Gările erau considerate a fi noile catedrale ale lungului secol XIX, templele unde ştiinţa era venerată de milioanele de călători care străbăteau pământul în lung şi în lat, cu o frenezie greu de închipuit în epoca anterioară apariţiei căilor ferate scrie Adevarul. Toţi aceşti călători aveau nevoie şi de hrană pe durata călătoriei şi de aceea, în mai toate gările importante, au fost concepute spaţii destinate satisfacerii acestei necesităţi. Aşa au apărut restaurantele din gări. La începuturile existenţei lor erau o culme a eleganţei şi a artei gastronomice. Doar aşa se explică afirmaţiile lui Arghezi din anii ’30 că în vechea Românie se mânca bine în câteva locuri, în restaurantele gărilor din Ploieşti, Paşcani, Burdujeni şi Iaşi. Ce confirmare a spuselor lui Arghezi poate fi mai bună decât aceea că Regele Carol I şi Titu Maiorescu preferau produsele de patiserie făcute în gara Ploieşti. Probabil cel mai faimos restaurant al unei gări româneşti, rămâne cel al gării Ploieşti, patronat de Gherea, scrie Historia.
