Camatarii ataca legal

În plină criză financiară şi în contextul în care băncile nu mai acordă atât de uşor credite, clujenii apelează tot mai des la serviciile cămătarilor şi ajung ţinte uşoare pentru şantaj. Interesant este şi faptul că, până în momentul de faţă, Codul Penal nu pedepseşte cămătăria dacă cei care împrumută bani nu recurg la acte ilegale pentru a şi-i recupera, iar Codul Civil vede cămătăria ca pe orice alt împrumut. Cu toate acestea, există şi cazuri în care cămătarii sunt prinşi de poliţişti. Un grup infracţional care acorda împrumuturi, iar apoi, prin ameninţări, şantaj şi violenţe îi obliga pe cei împrumutaţi să plătească dobânzi în mod ilegal, să-şi vândă bunurile personale sau ale firmei ori să încheie contracte fictive pe aceste bunuri a fost destructurat săptămâna trecută de poliţiştii clujeni. Începând cu toamna anului 2008, Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) Cluj-Napoca s-a sesizat cu privire la faptul că pe raza Municipiului Dej îşi desfăşoară activitatea un grup criminal organizat format din mai multe persoane cunoscute. Din această grupare fac parte B.T, de 40 ani, F.F., de 36 ani, G.C., de 37 ani, S.O.A., de 34 ani, M.M., de 33 ani.
Sub coordonarea procurorilor DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj, au fost demarate activităţile de documentare şi cercetare a activităţilor infracţionale, fiind înregistrat un dosar penal pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat şi şantaj. În urma investigaţiilor, poliţiştii au stabilit că membrii grupării acordau împrumuturi persoanelor (în special oameni de afaceri) care se aflau într-o situaţie financiară dificilă, dobânzile practicate mergând de la 10-20% pe lună pentru perioade mai lungi de timp, până la 8-10% pentru perioade scurte, uneori acestea fiind chiar de 1% pe zi. Ulterior, prin ameninţări, şantaj şi violenţe asupra lor şi a membrilor familiei, îi obligau pe cei împrumutaţi să plătească dobânzi în mod ilegal, să-şi vândă bunurile personale sau ale firmei ori să încheie contracte fictive pe aceste bunuri, să presteze diferite lucrări sau să predea materiale de construcţii. În această situaţie s-au aflat mai multe persoane din Dej, care şi-au pierdut afacerile, bunurile personale şi ale societăţii, imobile, autoturisme şi utilaje.

În acest caz, cei cinci suspecţi au fost prezentaţi Tribunalului Cluj la sfârşitul lunii trecute cu propunere de arestare preventivă, iar instanţa a dispus arestarea preventivă a acestora pe o perioadă de 29 zile.  

Cum se ascunde cămătăria

Conform unui avocat din Baroul Cluj, cămătarii se pot “ascunde” în spatele unui contract de împrumut care, chiar dacă nu prevede o dobândă, suma pe care cel care împrumută o are de dat înapoi cuprinde şi dobânda percepută de cămătari. Un asemenea contract nu poate fi desfăcut pe cale civilă, iar în domeniul penalului, cămătăria poate fi cu greu dovedită. „Este de notorietate faptul că în contractele de împrumut cămătarii nu prevăd dobândă, în schimb suma ce figurează în contract, în realitate cuprinde şi dobândă. Pe cale civilă, faţă de un act autentic împrumutaţii nu au nicio şansă. În penal, dacă se lucrează cu seriozitate, există riscul începerii urmăririi penale. Organele de urmărire penală pot audia martori. Dacă la două sau trei din multitudinea de împrumuturi au fost de faţă şi alte persoane care cunosc situaţia reală, se poate angaja răspunderea penală. În niciun caz, cămătarul nu poate fi acuzat de înşelăciunea în convenţii, întrucât ambele părţi contractante au cunoscut la încheierea actului obiectul acestuia”, spune avocatul clujean. În aceste condiţii, cei intraţi în plasa unui cămătar nu au altă şansă decât aceea de a returna suma împrumutată cu dobânzi care pot întrece orice închipuire. „În 1995 am împrumutat de la sora unui procuror 4.000.000 de lei, pe termen de 6 luni, când trebuia să îi restitui 5.000.000 de lei. Înţelegerea a fost fără acte notariale sau ipoteci. Pentru că nu i-am restituit la timp, m-a acţionat în judecată cerând vânzarea apartamentului la licitaţie, deşi era ipotecat la bancă. S-a aprobat, iar la licitaţie a fost singură şi l-a licitat ea cu mult sub preţul real. Banca a primit o parte din sumă, iar diferenţa dintre suma licitată, bancă şi suma pe care a cerut-o cu dobânzi, penalităţi şi devalorizarea leului a dispărut. Aşa am rămas fără apartament pentru o sumă relativ mică la vremea aceea, fără acte notariale”, se plânge un clujean care a rămas pe drumuri din cauza cămătăriei.

Muncă dusă la cămătari

Situaţiile sunt la fel de tragice şi atunci când oamenii de afaceri lucrează cu cămătarii. O familie din Huedin susţine că a pierdut un minihotel, pentru că a făcut greşeala să ia împrumut 60.000 de dolari de la un cămătar. „Am muncit înainte de 1989 în Germania şi din economiile făcute am cumpărat un teren şi am construit un minihotel. Am făcut actele pe teren pe numele cumnatului nostru, care apoi a trecut terenul pe numele soţului, prin donaţie. Am construit clădirea şi am deschis firma, iar în 2001 am avut nevoie de nişte bani, ca să ne extindem şi am împrumutat de la soţii Ciobotaru (n.r. cunoscuţi cămătari) suma de 60.000 de dolari, pentru a rezolva o parte din problemele societăţii. Am primit banii şi ne-au pus să încheiem un act de vânzare-cumpărare pe numele lui Ciobotaru, pentru imobil, cu condiţia să păstreze dreptul de a locui exact până la data la care trebuia să achităm împrumutul, adică în iunie 2002. În timp, i-am restituit lui Ciobotaru suma de 25.000 USD din împrumut şi 30.000 USD, adică dobânzile cerute de el, şi încă 5.000 de dolari, dar pentru care el nu a vrut să semneze când i-au fost duse de asociaţii soţului meu”, spune femeia jecmănită de cămătari. Ea susţine, în continuare, că, deşi a fost cu soţul la familia Ciobotaru să discute despre plata sumei datorate şi, implicit, despre restituirea minihotelului cu acte notariale, acesta a refuzat orice fel de discuţii legate de subiect, spunând că el are acte şi că nu se poate face nimic. “Preţul de vânzare din act, de 30.000 USD, corespundea atunci restului de datorie neplătită, nu preţului real al casei, care era de trei ori mai mare. Cămătăria rezultă şi din dobânda de 30.000 USD la un împrumut de 60.000 USD, dar şi din modul în care s-a garantat împrumutul cu vânzarea imobilului”, afirmă patroana păgubită. Mai mult decât atât, ea pretinde că “soţii Ciobotaru, în a căror casă am fost de nenumărate ori, au în afara casei în care locuiesc mai multe proprietăţi dobândite asemănător cu situaţia noastră, minihotelul în care locuim noi”.

Şi împrumuturile rapide pe care le practică unele societăţi de împrumut bancar au iz de cămătărie. Spre exemplu, creditele luate de la societăţile de împrumuturi, în 48 de ore, au costuri de aproape patru ori mai mari faţă de cele de la bănci, astfel încât se ajunge la o dobândă anuală şi de 70%. “Provident Financial IFN SA”, o societate care este avizată de BNR pentru a acorda împrumuturi persoanelor fizice, acordă sume maxime ce pot fi împrumutate pe o perioadă de cel mult 52 de săptămîni. Conform normelor interne ale companiei, rata la împrumut trebuie plătită săptămînal. Odată accesat acest credit, în valoare de 3.000 lei, beneficiarul nu-l va putea uita niciodată, întrucât rata depăşeşte aproape orice închipuire. Potrivit site-ului societăţii, în numai un an clientul va fi nevoit să ramburseze în total aproximativ 5.180 lei, adică în jur de 100 lei pe săptămână, respectiv 400 lei pe lună. Cu alte cuvinte, la un împrumut de 3.000 lei, beneficiarul va achita în plus încă 2.180 lei, ceea ce corespunde unei dobânzi anuale efective (DAE), ce include toate costurile, de peste 72%.

Ştefan Trandafir