Dupa ce Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a lamurit cine este Viorel Stiube, marele „denuntator de magistrati”, si DNA a constatat acelasi lucru despre el. De dragul unor functii efemere, procurorii Alexandru Chiciu si Elena Radescu au fabricat, cu ajutorul fostului puscarias, un dosar penal la comanda. Restituit la procuror, DNA a dispus solutii de netrimitere în judecata pentru toate infractiunile plasmuite de niste minti bolnave</b>

Ce se poate întâmpla când un puscarias (megaevazionistul Viorel Stiube) da mâna cu doi banditi mai mari decât el (unul, Tanase Joita, fost procuror general al României, iar celalalt, Adrian Nastase, fost prim ministru, în aceesi perioada critica)? În prima faza, nimic. Chiar daca primul vrea cu orice pret sa iasa din închisoare, iar ceilalti doi au sarcina de a acoperi urmele unor mari escrocherii, derulate „sub acoperire de stat”, dupa modelul „Jimbolia”. Pâna când cei trei, asociati într-o asemenea participatiune insolita, ai gasit, la începutul anului 2002, si uneltele necesare, care sa le puna planul în opera. Imbecilii cu care au semnat pactul au fost doi procurori fara scrupule si frica de Dumnezeu: Alexandru Chiciu si Elena Radescu. Momeala cu care i-au ademenit la nelegiuiri a constat în functii. Pe care le-au si dobândit ulterior, „pentru merite deosebite”: Chiciu, un tinerel unsuros si complexat, adus de prin Sinaia fara sa promoveze nici un examen, mai cunoscut dupa porecla „Procurorul Armaghedon”, a primit ca rasplata, între septembrie 2002 – aprilie 2005, „Pozitia a 3-a” în PNA, find fostul detinator al functiei-cheie preluate de prea-vânatul procuror Doru Tulus, seful Sectiei a doua, „Infractiuni conexe”, din DNA; Radescu, o alcoolica notorie, pe cât de rapanoasa pe atât de mare nulitate profesionala, a rezistat doi ani ca inspector în DNA, dupa care, în 2004, Amarie&comp. au expediat-o ca sefa de sectie „personal” în Parchetul general si, acum, pâna va fi suspendata ca urmare a trimiterii în judecata, mai functioneaza ca inspector în CSM! Cei doi au însailat un rechizitoriu prin care, în 7 august 2002, m-au trimis în judecata pentru infractiuni care au existat doar în  mintea lor bolnava, ascunzând sau ignorând probele care-mi dovedeau înca de atunci nevinovatia. Dosarul a fost restituit ulterior de Înalta Curte, a ajuns anul trecut la DNA, iar saptamâna trecuta a fost solutionat si acesta (la fel ca toate celelalte ce mi s-au fabricat) prin scoaterea mea de sub urmarire penala.

Au ascuns si o crima

Este dificil sa scriu fara patima despre represiunea pe care o suport, în mod nejustificat, de aproape 6 (sase) ani. Pentru a fi însa cât mai obiectiv, ma voi margini sa citez din Ordonanta nr. 221/P/2006, din 4 decembrie 2007, cu mici incursiuni-documentare suplimentare despre personajele si situatiile amintite de procurorul Paul Petrovan, cel care a redactat-o. Voi preciza, în primul rând, ca debutul dosarului a fost marcat printr-un fals, care avea rolul sa insinueze o vinovatie „morala” pentru  moartea procurorului Cristian Panait, decedat în data de 10 aprilie 2002, si sa duca în derizoriu anchetarea celor care i-au determinat „sinuciderea” (procurorii Joita Tanase, Ovidius Paun, Ilie Piciorus): „autodenuntul” puscariasului Viorel Stiube a fost antedatat, mentionându-se ca ar fi fost dat în 9 aprilie 2002, inclusiv în fata procurorului Elena Radescu. Ori, aceasta nu a fost niciodata la Spitalul Penitenciar Dej si „autodenuntul” a fost „negociat” cu Stiube mai târziu, ulterior datei când a murit procurorul Panait, care nu a efectuat acte de urmarire în acest dosar, pe care sa le fi „continuat” – ca un soi de legitimare a nelegiuirii declansate de ei – Chiciu&Radescu.

Prima transa de acuze

“Prin Rechizitoriul emis la data de 07 august 2002 în dosarul nr. 138/P/2002 al Sectiei de Combatere a Coruptiei si Criminalitatii Organizate din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie, a fost dispusa trimiterea în judecata a inculpatului LELE ALEXANDRU, procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor, în sarcina acestuia retinându-se comiterea urmatoarelor infractiuni: 1. infractiunea de retinere de încrisuri, prev. de art. 272 Cod penal, constând în aceea ca, în perioada 1994 – 1999 a retinut fara drept asupra sa dosarul penal nr. 1113/P/1994 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea, privind-o pe învinuita HALGAS AURICA; 2. infractiunea de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 Cod penal, constând în aceea ca, prin retinerea dosarului penal nr. 1113/P/1994 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea asupra sa, a blocat sesizarea instantei de judecata cu fapta comisa de catre HALGAS AURICA, oferind ajutor acesteia pentru a scapa de raspundere penala; 3. infractiunea de luare de mita, prev. de art. 254 Cod penal, constând în aceea ca, i-a pretins numitului STIUBE VIOREL suma de 20.000 USD, pentru a-i pune la dispozitie dosarul penal nr. 1113/P/1994 al

Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea.”

Traseul dosarului

“Prin Sentinta penala nr. 27/2006 din 09 martie 2006, dosar nr. 8095/2005 al Curtii de Apel Alba lulia, ramasa definitiva prin Decizia nr. 3284 din 23 mai 2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a fost dispusa restituirea cauzei Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, invocându-se neregularitatea actului de sesizare.

Prin Ordonanta nr. 5258/2006 din 21.12.2006, Directia de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism din cadrul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a dispus declinarea cauzei spre competenta solutionare Directiei Nationale Anticoruptie, având în vedere infractiunile de coruptie retinute si calitatea inculpatului.”

Din cercetarile efectuate în cauza s-au stabilit  urmatoarele …

… “În cauza au fost avute în vedere atât aspectele rezultate din ancheta efectuata anterior trimiterii în judecata cât si elementele rezultate din readministrarea sau administrarea unor noi probe în cadrul cercetarilor efectuate de catre procurorii Directiei Nationale Anticoruptie … Dosarul penal nr. 1113/P/1994 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea a fost constituit ca urmare a unei plângeri depuse de catre reprezentanti ai Inspectoratului Teritorial pentru Handicapati Oradea, cercetarile vizând atribuirea abuziva a unei locuinte prin falsificarea semnaturii secretarului Primariei Alesd, jud. Bihor, numita POP MAGDALENA (actualmente procuror Chirculescu Maria Magdalena – n.n.). În baza cercetarilor efectuate de catre organele de polititie din cadrul Politiei Oras Alesd, s-a apreciat ca semnatura secretarei a fost falsificata de catre numita HALGAS AURIGA, secretar dactilograf la Primaria Alesd, drept pentru care, prin referatul nr. 00416/10.03.1994, a fost propusa punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a acesteia.

La Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea, dosarul a fost repartizat procurorului stagiar MOCA DEMIAN care, la acea data, nu avea drept de semnatura. Acesta a constatat ca propunerea organelor de cercetare penala este concordanta cu probele existente la dosar si a redactat în ciorna rechizitoriul. Actul de inculpare a fost redactat în numele procurorului LELE ALEXANDRU, care, la data respectiva, efectua supravegherea urmaririi penale a cauzelor aflate în lucru la Politia Orasului Alesd.

Conform mentiunilor din registrul personal de lucrari, procurorul MOCA DEMIAN ar fi predat dosarul nr. 1113/P/1994, împreuna cu ciorna rechizitoriului, la grefa Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea, în vederea dactilografierii rechizitoriului, la data de 23 aprilie 1994.”

Viata si opera Magdalenei Chirculescu (fosta Racz, fosta Pop)

“La data de 07 decembrie 1999, cu ocazia unei perchezitii efectuate de catre procurorul DAN CHIRCULESCU, la sediul uneia dintre firmele omului de afaceri STIUBE VIOREL, în cadrul cercetarilor ce se efectuau în dosarul nr. 18/P/1999 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea, a fost gasita si o geanta tip diplomat încuiata. Cu ocazia deschiderii acesteia, la data de 10.12.1999, în interior a fost gasit originalul dosarului nr. 1113/P/1994, trei copii ale acestui dosar, ciorna rechizitoriului întocmit de procurorul MOCA DEMIAN, din care fusese rupta partea superioara continând datele de identificare ale procurorului în numele caruia s-a redactat actul, precum si un material scris la calculator, continând elemente din activitatea si evolutia profesionala a procurorului DAN CHIRCULESCU si a sotiei acestuia MAGDALENA CHIRCULESCU (fosta POP), precum si date personale ale acestora..”

Cu diplomatul pe gât

“În baza acestei constatari a fost constituit dosarul nr. 16/P/2000 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Oradea, în care, în urmare cercetarilor efectuate în cauza, a fost dispusa trimiterea în judecata a inculpatului STIUBE VIOREL, pentru retinerea fara drept, timp de trei zile, a dosarului original nr. 1113/P/1994 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea, conform art. 272 Cod penal.

La data de 09 aprilie 2002, (deci dupa mai bine de trei ani! – n.n.), în timpul judecarii recursului de catre Curtea de Apel Oradea, STIUBE VIOREL a formulat un autodenunt prin care a aratat modul în care ar fi intrat în posesia acestui dosar.

Potrivit continutului acestui act, la jumatatea lunii martie 1999, STIUBE VIOREL ar fi fost contactat telefonic de catre procurorul LELE ALEXANDRU, care i-ar fi spus ca ii va trimite un material care poate sa-1 ajute. Relativ la propunerea procurorului, STIUBE VIOREL 1-ar fi intrebat daca îl costa ceva acest serviciu, iar magistratul i-ar fi raspuns ca 20.000 USD. Conform spuselor aceluiasi denuntator, temându-se ca îi sunt interceptate convorbirile, STIUBE VIOREL i-ar fi oferit lui LELE ALEXANDRU numarul de telefon al fratelui sau, STIUBE TEODOR, spunând procurorului ca este de acord cu propunerea sa si pretentia financiara, cu conditia realizarii tranzactiei prin intermediul fratelui sau.”

Confabulatii

“Analizarea probelor în baza carora numitul LELE ALEXANDRU a fost pus sub învinuire si ulterior trimis în judecata, dovedesc lipsa de consistenta a acestora. S-a mai stabilit si existenta unor neconcordante legate de probele administrate în cauza si interpretarea acestora facuta în cadrul actului de inculpare … Din probele administrate nu s-a putut reconstitui circuitul dosarului dupa redactarea ciornei rechizitoriului de catre procuror MOCA DEMIAN si predarea catre grefa Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea. Din cercetari, a mai reiesit ca nu exista o evidenta scrisa a circuitului dosarelor în interiorul diferitelor compartimente ale unitatii, iar acestea nu erau preluate-predate pe baza de semnatura între procurori, dactilografi si secretariat.”

Se contrazic

“Astfel, desi în actul de inculpare se face referire la faptul ca lipsa dosarului s-a constatat urmare a sesizarii facute de un reprezentant al Inspectoratului Teritorial de Handicapati, potrivit martorei NICOLAE STELA, aceasta ar fi descoperit lipsa dosarului înca din luna iunie a anului 1995, cu ocazia întocmirii situatiei statistice, când a constatat ca, desi dosarul figura ca fiind scazut în registrul de lucrari al procurorului MOCA DEMIAN, acesta nu fusese scazut din registrul privind evidenta cauzelor penale. Potrivit declaratiei sale, martora ar fi anuntat conducerea institutiei, respectiv pe prim procurorul LUTAI IOAN GELU, care initial a spus ca probabil dosarul este ratacit între compartimente si va fi gasit, iar ulterior, dupa ce au fost formulate cereri de comunicare a stadiului cercetarilor de catre reprezentantul partii vatamate, cu ocazia întocmirii situatiei statistice din luna septembrie 1995, a dispus reconstituirea dosarului.”

Misterul declaratiei din 25 aprilie

“Din examinarea actelor de verificare efectuate cu ocazia reconstituirii acestora se poate constata ca desi se afirma ca în condica procurorului MOCA DEMIAN dosarul nr. 1113/P/1994 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea apare ca scazut la data de 23 aprilie 1994, la dosarul original al cauzei exista o declaratie, consemnata pe formular tipizat, a invinuitei HALGAS, din data de 25 aprilie 1994. Procurorul MOCA DEMIAN nu a clarificat imprejurarile în care aceasta declaratie a ajuns la dosarul constatat ulterior ca disparut (în conditiile în care acesta, potrivit afirmatiilor sale, fusese predat în vederea dactilografierii solutiei compartimentului dactilografe) si nici daca s-a efectuat o noua prezentare a materialului de urmarire penala, de catre cine si în ce împrejurari.”

Faptuitoarea Magdalena s-a lasat consultata si de tânarul stagiar

“Conform procesului verbal întocmit la data de 09 octombrie 1995 de catre procurorul MOCA DEMIAN, cu ocazia reconstituirii dosarului nr. 1113/P/1994, acesta afirma ca: «La data de 25 martie 1994 mi-a fost repartizat dosarul nr. 1113/P/1994 privind pe Halgas Aurica, cu referatul de propunere a trimiterii acesteia în judecata pentru infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale. La data respectiva nu aveam drept de semnatura, drept urmare m-am consultat cu domnul procuror Lele Alexandru si Racz Magdalena, care aveau în supraveghere Politia Alesd, pe raza careia s-a comis fapta» (Volumul II – fila 229). Se constata astfel existenta unor inadvertente atât între declaratiile succesive ale procurorului MOCA DEMIAN, cât si între declaratiile acestuia si cele ale prim-grefierei NICOLAE STELA.”

“Afirmatii fara acoperire probatorie”

“Desi în actul de inculpare s-a apreciat ca dosarul a parvenit inculpatului LELE ALEXANDRU ulterior dactilografierii, acesta fiind remis de catre un grefier-dactilograf, nu exista probe în sustinerea acestei teorii, afirmatiile fiind facute fara acoperire probatorie. Analizând continutul denuntului formulat de catre STIUBE VIOREL, se constata ca acesta nu este sustinut de probe, astfel încât faptele sesizate sa poata fi apreciate ca veridice. Astfel, desi denuntatorul face referire la o relatie de amicitie cu procurorul LELE ALEXANDRU, stabilita înca din anul 1995, când ar fi fost cercetat de acesta în dosarul nr. 243/P/1995 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Bihor, cu ocazia audierilor nu a putut indica nici o împrejurare concreta în care, într-un mediu privat sau public, s-ar fi aflat în preajma magistratului, cu exceptia vizitelor care, afirmativ, le-ar fi facut la biroul acestuia. Acesta nu a putut indica nici martori care sa poata confirma afirmatiile sale sub acest aspect.”

Fara sens

“Denuntatorul nu a putut indica numerele de telefon ale sale, ale fratelui sau si ale procurorului LELE ALEXANDRU, de la care ar fi avut loc convorbirile telefonice în baza carora s-au stabilit circumstantele comiterii faptelor de natura penala denuntate. Aceste elemente nu au putut fi stabilite nici de ancheta efectuata în cauza, astfel încât, nu s-a putut stabili, în afara oricarui dubiu rezonabil, ca aceste convorbiri au avut loc, si, cu atât mai putin, continutul acestora. În raport de declaratia denuntatorului STIUBE VIOREL, apare ca lipsita de credibilitate afirmatia sa, potrivit careia, dupa ce a discutat la telefon cu procurorul LELE ALEXANDRU despre remiterea dosarului nr. 1113/P/1994 si suma pretinsa de acesta, temându-se sa nu-i fie interceptate convorbirile telefonice, a solicitat ca tranzactia sa fie efectuata prin intermediul fratelui sau STIUBE TEODOR, cu care procurorul ar fi discutat telefonic pentru a perfecta conditiile tranzactiei”!

Dovada represiunii nedrepte

“Data exacta la care ar fi avut loc înmânarea dosarului de catre procurorul LELE ALEXANDRU, nu a fost precizata de denuntator si nici nu a putut fi stabilita în cursul anchetei, expresia «în jurul datei de 3 decembrie 1999» uzitata în actul de inculpare initial dovedind ambiguitatea rezultatului cercetarilor. Cercetarile ulterioare efectuate nu au fost în masura sa clarifice aceasta situatie.”

Trebuie aratat, însa, ca procurorul Paul Petrovan, autorul acestor aprecieri pertinente, a omis sa aminteasca de existenta unor probe materiale ce dovedesc cu certitudine inexistenta vreunei legaturi între mine si acesti mincinosi ordinari, escrocul Stiube cu familia, care si-au câstigat libertatea pe seama mea. Cea mai dificila proba, aceea a inexistentei unui fapt, a fost realizata înca în 2002, prin solicitarea, de la operatorii de telefonie, a listingurilor convorbirilor purtate timp de un an – 1999 – de pe 26 de telefoane folosite de Stiube&comp.

Diplomatie inutila

Desi aveau aceste probe materiale, procurorii Chiciu si Radescu nu au facut nicio referire la ele în rechizitoriu, ceea ce dovedeste intentia si reaua-credinta cu care au actionat. Ca niste borfasi de rând, ei au ascuns cele doua volume cu listinguri la unul dintre “dosarele de casa”, ramase la parchet, unde nu-si închipuiau ca voi ajunge vreodata sa le cunosc. De asemenea, ei au avut la dispozitie si interceptarile realizate de SRI a convorbirilor lui Stiube, efectuate în baza autorizatiei nr. 4/1999, în perioada aprilie – decembrie 1999, când banditul si gruparea lui infractionala au fost monitorizati legal, ca urmare a pericolului pe care-l reprezentau pentru statul român. Ori, din toate acestea, rezulta cu certitudine ca nu am avut contacte cu individul si ca toata acuzatia este o plasmuire.

Reticenta (prea diplomata) a procurorului Petrovan nu îi va salva însa pe Chiciu si Radescu de la puscarie pentru savârsirea infractiunii de represiune nedreapta.    

Prosti, uituci dar vicleni

“Apare ca lipsita de credibilitate si afirmatia potrivit careia remiterea dosarului s-ar fi facut la poarta institutiei, în conditiile în care, în acel loc, se afla postul de control al accesului în institutie, asigurat de catre jandarmi. Este credibila însa intentia denuntatorului de preconstituire a unor probe, în contextul mai sus precizat, pentru a da veridicitate afirmatiilor sale prin folosirea unor martori, cum este cazul fratelui sau, STIUBE TEODOR, care sa confirme sustinerile sale ca probe indirecte. Declaratia acestuia din urma se dovedeste a fi lipsita de credibilitate, în conditiile în care nu ofera elementele minime care sa permita stabilirea obiectivitatii acesteia, prin raportare la elemente ce pot fi verificate, constituind practic ,,ecoul palid" al aspectelor consemnate în denunt de catre fratele sau, STIUBE VIOREL.

Cu ocazia reaudierii acestora, facuta în vederea clarificarii unor aspecte privitoare la modul de derulare a faptelor, ambii au declarat ca, datorita perioadei mari de timp scurse de când faptele s-ar fi petrecut, nu mai retin amanunte concrete în legatura cu cele petrecute si, prin urmare, sustin declaratiie anterioare, fara a mai putea face alte precizari.”

Alta proba dosita

“Din verificarile efectuate în legatura cu registrele de evidenta a intrarilor-iesirilor din unitatile de parchet efectuate la Inspectoratul Judetean de Jandarmi Bihor, s-a stabilit ca desi acestea erau tinute în perioada 1994-1995 de catre subofiterii de jandarmi care asigurau paza unitatilor mentionate, acestea nu au fost pastrate si arhivate de catre unitatea de jandarmi întrucât pentru acestea nu exista nomenclator arhivistic. Prin urmare, este imposibila efectuarea de verificari privitor la afirmatiile legate de accesul în incinta unitatii de parchet a unor persoane în perioada cercetata în conditiile inexistentei documentelor oficiale.”                                                                                                                                         Bineînteles, ca si acest raspuns oficial al UM 0657 Oradea, a fost ascuns de procurorii stalinisti Chiciu si Radescu, findu-mi favorabil, dar, în octombrie 2007, jandarmii i-au predat procurorului Petrovan xerocopia actului trimis de ei înca din 2002 la dosarul ce mi s-a fabricat. În timpul “mandatului” lui Lutai, au disparut si alte dosare în care a avut interes Stiube!

“Între declaratiile denuntatorului STIUBE VIOREL si ale martorului LUTAI

IOAN GELU, exista de asemenea contradictii ce nu au fost clarificate nici prin

confruntarea dintre acestia si nici de ancheta efectuata ulterior. Astfel, desi

denuntatorul afirma ca imediat dupa primirea dosarului de la persoane necunoscute,

1-a anuntat pe avocatul LUTAI despre acest fapt, acesta din urma a

negat acest lucru. Este usor de explicat o asemenea atitudine a avocatului, în

conditiile în care dosarul în cauza a disparut pe timpul mandatului sau de prim-

procuror.    

În perioada în care LUTAI IOAN GELU a îndeplinit functia de prim-

procuror al Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea, din arhiva unitatii au

disparut mai multe dosare.”

Avocatul diavolului

“Conform Informarii nr. 464 din 06 februarie 2002 a Sectiei de analiza, studii, control si perfectionare profesionala din cadrul Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie: ,,Din nota nr. 874/1/1/10 decembrie 2001, întocmita de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Oradea rezulta ca … La nivelul Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea s-a constatat disparitia unui numar de 43 dosare penale dar s-a apreciat ca în aceste cauze a intervenit prescriptia raspunderii penale si nu se impune reconstituirea lor. "  Printre acestea se aflau si dosarele nr. 215/P/1995 si 319/P/1995, dosare care, de asemenea, îl vizau pe STIUBE VIOREL! Conform declaratiei de martor a numitului LUTAI IOAN GELU, acesta a fost schimbat din functia de prim-procuror în luna aprilie 1999 iar în luna mai a aceluiasi an a trecut în avocatura. Dupa trecerea acestuia în avocatura (10 mai 1999), în luna septembrie 1999 acesta a fost angajat de catre numitul STIUBE VIOREL pentru a-i asigura asistenta juridica în unele cauze penale.” Conform declaratiei de martor a Magdei Chirculescu, în luna septembrie 1999, Lutai i-a oferit 5000 de marci pentru a-l convinge pe sotul ei, Dan Chirculescu, care instrumenta dosarele Stiube, sa fie mai maleabil fata de acesta. Si acest amanunt a fost ignorat de Chiciu&Radescu, nefiind declansate niciodata cercetari sub acest aspect!

Viraj de 180 de grade, când a vazut-o pe avocata Albutiu

“Nu lipsit de importanta este aspectul legat de împrejurarile si data la care denuntatorul STIUBE a formulat acuzatiile la adresa procurorului LELE. În actul de inculpare a fost minimalizat faptul ca, de la data descoperirii documentelor (07 decembrie 1999) si pâna la data formularii autodenuntului (09 aprilie 2002), STIUBE VIOREL a afirmat în mod constant ca documentele i-au fost furnizate de persoane necunoscute, care le-au introdus pe sub usa sediului firmei, chiar în conditiile în care a fost condamnat pentru aceasta fapta. Schimbarea sa de atitudine nu poate fi privita izolat de declaratia martorei ALBUTIU ELENA, în perioada respectiva avocat al acestuia în mai multe dosare penale în care era cercetat pentru fraude economice.” Din declaratiile mai multor persoane, rezulta ca Albutiu le-a cerut sa o sprijine, prin trafic de influenta la anumiti magistrati, pentru “salvarea” si “scoaterea din arest” a clientului ei, STIUBE VIOREL. Dupa ce, în decembrie 2002, acesta a iesit din Penitenciarul Botosani si  i-a cerut avocatei banii înapoi, Albutiu si-a înscenat un furt din locuinta cu ajutorul procurorului Elena Radescu si o cunostinta a acesteia, Alina Tiliciu, cu care fusese gazduita de avocata! Se pare ca, împreuna, au împartit potul revendicat de Stiube!

Denuntatorul “selectiv” a negociat

“De asemenea, din declaratia martorului BLAJ SERBAN, rezulta ca, pe perioada efectuarii cercetarilor în cauza privind retinerea dosarului nr. 1113/P/1994, STIUBE VIOREL a încercat sa «negocieze» formularea de denunturi împotriva unor magistrati si a altor persoane publice, conditionat de punerea sa în libertate. Potrivit aceluiasi martor, din relatarile unui coleg (procuror BODEA RADU), care a participat în instanta la solutionarea unei cauze ce privea prelungirea arestarii preventive, STIUBE VIOREL s-ar fi declarat nemultumit de faptul ca, desi i s-a promis ca va fi pus în libertate, nu s-a întamplat acest lucru.

Martorul BLAJ SERBAN a mai relatat ca, în perioada efectuarii cercetarilor în cauza, a avut o discutie la Penitenciarul Botosani cu STIUBE VIOREL, în care, întrebându-1 în legatura cu motivele pentru care a formulat denunturi penale doar împotriva unor magistrati si nu si a reprezentatilor altor autoritati publice (politisti sau functionari ai Directiei de Finante Publice), acesta a raspuns ca asa i s-ar fi sugerat.”

Fapta nu exista

“În legatura cu suma de 20.000 USD, afirmativ pretinsa de procuror, din cercetarile efectuate nu au rezultat elemente concrete din care sa poata fi trasa concluzia existentei faptei. Denuntatorul nu a indicat nici un element probator în sustinerea acuzatiei formulate, în conditiile în care forma retinuta este cea a pretinderii. simplele sale afirmatii nu sunt suficiente pentru înlaturarea prezumtiei legale de nevinovatie. Nu poate fi retinut în aceste conditii în sarcina inculpatului LELE ALEXANDRU ca ar fi favorizat în vreun fel pe numita HALGAS AURICA, în conditile în care ancheta nu a putut stabili ca acesta a intrat în posesia dosarului 1113/P/1994 si cu atât mai putin ca 1-ar fi retinut asupra sa”.

Continuarea, în numarul viitor.

Înalta Curte a atentionat, în "Dosarul Munteanu"

"Numeroasele încalcari ale normelor procesual-penale de catre organul de urmarire penala, pe larg analizate în hotarârea primei instante, dintre care aratam, pe lânga cele enuntate deja, administrarea de probe cu lipsa principiului contradictorialitatii, fara stiinta inculpatilor si fara posibilitatea de a-si exercita dreptul de aparare, nelamurirea contradictiilor numeroase dintre asa-zisele probe, folosirea unor promisiuni pentru obtinerea unor probe de vinovatie, subaprecierea cadrului procesual penal si obtinerea unor asa-zise probe în afara acestui cadru, sunt tot atâtea elemente ce lovesc probele acuzarii de nulitate, facându-le inapte pentru a putea sustine vinovatia inculpatilor", s-a motivat în decizia de achitare definitiva invocata, nr.6883/2006, cu referire la acelasi puscarias folosit ca "denuntator".

"În cazul învinuirii unor magistrati, judecatori sau procurori, care judeca alte persoane, infractori ori, chiar, numai justitiabili, de comiterea unor infractiuni grave, cum sunt si infractiunile de luare de mita si favorizarea infractorului, probele trebuie sa fie serioase, credibile, de natura a da certitudine asupra situatiilor de fapt relatate. Judecatorilor si procurorilor, persoane carora, oricând li se pot înscena procese, diverse învinuiri, de catre cei judecati, ori de alte persoane interesate, de rea-credinta, trebuie sa li se acorde o mare atentie.

Unor astfel de persoane nu li se poate retine comiterea unor infractiuni, pe baza declaratiilor unor inculpati, a sotiilor sau rudelor acestora si nici, chiar, pe baza declaratiilor unor avocati, nu de putine ori purtatori ai intereselor, nu totdeauna legitime, ale clientilor lor".

Alexandru Lele

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here