Arta de a nu câştiga o universitate

Alegerile de la UBB au stat sub semnul imprevizibilului. Cu o condiţie: să nu cunoşti ori să vrei să accepţi raporturile de forţă şi bârfele de la nivelul universităţii. Din punct de vedere al igienei academice şi al speranţei într-o schimbare reală, sperăm că mulţi, oricum mai mulţi decât cei pe care calculele îi pot arăta, au fost în această situaţie. Pentru a înţelege însă ce a fost ieri, este poate totuşi mai bine să începem cu sfârşitul.

Rezultatul

Ioan Chirilă, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a strâns 72 de voturi, iar Dan Şandor, conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice, 55 de voturi. La alegeri au participat 127 de votanţi din 139.  Din punct de vedere al distribuţiei etnice a votului, rezultatul se exemplifică prin situaţia de la votul pentru vicepreşedintele secţiei române, unde candidatul aripii Marga a strâns peste 50 de voturi, în vreme ce opoziţia a rămas sub 40 de voturi (luăm în calcul fluctuaţii de plus/ minus 5 voturi în urma anunţării victoriei profesorului Chirilă). Ar fi, încă de la bun inceput, de reţinut că în vederea turului II (cel puţin) aripa Marga a plecat cu o rezervă electorală de 10-15 voturi. Este o mică problemă care va apărea în mod constant pe parcursul acestui material.

În primul tur, Chirilă a avut 52 de voturi, Sandor 41 şi Silaghi 34 (2 voturi au fost anulate). Întrucât votanţii profesorului Silaghi au mers în bloc cu profesorul Sandor (cu excepţia circa 5-10 votanţi), înfrângerea profesorului Sandor apare ca o surpriză (29 şi 41 însemnau 70 din 127 de votanţi).  Explicaţia, oferită şi de către membrii ai Senatului, se regăseşte în faptul că aproximativ 10-15 votanţi(în special de la facultăţile de ştiinţe economice, geografie şi psihologie-pedagogie) au fost trimişi în primul tur să voteze cu profesorul Sandor de către echipa profesorului Chirilă. Fără aceste voturi, în pofida eforturilor, promisiunilor şi zvonurilor din ultimele zile, profesorul Sandor nu ar fi intrat în turul II. La încheierea acestei prime faze de analiză, se cuvine amintit că 12 votanţi nu au fost prezenţi la vot eminamente datorită presiunilor, promisiunilor şi minciunilor îndreptate împotriva profesorului Silaghi.

Cauzele

Este curios cum de o universitate cu o conducere reprezentată de un rector venit împotriva profesorului Marga a putut să piardă o jumătate (poate cea mai importantă jumătate) din structura ei funcţională. Câteva răspunsuri se pot da tot coborând în timp. Prima dată, ne referim la forţările de notă:
1.    Zvonurile privind retragerea profesorului Silaghi din competiţie în schimbul unei funcţii de prorector (zvonuri intensificate începând cu joi, 15 martie) ceea ce au dus (aproape după modelul alegerilor pentru rector) la următoarele situaţii, prezentate în ordinea descrecătoare a importanţei lor electorale: a. Oamenii nu au mai venit la vot (cazul majorităţii celor 12 absenţi de la vot), b. ca în cazul conflictelor dintre profesorii David şi Pop de la primul tur de vot pentru rector, oamenii s-au orientat spre profesorul Ciumaş, profesorul Chirilă în cazul de faţă (în jur de 10 votanţi la Senat), c. Votanţii l-au ales pe profesorul Sandor (în cel mai optimist caz pentru dânsul, a fost vorba de circa 5 voturi).
2.    Au fost înmulţite promisiunile legate de poziţiile de decani în schimbul susţinerii profesorilor Chirilă şi mai ales Sandor. Fiecare funcţie a fost vândută  de 2-3 ori( în special în cazul susţinătorilor profesorului Sandor)
3.    Fricţiunile din interiorul taberei reformiste au condus la deplasarea de voturi spre tabăra Marga pe fondul atacurilor grupării Sandor (radicale) la adresa profesorului Silaghi (moderate).
Gravitatea situaţiei reiese poate şi mai clar dacă ne uităm de la ce a pornit în competiţia pentru preşedinţia Senatului atât gruparea Marga, cât şi tabăra reformistă.

Oamenii din Senat

În pofida presiunilor rectorului de la acea dată, Andrei Marga, rezulatele alegerilor pentru Senat  au dus la o situaţie nefavorabilă pentru interesele sale. Pe de altă parte aceleaşi rezultate arătau limitele opoziţiei. Ele pot fi structurate în modul următor (cu aproximaţie):

50 (40 Români şi până în 10 Maghiari/ Germani) pentru tabăra anti-Marga.
40 (30 Români şi până în 10 Maghiari/ Germani) pentru tabăra Marga
10-20 (Maghiari/ Germani eminamente) cu tentă evident neutră pentru vot.
35 studenţi (25 Români şi 10 Maghiari/ Germani) din aceştia în cel mai bun caz (după cum s-a văzut şi ieri) până în 12 ar fi votat împotriva taberei Marga.

Singura variantă pentru ca tabăra Marga să piardă alegerile (fără compromisuri şi mezaliante) era în aceste condiţii ca un candidat teoretic neutru (cum ar fi fost profesorii Silaghi şi Cristea), cu încredere din partea ambelor tabere (dar cu o istorie de conflicte cu fostul rector) să fie susţinut în bloc de opoziţia devenită între timp putere. În aceste condiţii, candidatul „opoziţiei” ar fi putut lua încă 10-15 voturi din rândul taberei Marga, ceea ce i-ar fi asigurat victoria. Din păcate, încă de la momentul turului II, acest lucru a fost tot mai puţin posibil.

De la victorie la înfrângere

Pe data de 2 martie, între tururi, şi-a depus candidatura la preşedinţia Senatului profesorul Sandor în condiţiile în care era decis ca din partea opoziţiei să candideze un reprezentat al ştiinţelor exacte (ale căror voturi, împreună cu cele ale literaţilor, s-au dovedit decisive în lupta pentru rectorat) şi în condiţiile în care comportamentul şi experienţa profesorului Sandor nu-i dădeau dreptul la o astfel de candidatură (rolul hotărâtor în această decizie le-a reveni unor „sfetnici”). Candidatura a radicalizat raporturile în cadrul taberei anti-Marga putând fi depăşită numai prin faptul că la rector votau de 12 ori mai mulţi oameni decât pentru preşedintele Senatului, precum şi deoarece numele unor profesori, care s-au oferit giranţi pentru evitarea crizei, încă mai contau. După victorie însă, candidatura a fost reiterată, în condiţiile în care şansele ei de reuşită erau minime. Candidatura a fost decredibilizată constant în paralel cu denigrarea candidaturii profesorului Silgahi, coordonată nu atât de tabăra Marga (cum teoretic ar fi fost de aştepat), cât de susţinătorii profesorului Sandor.

La ora actuală, Senatul este practic integral ca nivel de conducere în mâinile echipei Marga. Vinovaţii(„de serviciu” întrucât ei sunt datori şi pentru situaţia de la nivelul alegerilor rectorale) pentru această situaţie nu au fost pedepsiţi. Dimpotrivă,  au fost răsplătiţi, devenind chiar prorectori.  Ei sunt cei care au făcut ca profesorul Pop să piardă până în 80 de voturi, în ambele tururi, prin „ode ceauşiste” (precum lansarea din salea Muşlea din cadrul BCU) sau prin conflicte şi ameninţări (cum au fost cele la care au fost expuşi susţinători ai profesorului David şi unii studenţi). Ce se va întâmpla de acum încolo, se pretează la scenarii. Nici unul nu onorează însă universitatea. Pe trei le reţinem oricum aici:

1.    Profesorul Chirilă schimbă tabăra din raţiuni pascale (miei, brânză etc.) şi problema se rezolvă în varianta unei lumi fericite transpartinice şi „transparente”.
2.    Opoziţia reprezentată formal la ora actuală de aripa Marga va face blocaj constant (aşteptând alegerile locale şi parlamentare), profitând de greşelile „experimenţatilor” profesori din echipa de conducere, greşeli care au început să apară.
3.    Se va forţa retragerea (măcar în parte) din funcţii de conducere la nivel de Senat a aripii Marga, folosindu-se greşelile lor de dosar academic şi administrativ, care nu lipsesc.

P.S. Întrucât numărul „vitejilor” care au luptat împotriva lui Andrei Marga a crescut zilnic, iar mulţi dintre ei au contribuit la această situaţie nefericită de la nivelul Senatului, Gazeta de Cluj instituie o listă a onoarei universitare pe care includem de la început (pe baza poziţiilor asumate constant în ultimii 4-5 ani şi vizibile unele şi pe site-ul democratieubb.ro) pe profesorii Gabriel Bădescu, Ioana Both, Marius Lazăr, Horea Poenaru, Simion Simon şi Cornel Vîlcu (cu care am şi avut o polemică în urmă cu câteva săptămâni). Îi rugăm pe cititorii care mai au propuneri pentru această listă (pe care nu se vor regăsi fanaticii şi oportuniştii) să ne contacteze pe adresa redactiei (redactie@gazetadecluj.ro)

La o sugestie venita din interiorul universitatii l-am adaugat pe lista pe profesorul Aurel Codoban din cadrul Facultatii de Istorie. Mometan asteptam confirmarea de la persoana care a facut sugestia daca o sa publicam cine a facut aceasta propunere sau nu. Inca asteptam propunerile voastre pe adresa redactiei.

Tiberiu Hrihorciuc