Biserica Reformată Centrală din Cluj-Napoca, de pe strada Mihail Kogălniceanu, a fost inaugurată duminica trecută, în cadrul Zilelor Culturale Maghiare de la Cluj. La inaugurare au luat parte oficialităţile Clujului, primarul Emil Boc, viceprimarul Horvath Anna, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Vakar Istvan, şi preşedintele UDMR, Kelemen Hunor. La finalul evenimentului s-a intonat imnul Ungariei.
”Am inaugurat Biserica Reformată Centrală de pe strada Mihail Kogălniceanu din Cluj-Napoca după ce aceasta a fost restaurată printr-un proiect finanţat din fonduri europene. Valoarea lucrărilor s-a ridicat la peste 4,5 milioane de euro, din care 4 milioane de euro au provenit din fonduri europene, restul fiind cofinanţări din partea guvernelor României şi Ungariei şi fonduri proprii. Lucrările de restaurare au durat aproape doi ani, acestea fiind începute în februarie 2014″, a spus episcopul Eparhiei Reformate din Ardeal, Kato Bela.
Cine a proiectat refacerea bisericii
Lucrările de reabilitare au fost proiectate de Irod M SRL, iar execuţia a fost adjudecată de societăţile Decorint şi Libraimpex SRL. „Biserica şi fosta mănăstire franciscană este considerată de specialişti cel mai mare şi frumos edificiu de cult construit (între anii 1486 şi 1503) de franciscani în Ardeal. Suferind multe intervenţii, a devenit una dintre cele mai cunoscute simboluri ale Clujului”, scriu proiectanţii pe site-ul lor.
Societatea a mai făcut proiectele pentru „restaurare şi refuncţionalizare moară” la Castelul Bánffy din Bonţida, „reabilitarea structurală şi arhitecturală a bisericii reformate şi a zidului de incintă aferent” din Sic, „reabilitare imobil, schimbare de funcţiuni, recompartimentare spaţii existente, amenajare pod, restaurare faţadă, amplasare firme” la Galeriile New York, cunoscute mai bine drept Hotel Continental, precum şi „reabilitarea, reamenajarea, modernizarea clădirii Colegiului Reformat”, clădire vecină cu Biserica Reformată la care se lucrează în prezent.
Banii vin de la două guverne
Lăcaşul de cult, fondat de Matei Corvin la finalul secolului al XV-lea, a fost restaurat cu fonduri europene, dar şi cu sprijinul Guvernelor de la Bucureşti şi Budapesta. Lucrările, care au durat aproximativ doi ani, au costat aproape 19 milioane de lei, dintre care 15 milioane de lei finanţare europeană.
Biserica a necesitat o serie de lucrări de igienizare şi curăţare, dar, din cauza vechimii şi a unora dintre materialele folosite la construire, clădirea le-a pus proiectanţilor şi probleme de rezistenţă. Proiectarea efectivă a fost precedată de elaborarea releveului digital al clădirii, precum şi evaluarea stării tehnice şi o serie de analize care să determine starea materialului lemnos, a picturilor murale. Scopul principal al amplei lucrări de restaurare a fost, dincolo de consolidarea structurală şi restaurarea fizică, reabilitarea spaţiilor bisericii, precum şi a turnului şi a porticului claustrului.
În cursul secolului al XX-lea biserica a trecut prin două renovări, dar ultima a avut loc acum o jumătate de secol, timp în care s-a observat o degradare accelerată a clădirii, care a impus necesitatea acestui proiect de restaurare.
O bijuterie a oraşului
„Eparhia reformată din Ardeal are peste 650 de biserici, multe dintre ele se află în categoria A şi B de monumente, iar necesitatea de restaurare a lor depăşeşte capacităţile eparhiei. Chiar această construcţie a Bisericii Reformate Centrale a fost făcută cu sprijinul unor oameni bogaţi care au contribuit la ridicarea ei. De aceea, nu ne putem aştepta ca numai din donaţiile enoriaşilor să putem conserva şi păstra aceste clădiri. Prin urmare, este important să amintim că restaurarea a fost posibilă cu sprijinul UE şi al Guvernelor român şi maghiar. Biserica este cea care trebuie să păstreze aceste valori, care sunt importante indiferent de apartenenţa etnică sau religioasă, deoarece oricine trece pragul bisericii poate fi părtaş la aceste valori”, a declarat episcopul Kato Bela.
La rândul său, primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, a subliniat că biserica a fost şi este o bijuterie arhitectonică şi un monument foarte important pentru oraş, pe care municipalitatea îl va promova de câte ori va avea ocazia.
„Aici, la Cluj, avem acest avantaj de a fi diferiţi, dar împreună şi cred că în asta constă puterea noastră. Avem nu mai puţin de cinci religii reprezentate în Cluj. Nu veţi găsi cu uşurinţă azi în lume o asemenea diversitate, o asemenea îmbinare a cupolelor bizantine cu turnurile gotice. Avem şansa de a avea un obiectiv modern, restaurat la standarde europene, cu care primăria se va mândri. Este o bijuterie arhitectonică”, a spus primarul.
Peste 500 de ani de istorie
Biserica Reformată are peste 500 de ani vechime: a fost construită între anii 1486 şi 1516 şi reprezintă unul dintre cele mai valoroase edificii gotice din Ardeal. Iese în evidenţă prin dimensiunile sale, este cea mai mare construcţie gotică de tip sală din sud-estul Europei.
Potrivit lui Lukács József, în volumul „Povestea Oraşului-Comoară”, istoria bisericii din strada Lupului începe în 1486. În acel an, conducerea oraşului Cluj a primit o solicitare din partea regelui Matia transmisă de voievodul Ardealului Ştefan Báthory I, să fie îngăduita şi sprijinită construcţia unei biserici şi a unei mănăstiri pentru călugării franciscani, mai precis pentru călugării franciscani minoriţi (numiţi şi fraţii cei mici), acea ramură a ordinului, care respectă cu severitate toate regulile Sfântului Francisc de Assisi. În cererea formulată, regele a sugerat chiar şi locul unde vroia să fie construita mănăstirea franciscană din oraşul lui natal: în colţul sud-estic al oraşului, în capătul Platea Luporum, adică al străzii Lupului, în apropierea Turnului Croitorilor.
Primul document care se referă la biserica conventului franciscan observant, actuala biserică reformată de pe strada Kogălniceanu, a fost emis de primarul Clujului în 1486, menţionând fondarea conventului iniţiată de regele Matia Corvinul (1458–1490), arată Enciclopedia Virtuală. Cel mai important document referitor la construirea bisericii (1490) menţionează sprijinul financiar al regelui, furnizat prin cămara de sare din Turda, începerea lucrărilor, dar şi un anumit frater Ioannes, trimis de rege la Cluj pentru conducerea anumitor lucrări, nespecificate.
În anul 1556 franciscanii au fost alungaţi de conducerea protestantă a oraşului, iar altarele bisericii au fost distruse, parcela şi clădirile lor intrând în proprietatea oraşului. Înmormântările în jurul şi în interiorul bisericii au continuat şi în anii 1570, iar în 1577 a fost incizat o inscripţie în limba latină pe una dintre stâlpii angajaţi ale navei.
În 1579 la intervenţia principelui Ştefan Báthory, oraşul a cedat fostul convent franciscan ordinului iezuit în vederea fondării unui colegiu. În anul 1603 cetăţenii unitarieni ai Clujului, încurajaţi şi de apropierea armatei principelui nou-ales, Moise Székely, au alungat garnizoana regală germană şi au devastat mănăstirea iezuiţilor. Mulţimea a dărâmat acoperişul bisericii, a distrus bolta navei, iar mobilierul interior, incluzând altare, statui sau monumente funerare a fost tăiată în bucăţi. După aceste evenimente, ruinele mănăstirii au fost demolate şi materialul lor a fost refolosit la diferite construcţii ale oraşului, biserica a servit ca depozit de fân, iar în locul clădirilor anexe au fost ridicate case noi.
Înfăţişarea interioară a bisericii se datorează în cea mai mare parte lucrărilor de reabilitare din secolul al XVII-lea. În 1638 s-au început lucrările acoperişului navei şi repararea turnului, se pare că în primăvara anului următor acoperişul era gata în cea mai mare parte. Finalizarea lucrărilor reconstrucţiei bisericii a avut loc în anul 1647. În secolul XX. au avut loc două intervenţii majore asupra monumentului, între 1909–1912 şi între 1958–1963.
