Băiat de 12 ani, hăcuit în plină stradă de un câine. Stăpânul câinelui: „Mă, p…. de copil, ce cauţi noaptea în drum?”

Răzvan, un băiat de 12 ani, din localitatea dejeană Bogata de Jos, comuna Vad şi-a văzut zilele trecute moartea cu ochii, în localitatea învecinată Calna! Acesta, după ce şi-a condus o colegă care-l vizitase şi se întorcea spre casă, în jurul orei 20.00 s-a trezit atacat, în plină stradă de câinele – renumit pentru ferocitatea lui – al unui localnic! A scăpat cu mare dificultate însă doar după ce acesta i-a „capsat” adânc, de patru ori, gamba piciorului drept! Culmea, primele vorbe ale proprietarului câinelui când l-a văzut pe micuţ plin de sânge au fost : „Mă p…  de copil, ce cauţi noaptea în drum”?  Abia apoi l-a bandajat şi l-a dus acasă cu maşina…

Răzvan: „Medicii mi-au descoperit patru muşcături”

Băiatul este adus aproape pe braţe de către cei doi părinţi. Şchiopătează puternic, fiind întins apoi, cu piciorul la orizontală, pe o banchetă din sala de aşteptare a I.M.L.Cluj. Părinţii se grăbesc să efectueze formalităţile necesare pentru ca Răzvan să fie consultat de către legişti. Ineterpelat de către reporterul „Gazeta de Cluj”, tatăl copilului răspunde la toate întrebările, cu multă bunăvoinţă. Mărturiseşte că fiul său de 12 ani a avut ghinionul ca în ziua de luni, 1 aprilie să fie atacat de un câine de o mare ferocitate, pe o uliţă a satului Calna, situată chiar la graniţa localităţii mai sus numite şi Bogata de Jos, acolo unde micuţul locuieşte. Şi, pentru mai multă veridicitate îi permite copilului să relateze întreaga tărăşenie. Povesteşte acesta, cu timiditate: „Tocmai mi-am condus o colegă care locuieşte în Calna şi mă întorceam, seara pe la opt spre casă, în Bogata – nu departe de locul acela. Brusc, m-am văzut faţă-n faţă cu câinele lui nenea Emilian şi, înspăimântat, am dat doi-trei paşi în spate, cu gând să fug. Iar când m-am întors ca s-o iau la goană acesta, într-o fracţiune de secundă, m-a prins din spate. Am reuşit să mă smulg din colţii lui, deşi mă muşcase tare şi am dat să intru în curtea lui nenea Emilian – care se afla la poartă şi nu reuşea nicicum s-o deschidă, ca să mă salveze. Atunci câinele m-a prins a doua oară, la fel de serios, muşcându-mă din nou. După ce mi-au numărat, mai târziu la spital rănile, medicii au descoperit că am avut nu mai puţin de patru muşcături! Am ajuns în sfârşit la nenea Emilian în curte, într-un picior, iar acesta după ce a deschis poarta şi a legat câinele, primele lui cuvinte au fost: „Mă, p…de copil, ce cauţi la ora asta pe drum?” Apoi m-a dus în casă, unde m-a luat în primire soţia lui, întrebându-mă la fel, ce caut acolo, nu m-a luat frumos, cum trebuia, eu nefiind vinovat – ci ei, pentru că au dat drumul câinelui în stradă.  M-au bandajat, după care m-au urcat în maşina lor şi m-au adus până acasă”. Intervine în discuţie şi d-na Ramona, mama băiatului: „Când l-am desfăcut de bandaj, ca să văd ce păţise, era să leşin pur şi simplu. El mi-a spus că n-a fost mai nimic, să nu mă îngrijoreze, dar avea nişte răni adânci de tot… Am sunat imediat  la 112 dar ni s-a răspuns că nu poate fi trimisă o ambulanţă decât peste două-trei ore, aşa că  soţul a ţipat la proprietarii câinelui să ne ducă rapid la Spitalul Municipal din Dej, ca să-l consulte cât mai repede medicii. Oamenii s-au conformat, iar când am ajuns la spital şi ei s-au crucit văzându-i rănile. Ne-au spus – nici mai mult, nici mai puţin –  că de puţine ori în cariera lot au mai văzut răni atât de adânci precum cele pe care le avea Răzvan”!

„Proprietarul n-a mai venit la spital ca să vadă starea băiatului”

Arată aceasta, mai departe, că medicii i-au cusut şi curăţat rănile, după care l-au luat în primire pe proprietar şi l-au somat să nu audă cumva că-şi omoară câinele, aşa cum el tot promitea! „I-au spus că poate s-o facă, dar nu mai repede de trei săptămâni! Sincer, nu ştiu de ce i-au zis acest lucru, probabil ca să-i facă animalului analize în caz că apar complicaţii la copil! Însă veterinarul din sat, care lucrează cu domnul Emilian, a spus un lucru ciudat şi anume că nu-i nicio problemă dacă-l eutanasiază la zece zile de la incident”, povesteşte, intrigată, mama băiatului. Şi, dat fiind gradul de gravitate al muşcăturilor, medicii l-au internat pe copil până vineri, perioadă în care i-au mai administrat tratamentul antirabic, totul însă la insistenţele părinţilor lui Răzvan. Mărturiseşte, la rândul său, tatăl băiatului: „Iniţial ni s-a spus că-i vaccinat câinele însă noi i-am ameninţat pe doctori cu tribunalul în caz că se iveşte vreo complicaţie, iar atunci ei i-au aplicat tratamentul standard. Ne-a fost teamă ca nu cumva veterinarul – fiind coleg cu proprietarul câinelui – să nu-i fi pus ştampila, fără că animalul să fie vaccinat. Ni s-a recomandat să-i facem în total cinci injecţii, aşa că la această oră mai avem de făcut până la sfârşitul lunii încă două… Acum am venit la I.M.L., ca să-i scoatem lui Răzvan certificat, iar apoi să ne prezentăm cu documentul la d-na avocat. Am  vorbit deja cu ea şi împreună vom decide ce avem de făcut în această situaţie”. Explică el mai departe, cu un gest de lehamite: „Din păcate, de atunci nu l-am mai văzut pe proprietar, fiindcă n-a mai venit la spital, ca să se intereseze care-i starea copilului. După prima zi a venit la noi, într-adevăr, şi s-a oferit să ne plătească drumurile, însă noi l-am refuzat, neputând estima cheltuielile pe care urmează să le facem. La care el a remarcat, ironic: „Da, acuma dacă-s la mâna dumneavoastră o să mă stoarceţi de bani”! Iar noi i-am replicat că nu vrem să-i luăm banii dar am cheltuit destul deja cu drumurile, medicamentele şi turele de la serviciu pe care nu le-am mai făcut. Plus că nu ştim cum se va vindeca piciorul, şi faptul că urmează să-i facem şi şedinţe de psihoterapie, deoarece Răzvan a fost profund şocat de incident”! Micuțul este poftit în cabinetul de consultaţii şi se întoarce, la scurt timp, cu un certificat în care legiştii i-au recomandat între 22 şi 24 de zile de îngrijiri medicale. Apoi, înainte să se retragă cu toţii, tatăl băiatului ţine să mai puncteze un aspect: „Aş sintetiza situaţia, tragicomic, prin următoarele cuvinte: „Câinii pe drum şi copiii închişi în  curte” – asta şi-ar dori unii proprietari de animale de companie. Dar, oricum, chiar dacă nu ajungea victimă băiatul meu, tot urma să fie cineva muşcat de câinele d-lui Emilian! Chiar în aceeaşi zi fusese cât pe ce să fie muşcată şi o fată de 18 ani, care se afla pe role – cea care a văzut în seara respectivă scena atacului asupra lui Răzvan – însă ea a fost mai rapidă şi s-a adăpostit la timp de câine. Plus că am aflat ulterior: toţi sătenii au permanent asupra lor bâte când trec prin zonă, deoarece acesta se repede la toată lumea”. Facem, la despărţire, schimb de date de contact, după care admirabilii soţi din Bogata de Jos se retrag, aşa cum au venit, ducându-şi băiatul aproape pe braţe spre ieşirea din instituţia medicală clujeană….