Construcţia unui imobil cu trei niveluri în mijlocul unei zone de case, toate construite în pantă abruptă, a început. Pe Strada Rosetti, societatea CONPAC Arhitect sapă de zor pentru fundaţia unui imobil care sfidează regula urbanistică a zonei, dar beneficiază de binecuvântarea oficialilor din Primărie.
Deşi legea spune clar că pentru o astfel de construcţie este necesară cel puţin înştiinţarea vecinilor, Primăria refuză în continuare să prezinte documentele în baza cărora au fost emise avizul de urbanism, cât şi autorizaţia de construire pentru un proiect care a trecut prin filtrele administraţiei locale în timp record. Este vorba despre construcţia din strada C.A. Rosetti nr.7, care va fi, într-un final, imobil de locuinţe colective de apartamente.
Toţi cei cărora vecinii li s-au adresat susţin că regimul de înălţime este respectat şi că încadrarea urbanistică a zonei corespunde. Aceasta în ciuda faptului că pe partea de stradă pe care se construieşte casele au doar parter, iar vis-a-vis numai un etaj. Certificatul de urbanism emis pentru „desfiinţare parţială construcţie existentă şi construire imobil de locuinţe colectiv de apartamente” s-a dat în luna februarie, iar o lună mai târziu a ieşit şi autorizaţia de construire 313 pentru ridicarea unui imobil de locuinţe colective, Dp+P+2E cu trei apartamente şi amenajări exterioare. Amenajări exterioare care reprezintă garaje, terenul fiind ocupat astfel într-o proporţie covârşitoare, într-o zonă bogată în fire de apă freatică.
Precedentul periculos
Potrivit hărţilor din Planul Urbanistic General, încadrarea urbanistică a zonei este L 2, de subzonă a locuinţelor situate pe versanţi slab construiţi, cu regim de construire izolat, având înălţimea maximă P + mansardă. În schimb, membrii comisiei de urbanism au încadrat, şi în alte avize, această stradă la categoria L 3a, de locuinţe individuale şi colective mici cu maxim P+2 niveluri situate în afara perimetrelor de protecţie. Precedentul a fost creat de un Plan Urbanistic de Detaliu (PUD) din 2007, pentru o vilă urbană D+P+E+M la numărul 19.
Acest proiect a fost, de asemenea, contestat, pentru că până la urmă clădirea sare în ochi ca dimensiuni pe strada cu imobile de regim de înălţime mai mic. Pe un teren cu pantă maximă, terminat într-o groapă, traversat de izvoare şi cu substrat argilos (deci supus alunecării), s-a tăiat vegetaţia de protecţie, s-a făcut un zid de protecţie de mântuială şi nu s-au luat măsuri pentru captarea apei, aici apărând în schimb o clădire cu trei nivele. În baza existenţei acestui mamut a decis primăria să acorde avizele necesare unui vecin care va umbri de tot zona.
Lenea şi prudenţa
Arhitecţii susţin că, potrivit planului, proiectul respectă indicatorii de retragere faţă de stradă şi proprietăţile învecinate. Problema este felul în care s-a făcut demolarea clădirii de pe această parcelă, din care o parte a rămas lipită de casa de la numărul 9. Cei câţiva metri dinspre peretele comun rămaşi afectează, alături de noua clădire cu un regim de înălţime destul de neobişnuit pentru zonă şi prea apropiată de construcţia învecinată, iluminatul natural al vecinilor.
Studiul de însorire ar fi trebuit să arate că, după lucrările de construire propuse pe acest teren, vecinii de alături vor fi umbriţi cea mai mare parte a zilei, mai ales că în spatele actualului imobil mai există şi un zid de consolidare care nu face posibilă pătrunderea luminii pe acea parte a clădirii. Bucata de casă rămâne, însă, pentru a nu fie necesar avizul vecinului şi pentru a economisi o eventuală consolidare în partea dinspre proprietatea acestuia.
Punctele de vedere ale vecinilor, precum şi dreptul de a contesta modul în care a fost elaborat proiectul, nu a fost respectat. Legea 50/1991, actualizată prin Ordinul nr. 839/2009, care stabileşte normele de aplicare, arată că „acordul vecinilor (…) este necesar (…) pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate – şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora. (…) Cauzele acestor situaţii pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundaţiei construcţiei existente, afectarea gradului de însorire”.
Sănătatea clujenilor, la pixul funcţionarilor
Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, la Capitolul I privind normele de igiena referitoare la zonele de locuit, prevede în Art. 3 că:
„(1) Amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore la solstiţiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate.
(2) În cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidenţiază că distanţa dintre clădirile învecinate este mai mică sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire, care să confirme respectarea prevederii de la alin. (1)”.
După ce s-au adresat Direcţiei de Sănătate Publică, în legătură cu problema însoririi, vecinii au primit un răspuns care arată că, după părerea instituţiei, ordinul de mai sus al ministerului este respectat. Cu toate acestea, trei din încăperile casei nu sunt însorite deloc de-a lungul întregului an, iar cele care primesc acum soare vor fi afectate de construcţie. Studiul de însorire se bazează probabil pe o serie de indicatori calculaţi şi contrasemnaţi de persoane care nu trebuie să stea o zi întreagă la lumină artificială.
Soluţia ar fi retragerea construcţiei faţă de locuinţa învecinată şi demolarea completă a clădirii adiacente iniţiale. Cu toate acestea, urbaniştii, arhitecţii şi funcţionarii din Primărie sunt senini şi refuză în continuare să reacţioneze la doleanţele cetăţenilor cărora semnătura lor le afectează calitatea vieţii. Calitatea a vieţii pe care primarul se laudă că o pune pe primul loc.
