Anca Ciuca: „Medierea, o optiune de rezolvare a conflictelor”

Ce face un mediator?

Mediatorul are rolul de a construi o relaţie de încredere şi respect între părţile implicate în conflicte. De asemenea, trebuie să respecte principiile medierii, să asculte activ şi să faciliteze comunicarea dintre părţi. Un mediator stimulează implicarea părţilor în procesul de mediere şi adaptarea acestuia la cerinţele lor şi, totodată, ajută părţile să colaboreze pentru a-şi clarifica punctele conflictuale, dorinţele, sentimentele, emoţiile, interesele reale ale părţilor şi opţiunile de soluţionare. De asemenea, mediatorul este obligat să conducă procesul medierii într-o manieră structurată, care să conţină trecutul, prezentul şi viitorul şi, nu în ultimul rând, trebuie să ajute părţile să încheie acordul final. Un mediator poate media cazuri ca partaje, bunuri comune sau succesorale, dispute comerciale, insulte şi calomnii, dispute care ţin de domeniul construcţiilor, disputele din şcoală, certurile domestice sau diferite cazuri de la locul de muncă. Aceste cazuri pot degenera în violenţe fizice şi verbale, urmate de plângeri care deseori ajung şi rămân la instanţe pentru ani de zile, cu diferite cheltuieli emoţionale şi financiare irecuperabile.

Cine poate fi mediator?

Potrivit art. 7 din Legea nr. 192/2006, poate fi mediator orice persoană care îndeplineşte o serie de condiţii. Astfel, un mediator trebuie să  posede o capacitate deplină de exerciţiu, să fie absolvent de studii superioare, să aibă o vechime în muncă de cel puţin trei ani sau să fi absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere. De asemenea, persoana care doreşte să devină mediator trebuie să fie aptă din punct de vedere medical pentru a putea exercita această activitate. Un mediator trebuie să se bucure de  o bună reputaţie şi să nu fi fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să atingă prestigiul profesiei. Poate fi mediator orice persoană care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, cu excepţia masterului în domeniu sau a fost autorizată ca mediator, în condiţiile prezentei legi.

Avantajele medierii

O mediere între părţile aflate în conflict poate avea avantaje benefice. De exemplu, mediatorul ajută părţile să comunice între ele, creşte nivelul de conlucrare şi educaţie socială, măreşte gradul de soluţionare a dosarelor, creşte calitatea actului de justiţie şi aduce beneficii pentru familie, şcoală şi locul de muncă. Prin urmare, medierea reprezintă o necesitate care poate fi foarte eficientă pentru democraţia ţării noastre şi care promovează, la rândul ei, valori sociale fundamentale precum respectul pentru persoană şi pacea socială.

Oportunităţile medierii

Prin mediere pot fi soluţionate cazuri care nu comportă sau nu sunt sensibile la o abordare de tip tradiţional. Prin rezolvarea amiabilă a disputelor, părţile au şansa să-şi conserve relaţia dintre ele, aspect extrem de important din punctul de vedere al armoniei sociale sau al continuării cu succes a unei cooperări de afaceri. Dacă părţile se află deja în proces şi solicită deschiderea unei proceduri de mediere, în cazul în care aceasta se finalizează cu succes, taxa de timbru plătită se restituie, ceea ce constituie un avantaj semnificativ mai ales în cazul disputelor cu miză financiară mare.   

Reporter:  Pentru informarea cât mai corectă a cititorilor Gazetei de Cluj am dori să ne prezentaţi în câteva cuvinte profesia de mediator. Cu ce ne ajută?

Anca Ciucă: Profesia de mediator a apărut ca o necesitate a societăţii româneşti. După Revoluţia din 1989 am descoperit cu toţii din ce în ce mai mult că avem nişte drepturi, că instanţele juridice sunt importante şi ne pot ajuta să ne restabilim acele drepturi, iar instanţele au devenit, astfel, din ce în ce mai aglomerate. Ca parte a procesului de îmbunătăţire a calităţii actului de justiţie, a fost adoptată legislaţia cu privire la mediere. Adică  este anormal şi inuman să credem că un judecător care intră cu 30-50 de dosare într-o şedinţă în instanţă va avea timpul şi disponibilitatea necesară să parcurgă toate dosarele în acelaşi fel, cu aceeaşi profunzime şi obiectivita, pentru că vorbim de nişte fiinţe umane cu nişte capacităţi limitate de a face aceste lucruri. În acest caz, mediatorul poate să preia partea aceea de situaţii conflictuale, în care reclamantul şi pârâtul apar în instanţă în primul rând datorită unei nevoi de restaurare a respectului faţă de sine.

 

 

Rep.: Ce putere are un mediator comparativ cu un judecător? De ce am veni la un mediator şi nu la un judecător? Un mediator este egal cu un judecător?

A.C.: În primul rând, în foarte puţine cazuri se poate pune problema ca eu, reclamantul sau pârâtul, să aleg direct medierea. Este nevoie de un anumit nivel de educaţie, de o anumită experienţă care să fi inclus apărarea şi utilizarea medierii anterior. Şi atunci, la mediere şi la mediator eşti trimis de către cineva. Eşti trimis de către poliţie, dacă ai depus o plângere penală, eşti trimis de instanţă sau poţi fi trimis de către administraţia locală. Aceste instituţii te trimit către mediere atunci când constată că fapta aceasta emoţională şi psihologică este mai importantă sau fără rezolvarea acestei părţi nu se poate da nici o soluţie legală. De exemplu, doi oameni, când divorţează, sunt mai legaţi emoţional de anumite obiecte decât interesaţi de valoarea obiectelor respective. Atunci, judecătorul chiar nu precizează cine ce ia, ci trimite părţile să se înţeleagă. Judecătorul nu poate să ia anumite tipuri de hotărâri când fapta aceasta emoţională este foarte importantă. În acest caz, mediatorul educă părţile să discute una cu cealaltă. În mediere există două categorii: părţile şi mediatorul. Părţile au încercat să comunice până la un punct, nu au reuşit şi între ele s-a rupt comunicarea. Acum, părţile au nevoie de mediator, prin care încep să comunice. Mediatorul îi învaţă din nou cum să comunice unul cu altul, ascultându-se unul pe altul şi înţelegându-se unul pe altul.

 

Rep.: Poate mediatorul să dea soluţii?

A.C.: De fapt, mediatorul discută cu părţile de o asemenea manieră, încât ele încep să vadă soluţiile propuse ca pe o posibilă alternativă. O opţiune de rezolvare a conflictelor.

 

Rep.: Cât poate dura o mediere şi cât costă?

A.C.: La ora actuală, o şedinţă de mediere nu poate ţine mai mult de patru ore, deoarece părţile nu mai sunt în stare să participe omeneşte, iar, din punct de vedere al preţului, din ceea ce mi-a fost raportat, se pare că preţurile încep de la un milion şi jumătate pe şedinţa de mediere, însă depinde de complexitatea speţei respective. Acesta este tariful minim de la care se porneşte. Aceste şedinţe de mediere înseamnă mediere propriu-zisă, însă înaintea ei există cel puţin o întâlnire anterioară cu părţile, pregătire care, în principal, nu se plăteşte.

 

Rep.: Din punct de vedere financiar  merită să fii mediator?

A.C.: Financiar, depinde la ce nivel eşti. De exemplu, pentru mine merită, deoarece după ce ai acumulat o anumită experienţă, efortul pe care îl depui cu părţile nu-l mai resimţi atât de mare şi este mult mai uşor să intri în şedinţele de mediere. Cele mai importante sunt rezultatele care să te recomande mai departe. O carieră în mediere se construieşte în timp.

Beatrice Golondzac