Neregulile din cadrul UAD Cluj-Napoca continuă să ne uimească. Cu cât ne adâncim mai mult în investigație, situația devine demnă de luat în râs, iar dezinteresul atinge cote maxime. După cum am precizat în articolul precedent, arta inspiră, vindecă și ghidează, dar ceea ce se întâmplă în spatele cortinei, ne lasă reci!
Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca deține o școală în Șutu și două cabane în Beliș. Sigur, au fost cumpărate din motive respectabile: școala ar fi trebuit să servească organizării atelierelor pentru studenți, taberelor de pictură sau pur și simplu să ofere un spațiu în care mintea unui artist să se poată deconecta. O pauză de la haosul urban, o oază de liniște al celui care creează- asta ar fi trebuit să constituie școala de la Șutu. Ce a ajuns în schimb? Un depozit de materiale nefolosibile. Școala a fost achiziționată de UAD Cluj-Napoca în scopul reamenajării. Bună inițiativă, dar implicare, zero. Școala, care avea un scop didactic bine gândit, a ajuns un spațiu părăsit, așa cum vedeți în imaginile de mai jos.
O ruină uitată de timp- și de administrația UAD Cluj-Napoca, asta a ajuns o clădire care ar fi putut să constituie un refugiu artistic. Scopul didactic a fost uitat cu totul. Școala a ajuns o manifestare a nepăsării. Într-adevăr, clădirea a fost însușită de universitate acum mulți ani,la începutul anilor 2000. Dar nu este o scuză relevantă. Cum se face că rectorul actual permite o astfel de degradare? Singura explicație ar fi că nici măcar nu știe despre ce este vorba…Sau nu stârnește în el nici minimul de interes.
Școala din Șutu nu este singura proprietate dată uitării cu care se laudă cei de la UAD Cluj-Napoca. În Beliș, două cabane care cândva păreau a fi niște bijuterii rurale, au fost distruse puțin câte puțin, din cauza lipsei totale de implicare. Cabanele au fost cumpărate de la patronul hotelului Meridian. Sunt gemene, dar una dintre ele era trecută în circuitul turistic, având și un restaurant acreditat. Cea de-a doua, avea un living open space, fiind dedicată studenților și cadrelor didactice.
Cele două cabane nu au avut parte de un final fericit: de la data achiziției, cabanele au fost date în administrarea Serviciului Administrativ, care au permis o degradare lentă, dar sigură. Sursele noastre spun că cele două cabane au reprezentat la un moment dat „cârciuma satului”. Petrecerile nenumărate au adus două comori într-o stare degradantă. Imaginile de mai jos spun mai multe decât o mie de cuvinte.
Am încercat să-l contactăm telefonic pe domnul rector de la UAD Cluj-Napoca, însă acest lucru nu a fost posibil. Într-un articol următor vom afla părerea conducerii universității referitoare la aceste ruine.
E trist că resurse destinate educației și creației ajung să fie folosite în scopuri complet diferite. Trebuie mai multă transparență!
Articolul e de rea voință. In poze in afara de gard ,clădirile par întreținute. Atâta timp cât are un acoperiș intact, o lemnărie cu protecție de baiț, geamuri intacte nu înțeleg unde e probleme de întreținere.
Gardul oricine îl poate deteriora cu scopul de a denigra. Achiziția e lăudabilă și oricând poate deveni pe timp de vara spatiu de creație.