Consilierii locali din Turda au votat în unanimitate pentru demolarea casei de cultură din oraș rămasă neterminată după 1989.
În expunerea de motive se menționează faptul că această construcție neterminată din 1989, are ”multiple degradări ale structurii de rezistență a imobilului, de natură a afecta rezistența și durabilitatea betonului și a betonului armat, acțiunea factorilor corozivi/agresivi de mediu (fizici, chimici, biologici) fiind continuă și manifestându-se sub multiple aspecte”, după cum arată turdanews.net.
Casa de Cultură Turda a fost proiectată și executată cu înălțime de 15 metri în zona sălii de spectacole și de 21,50 metri în zona situată deasupra scenei. Cele două spații alăturate sunt separate printr-o grindă perete cu deschiderea de 24m, dispusă sub cota de 14,50m.
Structura de rezistenţă a clădirii este realizată în cadre spaţiale de beton armat, compuse din stâlpi turnați monolit, încastrați în blocuri de fundaţii de beton/beton armat și din grinzi/rigle prefabricate, cuplate cu stâlpii prin legături de tip încastrări (noduri rigide). Păstrată neprotejată timp de peste 35 ani, structura de rezistență a Casei de Cultură Turda a cumulat degradări majore în special prin îngheț și dezgheț. Betoanele expuse la înghețări și dezgheţări repetate ale apei provoaca degradarea progresivă a batonului. Cele uscate nu se degradează sub acţiunea acestor variații de temperatură. În cazul celor umezite, apa reţinută în porii capilari îngheaţă, producând fenomenul de expandare. Cum, de regulă, dezghețările ulterioare sunt urmare de reîngheţări se pot produce alte expandări, astfel că ciclurile repetate de îngheţ-dezgheţ dobândesc un efect cumulativ care poate provoca degradarea progresivă a betonului.
Din raport, concluziile și propunerile expertuiul privitoare starea tehnică a structurii de rezistență a Casei de Cultură Turda:
(…) Proiectul și execuţia structurii clădirii au fost realizate într-o perioadă de austeritate economică în care erau limitate la maximum consumurile de materiale (cimentul, oţelul beton). Ca urmare, în alcătuirea scesteia au fost prevăzute și folosite betoane de clase C6/7,5 (B100) și C12/15 (B200), clase inferioare celor folosite în prezent la realizarea construcțiilor de acest tip și cu această
destinaţie. Normele tehnice, STAS-urile și Normativele de proiectare în vigoare la data elaborării proiectului 1634/84 aveau prevederi inferioare Eurocodurilor și standardelor de proiectare actuale, ca urmare ele asigurau un grad de siguranță în exploatare inferior celui prevăzut de normativele în vigoare. Aducerea structurii la cerințele acestora ar impune intervenții de consolidare complexe,
costisitoare și dificil de realizat.
Structura de rezistență executată în baza proiectului 1634/84 prezintă necontormități privitoare la calitatea execuţiei, materializate și citibile sub formă de betoane segredate, armături fără strat de acoperire, fixări și monolitizări de prefabricate executate cu abateri ce depășesc toleranţele uzuale în execuţia lucrărilor de construcții, etc.
Pereţii de zidărie ceramică, exteriori și interiori sunt executaţi cu rosturi orizontale și verticale neuniforme, incomplet umplute cu mortar sau total fără mortar (cele verticale) și fără armături de legătură cu elementele de structură din beton/beton armat. În zonele umezite blocurile ceramice s-au degradat sub acțiunea presiunii de cristalizare și de hidratare a sărurilor precum și a îngheț-dezghetului repetat.
În baza investigațiilor și a concluziilor rezultate din acestea, prezentate mai sus, la data întocmirii prezentului Raport de Expertiză, clădirea nefinalizată a Casei de Cultură Turda se încadra în prevederile articolului 19 din Legea 10/1995 referitoare la desfiinţarea construcțiilor a căror reparare/continuare şi reabilitare nu se justifică din punct de vedere funcţional, tehnic şi economic, de recondiționare și refolosire a elementelor recuperabile ale acesteia, precum și de reciclarea deșeurilor cu asigurarea protecției mediului.
