Calin Stegerean: “Clujul trebuie sa se ridice prin cultura”

Reporter: Palatul Banffy are nevoie de restraurare. Câţi bani s-au strâns până în prezent şi câţi bani intenţionaţi să strângeţi până la sfârşitul anului?

Călin Stegerean: Campania de strângere de fonduri a fost iniţiată de către organizatorii Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Am spus şi cu această ocazie că sumele sunt nesemnificative pentru că această campanie s-a adresat vizitatorilor de rând. Ei au anunţat o campanie de sensilibizare a opiniei publice, dar cu caracter general. Au făcut acele proiecţii ale căror sume mergeau către restaurarea muzeului. Bugetul total de restaurare este de 10 milioane de euro, ori trebuie să faci câteva sute de mii de proiecţii ca să aduni o astfel de sumă. O astfel de campanie nu trebuie adresată oamenilor de pe stradă care vin şi pun un leu ca la biserică. Campania trebuia să fie adresată marilor sponsori, mecenatului.

 
Rep.: Când credeţi că ar putea începe efectiv restaurarea Muzeului de Artă din Cluj?

C.S.: Primul lucru pe care îl voi face, dacă voi fi ales pentru şefia muzeului şi nu voi fi director interimar, ca în prezent, voi încerca restaurarea Muzeului de Artă. Anul trecut s-a accesat programul de finanţare în cadrul fondurilor structurale europene. Programul a fost descalificat din cauza unor probleme juridice. Sunt şi alte programe europene şi mondiale prin care s-ar putea finanţa restaurarea palatului. Imediat după ce se obţine finanţarea, ar putea începe aceste lucrări. Dacă am declanşa acţiunile de fund-raising astăzi, atunci, spre sfârşitul anului viitor, lucările ar putea să fie terminate. Ne-am lăudat în octombrie că nu ne afectează criza financiară, aflăm acum că ne afectează. Va depinde foarte mult şi de criza financiară.

Rep.: În ce sens vă afectează criza? Nu mai vin oamenii la muzeu?

C.S.: Zona care ţine de partea spirituală a omului nu este afectată de criză. Instituţiile trebuie să propună acele evenimente care să aducă publicul către ele. Un exemplu al unui eveniment organizat de Muzeul de Artă este spectacolul de operă în care s-au epuizat biletele. Am propus prezentarea acelor sculpturi ale artistului Liviu Mocanu, care au umplut curtea din Piaţa Muzeului.

Rep.: Care este valoarea totală a patrimoniului actual al Muzeului de Artă din Cluj-Napoca?

Călin Stegerean: Patrimoniul este evaluat în prezent la 1,3 milioane lei.

Rep.: Care ar fi cele mai mari repere artistice pe care vi le-aţi dori la Cluj? Care sunt artiştii cu care trataţi în momentul de faţă pentru a veni la Cluj şi ce fel de evenimente vor prezenta aceştia?

C.S.: Robert Willson este un artist pe care l-am invitat cu o conferinţă la Cluj-Napoca anul viitor şi el ne-a propus să ne aducă şi expoziţia Vom Portraits. Este unul dintre cei mai mari artişti de avangardă ai epocii contemporane, iar conferinţa acestuia va avea loc la Muzeul de Artă în 2010. L-am invitat la o conferinţă despre artele perfomarnce pe Klaus Biesenbach, curatorul şef de la Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană (MOMA) din New York.

Rep.: Veţi face şi schimburi cu alte muzee în urma relaţiilor internaţionale pe care vi le clădiţi?

C.S.: Muzeul de Artă nu are niciun fel de relaţii cu muzee din exterior şi niciun fel de programe continue cu muzee din România. Am găsit o deschidere extraordinară cu directorul Muzeului de Artă din Dresda şi cu cel al Muzeului de Artă Contemporană din Stockholm.

Rep.: Este posibil să aduceţi expoziţii ale acelor muzee cu a căror reprezentanţi vă dezvoltaţi relaţii? Veţi face schimb cu respectivele instituţii de artă?

C.S.: Da. Dar aceste schimburi nu se vor realiza imediat, este nevoie întâi de o cunoaştere, o studiere a identificării unor aspecte care ne interesează şi acestea se vor concretiza în programe punctuale culturale. Neavând contacte internaţionale, nu avem know-how-ul complet al acestor colaborări. Noi ne-am pretins continuatorii şi părtaşi la marea cultură europeană, însă, din punct de vedere politic, suntem în Europa din 2007.

Rep.: Cum trebuie să ne dezvoltăm pe plan artistic şi dacă suntem capabili de o dezvoltare în domeniul artistic?

C.S.: Potenţialul nostru este uriaş, suntem o zonă albă pe harta culturală a lumii, chiar dacă îi avem pe Brâncuşi, pe Ionesco, deschiderea reprezentanţilor altor instituţii de artă m-a impresionat până la lacrimi. Muzeul dispune, în momentul de faţă, de 13.000 de piese de artă, dar în galeria naţională sunt expuse aproximativ 200. Expoziţia actuală fructifică patrimoniul nefolosit al muzeului şi unele piese sunt pentru prima dată arătate în România, însă trebuie să fructificăm mai mult acest potenţial al operelor noastre de artă. Nu putem să rămânem izolaţi, provinciali şi să nu avem aceste contacte internaţionale. Noi nu am avut o achiziţie de operă de artă în acest muzeu de 10 ani, de când lucrez eu aici.

Rep.: Avem exemple de artişti români care, în conştiinţa publică, nu mai sunt consideraţi ca fiind români. Câteva exemple notabile ar fi Brâncuşi, Eugen Ionesco, care, în momentul de faţă, sunt artişti francezi de origine română. Ce ar trebui să facem ca artiştii din România să rămână în România?

C.S.: Dan Perjovski  este un artist care a fost expus la MOMA, la centrul Pompidou, dar susţine că nu a fost invitat să îşi expună operele de artă într-un muzeu de stat din România. Va avea o expoziţie din octombrie la Cluj. Eu am fost cel care, în acest muzeu, a propus ca Perjovski să aibă un lecture la Muzeul de Artă. Perjovski este un artist de top, care este la cel mai înalt nivel internaţional. De ce nu există expoziţii Brâncuşi cu opere împrumutate din marile muzee din lume în România? Dacă există milioane de euro pentru fotbal, nu cred că este o problemă ca acest stat să găsească fonduri pentru o asemenea expoziţie. Brand-ul României nu poate fi unul sportiv, cum se încearcă acum. Una din misiunile muzeului este aceea de a studia şi valorifica patrimoniul virtual cum ar fi artiştii contemporani ale căror opere vor forma patrimoniul muzeului în viitorul apropiat. În Franţa şi SUA achiziţiile se fac prin intermediul unui parteneriat public-privat, ar trebui să preluăm modelul lor.

 

 

Rep.: Există o şcoală de artă la Cluj-Napoca ce i-ar putea forma pe viitorii artişti ai României?

C.S.: Şi Brâncuşi şi Dan Perjovski s-au format mai întâi în România. Reperele asupra României ale curatorului şef de la Muzeul Pompidou erau artiştii tineri, printre care şi cei clujeni. Era Mihai Pop, de la Cluj, era Perjovski, era Mircea Cantor. În nici un caz nu erau Brâncuşi sau Ionesco. Aceşti artişti s-au format la Cluj. Şi Mircea Cantor şi Marius Ghenie, un alt artist clujean, fac parte din portofoliul unor galerii internaţionale din Paris şi New York. Şcolile de artă de la Cluj sunt categoric capabile să formeze artişti.

Rep.: Dacă aţi spus că patrimoniul muzeului este de 1,3 milioane de lei, cum consideraţi sistemul de securitate al operelor de artă? Sunt ele destul de păzite sau aveţi nevoie de un sistem de securitate mai bun?

C.S.: Muzeul, din punct de vedere al securităţii, se supune unui plan de pază al Poliţiei Judeţului Cluj. Acesta este format din sisteme electronice de supraveghere, un sistem uman de supraveghere şi pază. Sunt doi paznici, însă vreau să vă spun că, în clipa de faţă, consider că nu sunt de ajuns şi am făcut o adresă la Consiliul Judeţean. Tocmai a avut loc o spargere în zonă şi considerăm că sistemul de securitate ar trebui fortificat.

Rep.: Cum vedeţi istoria artei din Cluj? Pe ce loc la nivel naţional?

C.S.: Clujul este al doilea centru cultural al României  din punct de vedere al audienţei, al instituţiilor de cultură şi de artişti. În ceea ce priveşte Istoria Artei, preponderenţa o au alte zone, în special Moldova, dar şi Muntenia. Să nu uităm că Transilvania a dat şcoala de la Baia Mare, o zonă de dezvoltare artistică ce aparţine culturii maghiare. Se apreciază că şcoala de la Baia Mare este „creuzetul” artei moderne maghiare. Ardealul are artişti de frunte, dar, pentru că am fost foarte multă vreme izolaţi datorită schimbului mondial de valori datorită comunismului, este foarte greu să spui care este locul în istoria artei la nivel mondial. Dacă ne gândim, comparativ, la comunităţile care se mai găsesc în jungla amazoniană, ele nu au auzit de tehnologiile bluetooth, wireless, care sunt banale pentru noi, dar acolo sunt persoane care trăiesc în epoca „tiger” (n.r. tigrului), deoarece sunt goi, unii sunt la limita dezvoltării limbajului articulat. Deci, dacă am fost izolaţi, asemenea lor, lucrurile au rămas într-un stadiu primitiv. Marea noastră şansa este să facem primii paşi în recuperarea acestei lacune, o oportunitate cu adevarat fascinantă. Deciziile le luăm noi, generaţiile vii. Creativitatea umană nu are limite, însă nu e obligatoriu să semănăm cu Franţa, ci putem face lucruri originale. Este o falsă idee şi nu ştiu cum se poate susţine ipoteza conform căreia cultura nu e interesantă. Clujul trebuie să se ridice prin cultură.

Rep.: Credeţi că este posibil ca, în viitori ani, Clujul să preia modelul Sibiului şi să devină o capitală culturală europeană? Care ar fi posibilele premize?

C.S.: Sigur că da, trebuie să devină. Faţă de Sibiu, care are un singur teatru şi o filarmonică, Clujul are două teatre, două opere. Desigur, Sibiul are Brukenthal, dar Clujul mai are muzeu de artă, universitate de artă, liceu de artă, universitate de film, un background imens. În anul 2000, Sibiul era un oraş prăfuit, prăpădit, cu magazine din epoca de aur. Dar Clujul are şi universităţi de mare putere şi prestigiu. Atuurile Sibiului au fost că a fost atras în acest proiect de capitală culturală de Luxembourg, cu care au o tradiţie istorică. Clujul are un potenţial uriaş, dar dacă nu i se identifică şi nu ne decidem că factorul de dezvoltare economică este cultura, că turismul cultural poate fi un factor generator de dezvoltare economică şi rămânem la gloriile sportive şi efemere nu ajungem nicăieri.

 
Rep.: Credeţi că noua generaţie mai are aport spre cultură şi ce ar trebui să facem ca să îi atrageţi pe tineri să viziteze muzeele?

C.S.: De câte ori am organizat Noaptea Muzeelor aici sau evenimente de genul degustării de vin, am fost cotropiţi de tinerii care au venit. Nu am crezut că vor veni atâţia, iar tinerii vor veni atât timp cât le propui evenimente de calitate. Nu putem face cultură cu mediocrităţi. Nu cred că în Cluj trebuie făcută cultură cu forţa.

Tiberiu Hrihorciuc