drept. Pentru că românii nu știut cum să-și valorifice resursele minerale, pe fir a intrat firma Verde Magnesium SRL, controlată de americanul Tohme Jacques Joseph. Societatea și-a manifestat dorința de a investi în mina de brucit din Budureasa încă din anul 2020, însă, până la acest moment nu au reușit să concesioneze trenurile de care are nevoie și nici nu a obținut licența de extracție și prelucrare a calcarului de brucit. Există posibilitatea ca americanii din spatele societății Verde Magnesium să fi văzut „aurul” din spatele zăcământului de brucit, mai exact, o rezervă impresionantă de uraniu. Sens în care au deschis și o altă societate comercială Verdemg Energy, care se va ocupa de producția de energie electrică. Americanii ar putea da marea lovitură tocmai la Budureasa, având în vedere faptul că uraniul din minerit este folosit aproape în întregime ca combustibil pentru centrale nucleare.

Interesant este că la mai puțin de 30 de kilometri de localitatea Budureasa se află orașul Ștei, construit în perioada 1952-1956, lângă satul cu același nume, de către ruși. În anul 1952, când ruşii au început să exploateze uraniul din mina Băița şi să pună bazele orașului Ştei, „Departamentul Uraniului” funcţiona sub conducere româno-sovietică, cu titulatura „Sovrom-Kwartit”. Exploatarea a durat aproximativ 10 ani, timp în care a fost extrasă o cantitate 300.000 de tone de uraniu care a fost transportat în fosta URSS  în contul „despăgubirilor de război”. După ce rușii au considerat că datora a fost achitată, și-au făcut bagajele și au plecat din Munții Apuseni. La sfârșitul anilor ’70, Ilie Verdeț, premier la vremea respectivă, afirma următoarele: „Dacă am fi vândut uraniul de la Ștei, România ar fi avut șoselele pavate cu dolari”. După revoluție, mina a fost închisă fiind declarată nerentabilă. 

Societatea controlată de Tohme Jacques Joseph, Verde Magnesium SRL, își folosește toate resursele pentru a pune mâna pe adevărata comoară din Budureasa. Firma a anunțat că a încheiat un parteneriat cu Big Blue Technologies USA (BBT), o companie calificată „în arta ingineriei reacțiilor chimice la temperatură înaltă și a proiectării reactoarelor”. Verde Magnesium SRL a informat că urmează să construiască, alături de Big Blue Technologies, primul sistem industrial modular (SIMS) pentru producția de Magneziu metalic în UE, arătând că au fost identificate și sunt deja în analiză mai multe locații în România, Germania, Austria, Spania, Grecia, Olanda etc. 

„Succesul acestui parteneriat va duce la reluarea producției de magneziu metalic primar în UE. Dependența totală a UE de importuri pentru această materie primă critică va fi redusă și eliminată treptat prin producția locală a unui magneziu metalic verde, care nu numai că va consolida lanțurile de aprovizionare ale industriei UE, dar va ajuta multe industrii și companii să-și atingă obiectivele de sustenabilitate.”, au declarat reprezentanții instituției. 

Fondul american de private equity Amerocap se prezintă ca având plasamente de peste 1 miliard de dolari. Recent și-a exprimat interesul de a investi în societatea de stat Oil Terminal, operatorul terminalului petrolier de la Marea Neagră din portul Constanța, fapt care a dus la explozia pe bursă a prețului acțiunilor firmei constănțene.

Amercocap a pierdut 2 milioane de dolari în procesul cu Chimcomplex

Patronul Verde Magnesium SRL, Tohme Jacques Joseph, deține 33% din compania Amercocap, implicată într-un scandal de proporții cu Chimcomplex, companie pe care a sprijinit-o cu servicii de consultanță la preluarea principalelor active ale Oltchim, după ce compania controlată de omul de afaceri Ștefan Vuza a renunțat la serviciile consultanților americani. 

Potrivit documentelor cuprinse la dosar, Amerocap a cerut instanței să oblige Chimcomplex să își execute obligațiile asumate printr-un contract de consultanță încheiat în toamna anului 2015. „Obiectul contractului a fost definit (…) ca fiind prezentarea de către Amerocap LLC a Chimcomplex către investitori și realizarea de către consultant (reclamanta) a serviciilor necesare pentru realizarea tranzacției: un contract semnat si executat de către afiliații acesteia și unul sau mai mulți  investitori conform căruia acești investitori sunt de acord și pun la dispoziția companiei sau a afiliaților acesteia capital sub formă de împrumut, aport la capitalul social sau oferirea oricărui produs financiar sub formă de equity și/sau împrumut, hybrid, mezzanine, în vederea realizării scopului tranzacției (…)”, se arată în motivarea deciziei instanței.

DREPT LA REPLICĂ VERDE MAGNESIM SRL:

S.C. Verde Magnesium SRL (prescurtat VerdeMg) este o companie românească deținută de acționari europeni și americani care urmăresc să realizeze investiții în domeniul materiilor prime critice, așa cum sunt acestea definite de către Uniunea Europeană. 

VerdeMg urmărește dezvoltarea unei platforme industriale integrate pentru reluarea producției de Magneziu metalic în UE care în prezent este dependentă integral de importuri din China și Rusia pentru această materie primă critică. Prin implementarea unor tehnologii ultramoderne, fără impact negativ asupra mediului, se vor crea lanțuri valorice specifice economiei circulare. Acestea se vor concretiza într-un parc industrial dedicat unde companii din industriile auto, aerospațială, electronică, a fabricației de aliaje, etc. vor realiza procese de prelucrare avansată a Magneziului.

Pentru a putea produce Magneziu metalic verde (cu amprentă de carbon foarte scăzută sau zero) este nevoie de:

  • acces la tehnologie de vârf (VerdeMg a contractat această tehnologie)
  • de specialiști (nu există industrie de profil în Europa, VerdeMg a contractat cei mai buni specialiști din lume și este pregătită să formeze forța de muncă locală)
  • de infrastructură industrială și de transport (care în zona localității Budureasa lipsesc)
  • de acces la energie verde (scop în care VerdeMg a înființat societatea VerdeMg Energy care a realizat deja un studiu de prefezabilitate pentru o centrală solară cu o capacitate de peste 220 MWh)
  • de o investiție de peste 1 miliard de EURO în procesare industrială (VerdeMg are semnate angajamente cu mai mulți investitori și finanțatori)
  • de piață de desfacere (VerdeMg are suportul celor mai mari producători industriali din UE)
  • de materie primă, unde zăcământul din Budureasa poate juca un rol

VerdeMg analizează mai multe perimetre și are discuții cu diverse companii miniere din Europa care pot furniza materia primă (oxid de Magneziu) pentru platforma de producție pe care urmează să o dezvolte și a realizat teste cu privire la producția de Magneziu metalic utilizând materie primă provenind de la mai multe zăcăminte din lume.

VerdeMg a făcut multiple demersuri încă din 2018 pentru aducerea la viață a proiectului abandonat de la Budureasa, județul Bihor.

Din documentarea pe care am realizat-o inclusiv cu institute de cercetări și proiectări miniere din România, nu a rezultat că în perimetrul vizat din Budureasa ar fi resurse de uraniu. Uraniul nu este o materie primă critică, este un minereu cotat pe bursele internaționale de mărfuri care oferă multiple oportunități de investiții pe plan internațional și nu prezintă nici un interes pentru VerdeMg.

Concret noi am reușit să identificăm în Budureasa o mină abandonată care oferă un potențial încă neverificat pentru industria Magneziului, un peisaj montan deosebit de frumos și o comunitate locală de oameni gospodari, cu caractere puternice, care au suferit de pe urma prăbușirii proiectului minier și merită să beneficieze de o dezvoltare durabilă pe termen lung.

Pentru a da valoare zăcământului de calcare dolomitice cu brucit din Budureasa trebuie parcurși mai mulți pași, printre care:

  • Agenția Națională de Resurse Minerale (ANRM) să organizeze o licitație pentru acordarea licenței miniere (VerdeMg a depus solicitarea în acest sens în Februarie 2020)
  • Câștigătorul licitației să aibă cunoștințele și capacitatea de a realiza cercetările care să demonstreze dacă extracția minereului de la Budureasa și producția de Magneziu metalic pe baza acestuia sunt fezabile din punct de vedere:
  1. Al mediului și al asigurării dezvoltării durabile a comunității locale
  2. Economic, și astfel să fundamenteze decizia finală de investiții

Obținerea concesiunii asupra terenurilor din zonă este un proces pentru care VerdeMg a început consultări cu comunitatea locală (asociațiile urbariale, primărie, proprietari privați), dar a cărui finalizare credem că va interveni după pașii mai sus menționați și a altor proceduri legale.

VerdeMg nu e un vânător de comori, ci o companie cu un obiectiv clar care a investit în tehnologia de producție a Magneziului metalic, a dezvoltat parteneriate strategice cu companii de tehnologie, cu consumatorii de Magneziu metalic din UE. Totodată, VerdeMg este membru în Asociația Internațională a Magneziului (IMA), în Alianța Europeană pentru Materii Prime (ERMA), în Asociația Industriei Europene de Minerit și Procesare (EUROMINES) și va produce Magneziu metalic în UE, acolo unde există deschidere pentru a construi parteneriate serioase pe termen lung și unde această activitate se va dovedi fezabilă.

Considerăm că în actualul context economic și politic internațional, în care există un adevărat război pentru materii prime și energie, un proiect precum cel al VerdeMg este benefic pentru România, iar suspiciunile fără obiect și speculațiile fără sfârșit trebuie sa fie înlocuite de o preocupare reală pentru dezvoltare și generarea de valoare, pentru a face față cu succes competiției mondiale prin valorificarea oportunităților în timp util astfel încât să se discute nu despre potențialul, ci despre reușitele României.

4 COMENTARII

  1. Încă o dovadă că suntem vai de mama noastră. De 32 de ani Romania este condusă de incompetenți, hoți și bandiți care au furat și vândut tot ce era de valoare in subsolul țării . Jaful continua , nu ne fură americanii, chinezii ,ungurii sau cine o mai fi ne furăm noi singuri urlând in continuare; ” nu ne vindem țara” ..

  2. doamne apara si pazeste. Zacamintele nu se vand, se inchiriaza ca sa intalegi mai bine. Dreptul de exploatare poate fi retras daca se constata nereguli grave. Oricine poate participa daca indeplinesc conditiile de licitare etc… Sunt institutii care ar trebui sa controleze orice activite, alea fura daca nu isi fac treaba…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here