Congresul american a confirmat numirea unui diplomat de cariera ca ambasador la București. Urmează prezentarea scrisorilor de acreditare. Acesta era un post de multă vreme vacant, adică de vreo trei ani de când ne-a părăsit domnul Gittenstein. Situația l-a făcut pe Ion Cristoiu să declare, de câte ori ambasada americană dădea câte un comunicat., că acesta reprezintă opinia portarului de la reprezentanța diplomatică. Nu pot accepta acest punct de vedere, nici ca figură de stil. Ambasada SUA a funcționat bine și câtă vreme acolo nu s-a găsit un ambasador, dar cu siguranță, nu era o situație normală în relațiile cu cel mai important aliat al României, „marele licurici” cum îi spunea Traian Băsescu.
Mi se pare, de asemenea, incontestabil că relațiile politice și militare au fost și rămân foarte bune. Să ne gândim la baza militară de la Deveselu care irită atât de mult pe ruși încât nu se jenează să ne amenință cu represalii și la prezența unor militari americani în România. Am avut piloți și avioane americane chiar și în județul nostru la aeroportul din Câmpia Turzii. De vină pentru această situație este Federația Rusă ce a ocupat o parte din teritoriul Ucrainei, peninsula Crimeea, deși anterior au garantat că aparține Kievului precum și regiunile Donetk și Lugansk printr-un război hibrid. De la Petru cel Mare până la Vladimir Vladimirovici Putin, Rusia s-a caracterizat printr-o tendință expansionistă, iar noi ne-am găsit în preajma acestei țări imense cu mari resurse economice și umane. acestor manifestări agresive trebuie să-i facem opoziție cu fapte și nu cu vorbe, în pofida existenței unor țări defetiste, cum ar fi Grecia, Ungaria și Slovacia, care depind covășitor de gazul rusesc. Acum se pot aduce și gaze lichefiate, iar Rusia nu a mai deținut monopolul energiei în Europa.
Cuvine-se să facem un scurt bilanț al raporturilor româno-americane în perioada post-decembristă. În vremea mineriadelor, în special a celei din 13-15 iunie 1990, relațiile au fost proaste, ambasadorul american de la București neparticipând la ceremonia de instalare a lui Ion Iliescu, ca șef al statului.
Ulterior aceste raporturi s-au ameliorat considerabil atât pe timpul lui Ion Iliescu cât și a lui Emil Constantinescu. În perioada guvernării CDR, președintele Constantinescu i-a sprijinit pe americani în cadrul intervenției în Serbia și a vorbit în fața Congresului American. În ultimul mandat a lui Ion Iliescu, România a intrat în NATO, dar anterior acestui moment, țara noastră a trimis trupe în Afganistan.
Vizitele președinților Bill Clinton și George Bush la București au fost evenimente cu rezonanță internațională. Convorbiri directe la nivel de șef de stat, au avut loc și cu prilejul Consfătuirii NATO ce a avut loc la București. Atunci președintele american a fost invitat să viziteze țărmul Mării Negre. Din păcate, predicțiile pesimiste ale lui Traian Băsescu s-au adeverit, zona este extrem de favorabilă ,nu numai pentru țara noastră, dar îndeosebi, pentru Ucraina, Republica Moldova și Georgia. Mi se pare că cea mai rodnică epocă a parteneriatului strategic româno-american a fost perioada Băsescu. Acesta a fost în capitala americană, vicepreședintele Joe Biden a venit la București și sunt convins că relațiile României cu aliatul de peste Ocean vor fi excelente și cu Iohannis și cu orice alt premier al țării noastre. Victor Ponta a fost de mai multe ori în SUA pentru a încuraja investițiile americane în România, iar vacanța din acest an și-a petrecut-o tot acolo. Oamenii vin și pleacă dar politica constantă pro americană rămâne. Nu la fel de intense sunt relațiile economice. Americanii au o importantă investiție Ford la Craiova și cred că s-au implicat în explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și de gaze de la Marea Neagră, dar s-ar putea face mai mult. Mai ales acum după ce s-a confirmat că nu avem gaze de șist unde americanii doreau să investească masiv.
Îi spunem ambasadorului american Hans G. Klemm bun venit în România. Deși nu are un CV chiar impresionant, posedă o vastă expertiză diplomatică pe care o va putea utiliza din plin la București.
Bunicii și părinții noștri i-au așteptat cu înfrigurare pe americani. Ioan Hudiță în ultimul volum al Jurnalului Politic tipărit recent, scrie pagini emoționante despre cât de dezamăgiți erau fruntașii penețiști pentru faptul că tot estul Europei a fost cedat Rusiei. Americanii au venit aici după o jumătate de secol, fără să tragă un foc de armă, deoarece în sistemul comunist de tip sovietic s-a produs o implozie. În pofida tracomanilor și a dacomanilor, majoritatea românilor sunt convinși că locul nostru este în rândul statelor civilizate și nu în Eurasia.
Nici democrația americană nu este una perfectă, dar nu există construcție umană fără de reproș. Recentul acord cu Iranul, menit să îl împiedice să producă arme nucleare, îl consider un succes al Administrației Obama. În acest context, consider că premierul Israelului greșește atunci când respinge cu atâta vehemență o înțelegere îndelung negociată. Nu face bine nici când extinde coloniile evreiești în zona Palestiniană. Nu ar trebui să uite nici un moment că, dacă nu erau americanii nu câștigau cele patru sau cinci războaie pe care statul Israel le-a dus cu arabii. Pacea presupune compromisuri și nu poziții tranșante și exclusiviste cum face Tel Aviv-ul. Aș dori să reproduc cuvintele lui De Gaule:„Un popor sigur de sine și dominator”. Marea personalitate a Franței nu a fost considerat anti-semite. Evreii au adus o imensă contribuție la cultura și civilizația mondială și de peste 2000 de ani au fost persecutați continuu fiindcă au această identitate națională.
Adrian Man
