Am discutat cu fostul senator de Cluj (2016-2020), Mihai Goțiu despre politica de mediu din România, despre necesitatea unui Cod care să reglementeze din punct de vedere juridic situațiile problematice în acest domeniu, precum și de legislațiile altor țări unde există o legislație elaborată pentru protecția naturii. De asemenea am discutat despre proiectul Direcției pentru investigarea infracțiunilor de mediu, despre legislația europeană în această materie dar și despre organizarea vânătorii ursului Arthur.

Mihai Goțiu este renumumit pentru angajamentul său civic, în special pentru atitudinea față de proiectul miner de la Roșia Montană. El este unul dintre jurnaliștii care au investigat situația de acolo începând din anul 2002. Astfel de la jurnalistul de investigația a ajuns la jurnalistul dedicat patrimoniului și protecției mediului. Așa a descoperit că infracțiunile care periclitează ecosistemul în care trăim, de cele mai multe ori ascund și fapte de corupție, la cel mai înalt nivel posibil.

Astfel, am început discuția cu Mihai Goțiu pe fundalul discrepanțelor dintre legislație și practică. Fostul Senator consideră că actuala legislație de mediu are o eficiență medie. După anul 2007, anul aderării României la UE, a fost necesară transpunerea directivelor de mediu din dreptul comunitar în dreptul național. Desigur s-a făcut o ajustare cu multe deficiențe. Ordonanța 57/2007, spre exemplu, privind ariile protejate, a necesitat ulterior multiple modificări. Cu toate acestea ea continuă să rămână ambiguă. Pe scurt, avem o legislație care nu este clară. A se vedea modul în care este ‘’protejat’’ ursul în România. Teoretic este protejat de lege, dar practic se dau derogări, sau ordine ale Ministrului Mediului și atunci ursul poate fi vânat acolo unde el este considerat a fi un pericol. Însă nu se recurge la identificarea exactă, precisă a exemplarului care a provocat pagube și care prezintă posibilitatea de a provoca și altele mai departe. Altfel spus, legislația are o ‘’portiță de scăpare’’ pentru vânătorii care organizează aceste partide de vânătoare finalizate cu ‘’recoltarea’’ de trofee.

Provocarea mileniului III

Legislația de mediu nu mai poate fi lăsată să aștepte. Natura nu mai așteaptă. Toată politica de mediu nu poate constitui subsidiarul activităților economice, sociale, culturale. Ea trebuie să devină o prioritate. Totodată, nu trebuie să credem că politica privind protecția mediului se opune progresului și dezvoltării economice.

Pledoarie pentru un cod de mediu

În acest context se ivește necesitatea elaborării unui cod de mediu. Franța are un asemenea cod care însumează nu mai puțin de 700 de articole. L-am întrebat pe Mihai Goțiu dacă a existat  o asemenea inițiativă în Parlament în legislatura 2016-2020 sau dacă acum se discută despre așa ceva în partidele din coaliția de guvernare. Din nefericre pentru România nu au existat asemenea inițiative până în prezent. Mihai Goțiu consideră că partidele politice nu sunt pregătite pentru așa ceva. Este necesară voința politică și foarte multe resurse. În plus e nevoie de specialiști nu numai din domeniul silviculturii, ecologiei, protecției mediului, etc. ci din toate domeniile cu impact asupra naturii. Cel mai probabil un asemenea demers legislativ, de la inițiere și până la finalizarea unui cod ar dura pe puțin 2-3 ani. Cu alte cuvinte, pentru a fi gata un asemenea cod în timpul acestei legislaturi (2020-2024), asta ar însemna ca actualul Parlament să înceapă să lucreze din vara anului acestuia. Așa ceva este prea puțin probabil, deoarece până în prezent au fost doar firave discuții informale.

Citește articolul complet în ediția printată a ziarului Gazeta de Cluj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here