BNR refuza 18 mld. de euro

Radu Golban, economistul care a starnit o adevarata controversa despre datoria Germaniei fata de Romania, aduce dovezi in sprijinul afirmatiilor sale. Un document al BANQUE DES RÈGLEMENTS INTERNATIONAUX (BANCA DE REGLEMENTARI INTERNATIONALE) care prezinta un raport al anilor 1943-1944 arata ca romania este beneficiara unui acord de cliring (acord prin care se efectueaza compensarea datoriilor) prin care Germania trebuia sa plateasca Romaniei peste 1,3 miliarde de marci imperiale, suma care conform unui calcul pe model monetar ar ajunge la circa 18 miliarde de euro.

Gazeta de Cluj va prezinta un document care poate constitui drept o dovada in sprijinul faptului ca Germania are o datorie istorica de circa 18 miliarde de euro fata de Romania. Este vorba de un raport care cuprinde perioada 1 aprilie 1943-31 martie 1944.  Conform lui Radu Golban, upa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ministrul de externe din acea vreme, Gheorghe Tatarescu, a semnat un acord prin care Romania renunta la datoria de razboi a Germaniei fata de Romania de dupa 1945, acord care ar fi fost semnat si de celelalte state cu exceptia Elvetiei. Cu toate acestea, Germania a avut o datorie fata de Romania si inainte de razboi conform documentului mentionat si care cuprinde perioada 1943-1945. Mai mult, in Elvetia s-a constituit o comisie de studiu pentru a analiza tranzactiile cu aur care au avut loc in perioada 1940-1944. Conform lui Radu Golban aceasta comisie a descoperit in Arhiva Germaniei un dosar inregistrat R2/222 care cuprinde si ultimul extras de cont al Casei de Compensatie din Germania, iar documentul respectiv arata ca Germania are o datorie de 1.126.000 de marci imperiale fata de Romania. Tot Golban mai spune ca nu exista un document prin care sa se arate ca reprezentantii statului roman din acea perioada sa fi renuntat la aceasta datorie.
"Am gasit solduri neachitate a Casei de Compensatie, la finele anului 1944, de un 1.126.000 marci imperiale. Inainte de obtinerea datelor am stiut ca a existat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, incepand cu anii 30 un model monetar de colaborare europeana numita Uniunea de Clearing", a declarat Golban. Cu alte cuvinte acesti bani sunt soldul relatiilor comerciale dintre cele doua incepand cu anul 1935. Astfel, la nivelul anului 1944, soldul pentru Romania in urma operatiunilor de cliring romano-german depasea 1 miliard marci imperiale. Spre exemplu, in perioada 1940 -1944 in Romania au functionat 325 firme germane. Trustul Konthinental Oel A.G. s-a ocupat cu organizarea exploatarii petrolului. In anul 1943, 60% din totalul exportului si 85% din cel al importului romanesc era gestionat de firmele germane. De asemenea, in urma schimburilor comerciale neechivalente cu Germania Romania are calculata o paguba de 440 milioane de dolari. Doar in4 ani, Germania a importat din Romania peste 10 milioane tone produse petroliere. Abia in 1943 Germania a acceptat plata in aur la un pret unic a petrolului luat de la statul roman.

Comisii de taiat frunze la caini

Pe de alta parte, chiar si cu expunerea documentelor si in momentul de fata reprezentantii institutiilor romanesti spun ca nu au luat cunostinta de vreo datorie a Germaniei fata de Romania. Spre exemplu, la sfarsitul lunii septembrie, consilierul Bancii Nationale a Romaniei (BNR) a declarat in mai multe randuri ca “nu avem date din care sa reiasa ca Germania ne e datoare aceasta suma”.  Mai mult, organismul care se ocupa de recuperarea datoriilor externe ale Romaniei este o comisie formata din reprezentanti ai ministerelor Finantelor, Comertului, Afacerilor externe, Ministerului de interne si Bancii Nationale a Romaniei (Comisia interdepartamentala pentru avizarea modalitatilor de incasare a creantelor Romaniei – CIAMICR, n.red.) si care a fost infiintata tocmai din 1994, cand s-au si emis normele metodologice pentru functionarea ei. Insa, ca in toate institutiile statului roman domina un hatis birocratic suplimentat de instabilitatea politica, astfel ca acest organism nu a facut absolul nimic pana in momentul de fata. Conform lui Marius Bersan, specialist in drept international, aceasta comisie a stat pana acum degeaba pentru ca, in mod bizar, nu este reglementata.
“HG nr. 732/1994 este data in completarea Legii nr. 29 din 18 mai 1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea in vederea recuperarii creantelor Romaniei provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economica internationala, derulata inainte de 31 decembrie 1989 . Insa, aceasta Comisie nu are atributii pentru creantele internationale ale tarii izvorate dupa 1989. Comisia are obligatia legala sa verifice lunar si ori de cate ori este necesar, citez, “propunerile de recuperare a creantelor primite de la reprezentantii autorizati ai tarilor debitoare, de la firme si institutii bancare si financiare de intermediere romane si/sau straine. Creantele pot fi recuperate in devize convertibile, prin livrari de marfuri, prestari de servicii, cesionare de creante, precum si prin investitii in tara debitoare”. Interesant este modul in care se “sesizeaza” CIAMICR si anume faptul ca nu se sesiseaza, de exemplu, la cererea unui parlamentar sau a uneia din Camerele Parlamentului, insa se sesizeaza daca este contactata de ”firme, institutii bancare si financiare de intermediere romane si/sau straine”. Pai cum sa nu fie creantele externe ale Romaniei lasate la voia intamplarii daca aceasta Comisie nu se sesiseaza la cererea unor demnitari alesi prin votul national?”, comenteza specialistul.  

Miliardele externe ale Romaniei

In momenul de fata, din datoriile externe, statul roman are de recuperat peste 1,2 miliarde de dolari de la 13 tari si alte 1,2 miliarde de ruble transferabile de la Cuba, bani proveniti din exporturi sau operatiuni de cooperare externa. Daca anul acesta, statul a reusit sa recupereze doar patru milioane de dolari de la Irak, in ultimii doi ani, au fost recuperati 15 milioane de euro si, respectiv, 10 milioane de dolari, de la statele cu care a incheiat acorduri. Cei mai multi bani au fost recuperati de la Siria, 7,3 milioane de euro(2008), si, respectiv, 7,15 milioane de euro(2009). In cazul datoriei pe care Germania o are fata de Romania, este vorba de contractul de Clearing semnat intre Guvernele Romaniei si Germaniei la 23 martie 1939, in care Romania se obliga sa livreze marfuri diverse catre Germania, care urma sa le achite la un pret mai mare cu 10 % fata de valoarea medie a preturilor mondiale.
Germania urma sa achite facturile prin Casa Germana de Compensatie, dar platile trebuiau efecuate numai catre BNR, in marci germane imperiale. BNR, la randul ei, achita in lei romanesti exportatorilor. De-a lungul timpului, in special dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, datoriile Germaniei s-au acumulat la nivelul de 1,3 miliarde Reichmark (in 1944). Astazi valoarea initiala pe care institutia condusa de Mugur Isarescu ar putea s-o recupereze de la Germania ar fi de 18,8 miliarde de euro, conform unor calcule efectuate de membrii comisiei Bergier, din Elvetia. Valoarea in discutie ar putea fi cu mult mai mare, poate chiar undeva in jurul sumei de 100 miliarde de euro, daca s-ar tine cont de valoarea principalilor indicatori comparativi dintre anii 1944 si 2010 (preturile marfurilor exportate, costurile de transport, taxele vamale, etc.).

Documente de 18 mld de euro in favoarea Romaniei
In anul 1935 s-a incheiat acordul pentru „reglementarea platilor intre Imperiul German si Regatul Romaniei”. Prin acest acord s-a stabilit ca platile dintre Romania si Germania, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare, sa fie efectuate prin cliring bilateral intre Banca Nationala a Romaniei si Casa de compensatie germana din Berlin. Printr-o clauza instituita in anul 1940, Banca Nationala a fost obligata sa achite exportatorii din Romania, chiar daca sumele necesare pentru aceasta depaseau varsamintele in lei ale importatorilor. Conform lucrarilor de specialitate, la nivelul anului 1944, soldul activ pentru Romania rezultat ca urmare a operatiunilor de cliring romano-german depasea 1 miliard marci imperiale.
Acest sold este confirmat si de surse oficiale externe, precum:
– Casa Germana de Compensatie – institutie ce tinea evidenta operatiunilor de cliring pe langa Banca Centrala Reichului;
– Raportul Comisiei Bergier – comisie de ancheta a Elvetiei, instituita in anul 1998, pentru a analiza tranzactiile cu aur in timpului celui de al doilea razboi mondial;
– Arhiva Germaniei; numarul de registru al arhivei germane din Berlin este: R 2 / 222; dosarul cuprinde ultimul extras de cont al Casei de compensatie; exemplarul pe care l-am expus spre informare opiniei publice a fost obtinut la cerere; din moment ce s-a raspuns solicitarii unei persoane fizice, nu exista nici un impediment ca aceeasi dovada sa fie pusa la dispozitie BNR-ului sau oricarei alte institutii abilitate din Romania;
– Banca Reglementelor din Basel – Raportul de lucru nr. 14 (p. 164 – 166).

Razvan Robu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here