Când tratăm elevii ca mici infractori, s-ar putea ca aşteptările să ni se îndeplinească

Inspectoratele şcolare, cu acordul premierului, obişnuiesc micii cetăţeni cu obedienţa şi cu imaginea de potenţiali infractori, după principiul “tratează oamenii după cum îţi doreşti să devină”. În colaborare cu poliţia şi jandarmeria, a fost propus un nou regulament şcolar, care permite ca profesorii să controleze ghiozdanele şi dulăpioarele elevilor. Controlul asupra copiilor poate merge până la percheziţia corporală. Ca întotdeauna, astfel de gesturi sunt motivate prin Binele pe care autorităţile îl urmăresc.

Tratează oamenii după cum îţi doreşti să devină şi ei vor deveni aşa cum îţi doreşti. În psihologia socială acesta se numeşte „efectul Pygmalion” şi se referă la profeţia auto-îndeplinită. Efectul a fost demonstrat de către Robert Rosenthal şi Lenore Jacobson printr-un faimos experiment, în 1968, când cei doi psihologi s-au dus la o şcoală elementară din San Francisco, la începerea anului şcolar şi au supus toţi elevii unei clase la un test denumit Harvard Test of Inflected Acquisition. După test au prezentat în cancelarie rezultatele. Cercetătorii au înmânat profesorilor o listă cu cinci dintre elevii clasei care ar fi avut scoruri IQ neobişnuit de mari şi erau în pragul unei dezvoltări mentale accelerate. Aceştia urmau să fie „sprinterii” care  îşi vor devansa colegii  în cursul anului şcolar rămas. Elevii în cauza au fost clar nominalizaţi, iar  învăţătorii au fost îndemnaţi să aibă pe parcursul următorului an aceeaşi conduită cu toată lumea şi să ţină numele secrete. Până la sfârşitul anului, toţi copiii au câştigat în IQ, dar cei cinci „sprinteri” au câştigat mult mai mult decât ceilalţi elevi. Testele au arătat la copiii nominalizaţi o creştere a performanţei şcolare cu 15% mai mare faţă de grupul de control la clasa întâi şi 10% la clasa a doua. Şi acum vine surpriza: la sfârşit învăţătorii au aflat că Harvard Test of Inflected Acquisition nu există, că cei 5 elevi au fost aleşi aleatoriu şi că singurul motor al creşterii performanţei elevilor a fost faptul că învăţătorii se aşteptau la ea şi îi tratau ca atare. Cum ar veni, cu cât ai şi manifeşti aşteptări mai mari de la oameni, cu atât mai bine vor performa aceştia. Dar şi reversul medaliei este adevărat: oamenii se conformează şi aşteptărilor scăzute pe care le poţi avea de la ei. În toate cazurile, aşteptările au tendinţa de a deveni realitate, indiferent dacă acestea se bazează pe dovezi obiective sau nu. Aparent, ca regulă generală, oamenii fac ca aşteptările lor să devina realitate. Cercetarea lui Rosenthal arată că efectul Pygmalion nu este doar important, ci şi puternic, care apare în multe alte situaţii.

Bunele intenţii pavează drumul lui Ponta

Victor Ponta, prezent la ceremonia de deschidere a anului şcolar la Colegiul Naţional “Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu,  a declarat că siguranţa elevilor şi a dascălilor în şcoli a devenit o prioritate în acest an şi că Poliţia împreună cu Jandarmeria au cooperat pentru a pune pe picioare un sistem mai eficient de protecţie în unităţile de învăţământ.

“Anul acesta în mod special am încercat şi încercăm nu doar aici în Târgu-Jiu, ci în toată ţara, să găsim soluţii la ceva care a apărut ceva mai nou în societatea noastră. Şi anume siguranţa elevilor, siguranţa profesorilor. Vreau să cred că, dincolo de nivelul de educaţie, fiecare părinte ştie că atâta timp cât este la şcoală copilul este în siguranţă, că pleacă liniştit spre casă, că avem mai puţine acte de violenţă, avem cât mai puţini infractori care profită de şcoală. Împreună cu Poliţia, Jandarmeria, Poliţia locală, am încercat în acest an şi vreau să avem din ce în ce mai eficient în perioada următoare un sistem de protecţie, un sistem care să asigure siguranţa în şcoli. Un sistem care să le dea linişte părinţilor că aici la şcoală copiii se află siguranţă”, a anunţat premierul Ponta.

Intenţia în sine, pare onorabilă, problema apare la modul în care e pusă în practică.

Percheziţii corporale şi ghiozdane verificate

La sugestia poliţiştilor s-a impus un set de măsuri menite să reducă numărul derapajelor disciplinare în care elevii sunt autorii principali, reglementate chiar de regulamentul şcolar. Deşi impuse pentru început în Capitală, orice inspectorat din ţară poate adopta, chiar este încurajat să o facă, acest set de reguli. În şcoli vor fi permise percheziţii corporale şi ghiozdane verificate, totodată fiind înăsprite regulamentele de ordine interioară.

“Conducerea şcolii este autorizată în orice moment să  controleze respectarea prevederilor referitoare la interdicţii (controalele se vor realiza de cel puţin două persoane numite de către conducerea şcolii şi, dacă este posibil, se vor realiza în prezenta elevului în cauza)” se arată în regulament.

Conducerea şcolii poate “solicita elevilor să-şi golească genţile şi hainele, iar atunci când există suspiciuni întemeiate poate recurge la percheziţie.” Totodată, conducerea şcolii “controlează obiectele aduse de elevi pentru a constata dacă exista obiecte interzise” sau poate “să controleze obiectele aduse de elevi pentru a constata dacă există obiecte interzise, pe baze non-selective, iar acolo unde există să  controleze dulăpioarele puse la dispoziţia elevilor în ceea ce priveşte prezenta obiectelor interzise.”, conform noului regulament propus.

Pentru că percheziţiile corporale, care înseamnă control până la piele, se pot face doar în baza unui mandat de către poliţişti, nu este clar dacă articolul respectiv se referă la faptul că profesorii pot face un control corporal elevilor suspecţi sau dacă are loc o percheziţie efectuată de către poliţişti sau jandarmi. Oricare ar fi situaţia, efectul Pygmalion al acestui mod de a ne trata copiii e evident. Dacă profesorii îşi privesc şi îşi tratează elevii ca pe potenţiali infractori, este absurd să se aştepte ca ei să devină  oamenii responsabili şi cinstiţi.

Raport periodic către poliţie

Aberaţiile noului regulament nu se opresc aici. Povara deprinderilor noastre comuniste se arată  şi atunci când se consideră necesar un raport periodic către poliţie. Astfel,  “şcoala va întocmi periodic rapoarte către poliţie referitoare la faptele sancţionabile şi va oferi şi datele personale ale persoanelor implicate. De asemenea, se va raporta la cine şi ce fel de obiecte şi/sau bunuri au fost identificate, precum şi modul în care şcoală a obţinut posesie asupra acestor bunuri.” Citatul este sinistru şi este imposibil să nu te ducă direct la mentalitatea şi practicile securităţii comuniste. Rolul securităţii comuniste era de a acţiona în calitate de furnizor de informaţii şi dovezi pentru  stabili o formă viabilă de control asupra societăţii. După cum se vede, nicio diferenţă în dezideratul profesorilor de azi.

Crina Crainic