„Binecuvânatul” preşedinte al Americii

    

Serbările, de ceremonie, mai puţin jurământul, rostit cu poticneli, concertul, balurile din capitala americană, au fost minunate. A doua zi a început partea prozaică: situaţia explozivă din Gaza, criza economică şi imperativul realizării, măcar în parte, a programului electoral. În această ultimă privinţă, americanii aşteaptă la mai mult de la Obama decât noi de la PD-L şi PSD, românii fiind latini. Primele semne sunt pozitive: centrul de detenţie de la Guantanamo se va desfiinţa, s-au luat măsuri pentru stoparea interogatoriilor „neconvenţionale” a deţinuţilor suspectaţi de terorism, iar celor bănuiţi li se va asigura dreptul la apărare. Actualul executiv s-a implicat hotărât în rezolvarea diferendului palestiniano-israelian. Cu alte cuvinte, avem semne bune şi afirm acest lucru cu toată convingerea, chiar dacă îi supăr pe cei de la LUMEA, ce a devenit un purtător de cuvânt al naţionaliştilor derapanţi, precum şi campion al antiamericanismului. Vezi, în acest sens, ultimul număr din revista citată. (Şi când te gândeşti ce bună era LUMEA antedecembristă…)
    

 Existenţa unei Americi puternice, dar care să-şi tempereze tendinţele imperiale, este o condiţie sine qua non pentru ca lumea să fie scutită de ameninţări majore. Din primii paşi înfăptuiţi se înţelege că preşedintele Obama a înţeles, spre deosebire de predecesorul său, că nu se poate instala cu forţa. Ca atare, acesta cu refuză dialogul cu Iranul.
    

Revenind la situaţia din Orientul Mijlociu, este evident că nu se poate nega dreptul Israelului la existenţă, după cum au dreptul la un stat propriu şi palestinienii, dar nu la calendele greceşti, ci într-un termen rezonabil. Adepţii Hamas nu pot să fie convinşi de această realitate prin bombe cu fosfor sau prin bombardarea şcolilor din Gaza. Israelul ar trebui să înţeleagă că pacea cere sacrificii, fiind o valoare inestimabilă. Să ne gândim că, după acordul Sadat-Begin, Israelul a restituit Egiptului întreaga Peninsulă Sinai, deşi pe câmpul de luptă egiptenii au fost învinşi de fiecare dată. Egiptul însă, a câştigat la masa tratativelor şi acum are pace în relaţiile cu cea mai influentă ţară arabă. După cum cei din Israel nu pot fi aruncaţi în mare, cum cere preşedintele Iranului, nici arabii nu pot fi mutaţi în altă parte a lumii. Pornind de la această constatare, şi ţinând seama că acordul de pace cu privire la Gaza este foarte fragil, implicarea hotărâtă a Americii în reglementarea problemelor litigioase din zonă este mai necesară ca oricând.
    

Barack, în discursul de investitură, nu a vorbit despre statele din Europa care s-au eliberat de comunism. Aceasta nu înseamnă că aceste ţări vor fi neglijate în politica externă americană, ţinând seama şi de faptul că titularul Departamentului de Stat este doamna Clinton. Soţul acesteia, Bill Clinton, ne-a vizitat ţara la sfârşitul anilor 90, ca să ne consoleze că nu am intrat în NATO cu prilejul primului val de integrare. În România – pe plan economic – au două prezenţe majore: compania Bechtel şi Uzina de autoturisme Craiova. Dacă la autostrada Transilvania lucrurile nu merg prea bine, dar nu din vina exclusivă a executantului, în capitala Banilor, în pofida crizei economice, probabil din acest an se vor produce autoturisme Ford. Să-i urăm preşedintelui Barack gândul cel bun şi în ceea ce priveşte România.

30 ianuarie 2008

 

Adrian Man

P.S. S-a declanşat un adevărat linşaj mediatic al medicilor, determinat de cele constatate la Slatina, dar şi în alte unităţi sanitare. Cei vinovaţi de cele semnalate trebuie sancţionaţi sever, dar, cum justiţia nu se face la televizor, nici problemele sănătăţii nu se pot rezolva pe sticlă, sau pe linia de acces gratuită la Ministerul Sănătăţii, intitulată patetic: „Ce te doare”.