Canalul Morii din Cluj-Napoca este îngropat în gunoaie și indiferență

Laude peste laude auzim la fiecare colț de stradă despre orașul administrat de Emil Boc: că este cel mai verde, cel mai sigur, cel mai cel. Evident, posibil ca lucrurile să fie așa, dar ce ne deranjează mai mult este faptul că nimeni sau aproape nimeni nu privește dincolo de toate aceste distincții și o ia la pas, puțin mai departe de centrul orașului, pentru a se convinge  că orașul încă are nevoie de îmbunătățiri serioase, nu doar de laude ieftine și diplome.

Jurnaliștii de la Gazeta de Cluj au luat la puricat puțin, de data aceasta, Canalul Morii, după ce mai mulți clujeni au menționat faptul că acolo gunoaiele sunt în elementul lor, într-un loc unde ar trebui să fie un parc. 

Drumul nostru a început pe malurile lacului Someș și încă după primii pași pe care i-am făcut pe „proaspătul” beton turnat am văzut un lucru interesant: băncile erau deja „împodobite” cu ceea ce numim noi „binecuvântarea” păsărilor și se pare că nimeni de la administrație nu se prea chinuie să le întrețină cât de cât. 

Lângă o bancă, în imediata apropiere, se află un stâlp uitat cu anii, iar stufărișul din apropiere pare că o duce mai bine ca niciodată, cei care se ocupă de spațiul verde pare că se află în concediu. În fine, mergem mai departe, la pas, dacă tot am fost binecuvântați cu o vreme de primăvară la începutul lunii februarie și de pe pista de bicicliști privim spre Canalul Morii, unde deja începe să se vadă „adevărata” față ascunsă a unui oraș care colcăie cu probleme: gunoaie aruncate la întâmplare, sticle de plastic puse strategic lângă unii copaci și numeroase haine aruncate. 

Mergem mai departe. Pe lângă gunoaiele descoperite, aflăm că în apropiere se află și unele barăci care o iau deja la vale, nefiind nimeni care să le îngrijească sau pur și simplu să le scoată din joc, să elibereze locul respectiv. Adevărata perlă am găsit-o, în momentul în care am decis să urcăm în Zona zero a locului. 

După cum se poate observa în imagini, gunoaiele sunt centrul atenției din zonă, care se văd mai bine acum deoarece copacii nu au inverzit încă, iar natura nu a reușit sa ascunda o astfel de „capodoperă” umană. Haine, sticle, obiecte care au fost incendiate, pungi de plastic, un amalgam de mizerii aruncate la câțiva metri de malurile Somesului. Să fim înțeleși, toate aceste gunoaie nu se află pe partea amenajată a malurilor, dar ne întrebăm de ce oare nimeni nu a venit nimeni cu inițiativa de a elibera această zonă de gunoaie. Mai sus de unde am găsit gunoaiele se află mai multe blocuri de locuințe, iar probabilitatea ca unii dintre cei aflați acolo să arunce gunoaie în locul pe care îl prezentăm este destul de mare. Din câte se poate observa din imagini, aici au fost unele locuințe care, din cauza trecerii timpului, s-au degradat, și au rămas doar niște pereți uitați. Mai mult, se pare că unii oameni fac rai din ce au, în condițiile în care am descoperit paturi improvizate între gunoaie. 

Un colț al naturii, strangulat de gunoaie 

Cineva cu multă imaginație a pus o saltea uzată, ruptă și murdară peste mai multe bucăți de cărămidă și uite așa a reușit să-și facă un pat. Evident, în jur tronează mizeriile și gunoaiele. În locurile unde pereții acelor mici locuințe care au cedat s-au format adevărate gropi de gunoi cu resturi metalice, plastice și alte lucruri care devin periculoase cu timpul. 

În apropiere de zona zero se mai află un teren care pare mai îngrijit. În periplul nostru am dat peste doi pensionari care au precizat pentru ziarul nostru că terenul de aici este așa de ani de zile, iar partea care este îngrijită a fost luată de către ei pentru a mai scoate din umbră această zonă. Mai mult, ei au spus că terenul a aparținut unei bătrâne care nu a mai reușit să aibă grijă de teren. Întrebați dacă știu cine se ocupă de locul unde se găsesc aceste gunoaie peste tot și clădiri distruse, cei doi nu au știut să răspundă, precizând că de ani de zile, în zonă, dar în special vara, vin oameni dubioși care își petrec nopțile aici. Totodată, într-o parte se putea observa un gard improvizat care ține terenul să nu o ia la vale, cu mici bucăți de lemn, metal puse aleatoriu peste tot. O adevărată „operă de artă”.

Ne întoarcem pe drumul pe unde am venit și încercăm să vedem partea bună a lucrurilor de pe malurile Someșului. Din păcate realitatea este de multe ori prea crudă. 

Pe lângă pistele de bicicliști am descoperit unele bănci improvizate, făcute de câțiva curioși, în condițiile în care băncile frumos vopsite nu au fost puse cu cap, ci doar aruncate unde s-a crezut de cuviință. Mai mult, lângă parcul de copii am descoperit o masă de tenis care, ce să vezi, este un pericol public pentru cei mici, în condițiile în care terenul este accidentat.

 După cum puteți vedea din imagini, sunt câteva dale aruncate doar să fie, fără nicio noimă, o batjocură, nu altceva. Nu am mai mers să verificăm și situația locurilor de joacă din parc pentru a nu fi mai dezamăgiți decât am fost. Cu siguranță cei care se plimbă prin zona respectivă au văzut acei mici stâlpi înveliți în plastic. Ciudat este faptul că unii îl au, alții nu îl au. E ca la roata norocului. De asemenea, terenul de pe lângă zona dedicată bicicliștilor arată ca după război: pietre peste tot, nu tu gazon verde, pietre masive puse acolo fără sens, o adevărată varză a la Cluj servită rece de bucătarul Emil Boc pentru clujeni.