Biserica din Sic a fost inaugurată săptămâna trecută după doi ani în care s-a aflat în restaurare. Investiţia în clădire a depăşit suma de 10 milioane de lei, banii fiind obţinuţi din fonduri europene.
Biserica din Sic avea nevoie de o restaurare completă. Aceasta este considerată monument istoric de interes naţional şi se afla în stare de degradare avansată, înglobând chiar şi zone periculoase deja în 2006, când au avut loc intervenţii de primă urgenţă. Prin finanţare europeană şi cofinanţare proprie din Parohia Reformată Sic şi prin Eparhia Reformată din Ardeal s-a restaurat comoara Ardealului.
Costurile au fost de aproximativ 1,3 milioane de euro, suportate în mare parte de proiectul european. În 2013 Biserica din Sic a fost închisă, slujbele religioase s-au ţinut în Căminul Cultural, iar reprezentanţii acesteia anunţau că valoarea costurilor de reabilitare se ridică la 3 milioane de lei. Însă după demararea lucrărilor, socoteala din târg nu a coincis cu cea de-acasă. Restaurarea monumentului istoric a necesitat o sumă de trei ori mai mare decât estimarea iniţială.
Istoria secolului XIII, păstrată în pereţii clădirii
Biserica s-a construit în etape succesive începând din secolul al XIII-lea, înglobând elemente stilistice caracteristice atelierului din Cârţa (judeţul Sibiu), care a contribuit la răspândirea stilului gotic în Transilvania. Clădirea a suferit multe schimbări, reconstruiri de-a lungul anilor. În a doua jumătate a secolului al XV-lea în capătul vestic al navei principale s-a construit un turn-clopotniţă monumental, pe faţada sudică s-au deschis trei ferestre late în arc frânt, şi pe lângă spaţiul lateral nordic al corului s-a construit o sacristie cu ancadramente de stil gotic târziu.
În urma reformei religioase picturile murale au fost acoperite cu tencuieli. Intervenţii semnificative sunt comemorate prin plăci din anii 1619 (între arcul de triumf şi nava laterală sud) şi plăci pictate din 1703. În anii 1767-1768 au avut loc lucrări importante, în cadrul cărora turnul a fost supraînălţat cu un etaj şi cu această ocazie, în 1770 tâmplarul UMLING Lőrinc a realizat tavanul casetat vechi al navei din care, înaintea lucrărilor recente de reabilitare, a fost cunoscută doar o singură casetă inscripţionată.
Biserica este cunoscută din releveele arhitectului László Debreczeni, realizat în 1934. Pagubele în urma furtunii din anul 1946 au evidenţiat diferitele probleme arhitecturale şi de statică ale bisericii, astfel a fost nevoie de o reabilitare mai amplă. Parohia din Sic l-a angajat pe arhitectul Károly KÓS ca proiectant al lucrărilor. Intervenţiile au schimbat fundamental concepţia arhitecturală şi echilibrul structural al clădirii. Dintre părţile medievale ale clădirii s-a demolat turnul înclinat, în locul acestuia construindu-se o tribună pentru cor (tribuna de vest), şi s-a realizat un turn nou asemănător celui vechi la capătul vestic al colateralei de sud. Cu ocazia acestor intervenţii a avut loc şi construirea transeptului nordic, pentru care s-a demolat şi stâlpul estic al şirului de arcade de nord, respectiv cele două arcade aparţinătoare. Şarpanta istorică cu caracter gotic a fost demolat cu ocazia acestor intervenţii de mare anvergură.
Planul din 2006, implementat în 2013, terminat în acest an
După o altă jumătate de veac – la sfârşitul secolului al XX-lea, zonele medievale supravieţuitoare ale intervenţiilor anterioare au prezentat degradări avansate sub forma de fisuri, crăpături, rupturi.
Având în vedere dimensiunea şi starea tehnică a clădirii, a fost evident că este nevoie de o intervenţie de ordinea de milioane de euro, iar o comunitate religioasă aşa de mică ca cea din Sic, deşi fiind una coezivă şi vioaie, n-are posibilitatea să asigure nici costul proiectării şi cercetării preliminare.
Datorită sprijinului Eparhiei Reformate din Ardeal, cercetările preliminare indispensabile fazei de proiectare au început în 2006-2008. Documentaţia de cerere de finanţare s-a predat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitate de Autoritate de Management prin: Agenţia pentru Dezvoltare Regională de Nord-Vest, în calitate de Organism Intermediar. Proiectul declarat câştigător aştepta redistribuirea fondurilor pe axe, astfel anunţul a sosit în august 2011. Proiectul tehnic s-a realizat în 2011-2012.
După evaluarea proiectului depus în decembrie 2011 la Agenţia pentru Dezvoltare Regională de Nord-Vest, care pe lângă o aşteptare lungă a implicat clarificări şi completarea proiectului, Parohia Reformată din Sic a primit finanţarea şi în primăvara anului 2013 au început lucrările de reabilitare.
Lucrările de reabilitare proiectate şi executate
Biserica cu aspectul original de tip bazilică, amplasată pe o zonă protejată de un zid de incintă, are o planimetrie complexă, având un turn vestic cu o poziţie asimetrică spre sud, o navă transversală nordică şi o sacristie lipită de nava laterală nordică. Corul navei centrale se închide cu cele trei laturi ale octogonului. Din punct de vedere arhitectural intervenţia s-a încadrat în categoria de restaurare în cazul tuturor elementelor originale (cele medievale şi cele proiectate de arhitectul KÓS Károly). Acolo unde autenticitatea a fost mult compromisă, iar subansamblul nu a fost corespunzător nici din punct de vedere estetic, nici funcţional şi nici structural s-a intervenit prin înlocuire / îmbunătăţire (structurile galeriilor, şarpantele şi nivelurile intermediare din turn).
Conform proiectului tehnic de structuri portante, tratarea degradărilor ale căror cauză nu poate fi eliminată s-a făcut prin consolidare asigurând durabilitatea intervenţiilor. Totodată, atât în cazul fundaţiilor şi a zidăriei din pereţii portanţi, cât şi în cazul planşeelor boltite aferente corului şi sacristiei s-a intervenit prin lucrări de consolidare şi completare, injectare, reţesere.
Majoritatea problemelor structurale grave ale bisericii au fost cauzate de insuficienţele fundaţiilor, astfel acestea au fost consolidate prin subturnare simplă şi prin aplicarea unui sistem de micro-piloţi, iar în jurul clădirii s-a realizat un dren respirant / şanţ de aerisire.
Fisurile şi crăpăturile pereţilor şi bolţilor s-au tratat prin reţesere, împănare şi armare cu bare elicoidale, după care în vederea asigurării aerisirii fundaţiilor şi a pereţilor s-au aplicat tencuieli pe bază de var (hidraulic).
Structurile de lemn ale tribunelor au fost structuri atipice (neinginereşti) şi subdimensionate, astfel au fost demolate şi înlocuite cu structuri mixte lemn-metal realizate după o concepţie contemporană. Toate şarpantele au fost reconstruite, dar formele acestora au fost păstrate deoarece proiectanţii consideră (deşi i s-a schimbat învelitoarea în 1963) că ele au fost realizate de arhitectul KÓS. Soluţia s-a modificat pe parcurs astfel încât să se înglobeze corzile originale ale şarpantei cu caracter gotic şi scândurile păstrate in situ ale tavanului casetat realizat de atelierul Umling, identificat pe parcursul execuţiei.
Coiful turnului s-a restaurat, învelitoarea s-a înlocuit cu tablă de cupru
Soluţia globală de iluminat din interiorul bisericii, certificată prin mai multe sesiuni de iluminat de probă, este o reuniune de tipuri de iluminare: directă şi indirectă, de sus şi de jos, generală şi de accent, adaptată la fiecare spaţiu, impusă de contextul arhitectural şi viziunea specialiştilor: arhitect, restauratori, specialist în iluminat.
În locul reţelei vechi de canalizare a apelor pluviale şi apă rece, neperformantă, s-a impus realizarea unei reţele noi, totodată s-a formulat necesitatea de încălzire a bisericii pentru a asigura un confort termic adecvat.
În cadrul execuţiei s-au decapat, consolidat şi pe cât este posibil s-au restaurat şi s-au pus în valoare toate straturile de picturi murale. Totodată s-au restaurat şi toate componentele artistice din piatră cioplită şi lemn pictat.
