Arhitectura si urbanism pentru Ion Luca Caragiale

“Arhitectura din România se află într-o frământată încercare de a armoniza prezenţa unor clădiri istorice valoroase alături de moştenirea construcţiilor comuniste, cu noile clădiri ultramoderne ce se ridică şi concurează în acelaşi spaţiu. Pentru ca acest demers să aibă o finalitate pozitivă e nevoie de căutarea permanentă de noi soluţii, care să valorifiice resursele disponibile, dar şi de un anumit bun simţ în evaluarea potenţialului de construire îm perimentrul urban. Arhitectura căutată prin concurs se doreşte experimentală, avansată, vizibilă, cu valoare de reper, arhetipală.” informează coordonatorul proiectului Arhetipuri, Mihaela Oltean.

Artitectura Clujului se află în criză

Dezvoltarea urbanistică a municipiului Cluj Napoca nu cunoaşte un trend ascendent. Oraşul se extinde, însă o face într-un ritm alert şi haotic, creşte în lungime şi laţime, dar important este şi cum. Fapt care a cam scăpat din vederea administraţiei locale şi a specialiştilor în arhitectură şi urbanism. A avut şi Clujul perioada lui de glorie, însă dezvoltarea în salturi petrecută în oraş, a condus la peisajul actual, un mixaj de piese de puzzle care nu se potrivesc nici cum.
Oraşul s-a bucurat în timp de o expansiune rapidă şi întâmplătoare a construcţiilor, cu toate că multe dintre ele nu beneficiază nici astăzi de reţele edilitare, căi de comunicaţie viabile, dotări sociale, de o infrastructură dacă nu europeană, cel puţin apropriată secolului nostru. Direcţiile de dezvoltare, nord-sud, est-vest, ar trebui să primească o atenţie deosebită, deoarece ele sunt zonele care pot conecta localitătile din apropierea oraşului. Se constată cu ochiul liber cum se construieşte fără noimă, fără să se ţină seama de principiile de bază ale arhitecturii. Acţiunile trebuie gândite, ca să nu intervină sufocarea.

“La Cluj se face o arhitectură de manea”, spunea în urmă cu doi ani, Eugeniu Pănescu, arhitect în Cluj.

“Nici un oraş nu poate spune că nu are nici un pic de dezastru. Din pacate, noile planuri de urbanism nu functionează retroactiv. Ce e construit rămâne aşa. Arhitectura clujeană e catastrofă. Pământul bun, “interlandul”, l-am dat la Nokia şi Emerson fără impozit. Ne prostim singuri. Oraşul e un produs, un obiect de consum şi ce ne facem, aia avem. Clujul nu are specialişti, nici măcar cărţi bune de specialitate în biblioteci. E o dezordine. Ne-am întins fără noimă pe toate dealurile. Noi facem acum doar ghetouri. Criza constă în toate construcţiile, fie că sunt locuinţe, spaţii comerciale, clădiri de depozitare sau de producţie. De vină sunt incompetenţa, ignoranţa şi indulgenţa tuturor celor implicaţi.”, mai adăuga Pănescu.

În prezent asistăm la combinaţii şocante de stiluri, la forme agresive şi culori ale noile construcţi, care contrastează cu farmecul discret al clădirilor de epocă şi cu acele puţine clădiri care dau cu adevărat impresia de “aşa da”. În lipsa unor reguli urbanistice stricte şi a unui plan urbanistic mult mai realist decât cel actual, doar arhitecţii care semnează proiectele mai pot opri construcţia unor “monştri estetici”.

“Identitatea oricărei populaţii se defineşte în funcţie de spaţiu, de clădirile şi locurile frumoase din oraş. Când se construieşte haotic, această identitate se pierde deoarece omul nu se mai poate identifica cu o anumită zonă, una dintre cele mai mari probleme fiind combinarea rezidenţialului cu magazine şi locuri de întâlnire”, concluzionează sociologul  Vasile Dâncu.

Arhitectură model în străinătate

În Germania, Austria şi Elveţia, regulile impuse unui persoane care doreşte să îşi ridice o casă sunt de-a dreptul rigide. “Pentru cei care au avut un plan de urbanism competent încă de acum câteva sute de ani, lucrurile stau mai bine. De exemplu, în Germania există un regulament care ajunge şi la cele mai mici detalii, până la înclinaţia acoperişului şi culori. Totul se gândeşte la nivel de ansamblu, astfel că nimic nu zgârie ochii precum la Cluj. Construcţiile individuale unde unul are un turn, altul şi-a construit casa în fundul curţii, dau o imagine de haos”, a explicat arhitectului Sorin Scripcariu, pentru Clujeanul.

“Gafe arhitecturale” marca Cluj Napoca

Se pare că în Cluj tot mai puţini arhitecţi refuză proiectele şi îşi postează ştampila pe orice act, chiar dacă mai apoi sunt arătaţi cu degetul şi acuzaţi că nu se pricep în meserie. Zonele cu case de exemplu, încep să prindă încet contururi de gafe arhitecturale, cum le numesc specialiştii. “Proprietarii combină roşu şi verde când vine vorba de zugrăveală sau recurg la turnuri sau balcoane precum cele din poveştile cu zâne, pentru a ieşi în evidenţă. Printre turnuleţe şi în sunetul teancurilor de euro, farmecul arhitecturii clujene moare, încet.”, este de părere arhitectul Vasile Mitrea.   

Arhitectura şi urbanismul la concurs

În 19 aprilie s-a dat startul uneia dintre cele mai ample competiţii deschise la nivel naţional din domeniul arhitecturii. Aflat la prima ediţie, Arhetipuri este cel mai important concurs de arhitectură pentru spaţiul public urban de nivel naţional, întins pe durata a 4 luni, cu 9 oraşe participante, având 2 etape, 2 gale de premiere, 9 expoziţii şi 30.000 mii euro premii. Concursul s-a lansat şi la Cluj, unul dintre cele 9 oraşe participante, alături de Bucureşti, Timişoara, Sibiu, Braşov, Brăila, Galaţi, Ploieşti şi Vaslui.  Proiectul este conceput ca un concurs de idei, de unic primproiect. Concursul are ca scop promovarea arhitecturii de calitate, având ca beneficiar final comunitatea, “consumatorul” spaţiului public.

Scopul concursului este proiectarea unui pavilion temporar într-un spaţiu public urban. Pavilionul temporar are menirea de a fi o construcţie cu o valoare de coeziune şi atractivitate socială, menită să devină reper architectural în oraş, magnet şi catalizator urban. Principalul scop al pavilionului este acela de a demonstra forţa arhitecturii de a se integra într-un context al locului, de a deveni un spaţiu de întâlnire şi experimentare a unui cadru construit arhetipal în relaţie cu oraşul. Pavilionul urmează să fie o construcţie temporară, de mici dimensiuni, pe o suprafaţă de circa 100-150 de metrii pătraţi. Proiectul câştigător urmează să fie construit şi expus o perioadă de 12 luni în spaţiul pestru care a fost propus.

Concursul de arhitectură este unul ce se doreşte a fi în folosul comunităţii. Cele nouă oraşele participă prin oferirea unor idei de amplasamnet, şi anume un teren liber de construcţii pe domeniul public, pe care să se poată realiza o clădire tip pavilion cu caracter temporar.

Etapa a II-a a concursului se desfăşoară în perioada 26 iunie – 31 iulie 2010. În această fază finaliştii selectaţi în etapa I trebuie să realizeze o dezvoltare a proiectului iniţial şi să bugeteze propunerea realizată.
Dezvoltarea proiectului câştigător va însemna o cooperare a organizatorilor cu autorităţile locale, care s-au angajat să faciliteze realizarea investiţiei pe baza proiectului câştigător. Termenul estimat pentru construcţia pavilionului este 30 noiembrie 2010. Bugetul trebuie să aibă în vedere următoarele: pregătirea terenului, organizarea şantierului, costuri de execuţie, construcţie pavilion, demontare pavilion, transport materiale, onorariul antreprenorial şi aducerea terenului la starea iniţială.

Au fost înscrise în total 219 proiecte, pentru ca în final cele mai valoroase 8 lucrări să fie desemnate finaliste. Cele 8 echipe finaliste au înscris proiecte care au fost appreciate de juriu în primul rand pentru concept şi pentru respectarea cerinţelor impuse, alături de calitatea prezentărilor.

Parcul lui Caragiale

Arhirectura Clujului este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.

Cu toate că este un spaţiu de mici dimensiuni, Parcul Ion Luca Caragiale este în prezent “o oază de linişte” în ţesutul urban. De aici şi marea provocare a acestui amplasamnet. Proiectul este o intervenţie simplă, discretă şi uşoară, concentrată pe utilizările arhetipale ale spaţiului public, pe esenţa elementelor ce pot adăuga plus-valoare: un spaţiu acoperit pentru umbră, sau iluminat, spaţiu de poposit, confortabil pentru diverse activităţi, precum: concerte, cununii, lecţii de desen.
Construcţia preia imaginile peisajului, reflectându-l. Stâlpii pavilionului vor fi placaţi pe cele trei feţe exterioare cu tablă cu inox lucios, doar faţa interioară fiind vopsită cu o nunaţă de gri închis. Banca este planificată a fi însăşi pardoseala, sau “să crească” din pardoseală, având aceeaşi structură ca şi aceasta. Pavajul ar urma să fie compus din asfalt şi beton.    

Proiectul clujean se intitulează sugestiv MCUB şi este semnat de către Voicu Bozac şi Mircea Munteanu, arhitecţi cu drept de semnătură, ing. Marilena Măierean, colaborator iluminare, ing. Gabriel Urian, colaborator structură şi arh. Cătălin Trandafir, pentru vizualizarea 3D.

Voicu Bozac, arhitecul cu drept de semnătură al proiectului MCUB a declarat pentru Gazeta de Cluj:
“Proiectul nostru reprezintă un extras din arhitectura modernă. Pavilionul are la bază elemente clasice: acoperiş sprijinit de stâlpi, mobilier elastic, ce conferă spaţiului un plus de valoare. Elasticiteatea şi materialul definesc o atmosferă relaxantă. Băncile, mobilierul de şezut, apar din pardoselă, cu acces publicului larg, comod pentru toate vârstele, care va permite chiar şi o poziţionare faţă în faţă. Avem de altfel chiar şi acordul primăriei şi al arhitectului şef, Ligia Subţirică, pentru ideile de funcţiune. Acoperişul urmează să cuprindă două membrane, care conţin între ele corpuri de iluminat. De asemenea, vor fi montate leduri inclusiv sub bănci, pentru menţinerea curăţeniei.
Şi celelalte proiectele sunt foarte valoroase, se încadrează în sfera conceptului de arhetip, în contextul urban. Costul lucrării proiectului clujean este încă în lucru.”

Sorana Ionăşanu