Vremuri excepţionale impun decizii excepţionale, iar situaţii extreme impun soluţii extreme! Departe de orice ar zice unul sau altul, pesimişti, optimişti ori indiferenţi, reprezentanţi ai puterii ori ai opoziţiei, patroni ori şomeri, pensionari ori oameni activi, bugetari ori angajaţi în sectorul privat, profeţi, vameşi ori farisei, trăim vremuri excepţionale şi ne confruntăm cu situaţii extreme care impun, ca unică soluţie de a ne salva, decizii excepţionale şi soluţii extreme.
Îmi asum riscul de a mă expune oprobiului public deschizând subiectul într-o problemă atât de delicată, care a iscat controverse şi polemici de fiecare dată când a fost adus în discuţie. Ştiu că unii mă vor înjura, în vreme ce alţii, sunt sigur, gândesc exact ca şi mine, dar nu au curajul să o spună cu voce tare. Din acest punct de vedere, însă, îmi este chiar indiferent. E părerea mea, e opinia mea, una subiectivă, de bună seamă. Dar cred cu tărie în ea ca unică şi ultimă soluţie de a ieşi din criza în care ne aflăm. Şi nu vorbesc doar de criza economică care ne afectează de atâta vreme, ci şi de criza morală care ne încearcă pe toţi, cu toate că sunt de acord cu faptul că soluţia la care m-am gândit este, în esenţa ei, una atacabilă din perspectivă etică ori morală.
Bun, hai să nu o mai lungesc! Sunt convins că reinstituirea pedepsei cu moartea ar rezolva cele mai multe dintre problemele cu care ne confruntăm, astfel că, după aplicarea ei în regim de urgenţă am avea parte, în cel mai scurt timp, de normalitatea de care avem atâta nevoie.
Nici măcar nu am pretenţia că aş fi cine ştie ce vizionar, că aş fi reinventat mersul pe jos sau aş fi dat gaura la macaroană. Ideea asta – din păcate doar declarată, nu şi aplicată! – a avut-o şi actualul preşedinte, Traian Băsescu, prin 2004, cînd îşi imagina Piaţa Universităţii ca pe un imens eşafod unde urmau să fie traşi în ţeapă toţi devalizatorii de bănci, corupţii, escrocii, speculanţii, hoţii, trădătorii de ţară, violatorii şi criminalii cu sânge rece.
Cu câteva sute de cartuşe – hai, poate, câteva mii! – cred că am pune lucrurile în ordine. Am rezolva problema celor care deturnează fonduri europene sau de la bugetul de stat în interes şi folos personal, până acum destul de relaxaţi că cel mai rău lucru care li se poate întâmpla este o izbăvitoare demisie sau o simplă demitere. Am rezolva problema „regilor asfaltului” care ţepuiesc miliarde de euro fără a construi un metru de autostradă, până acum destul de relaxaţi că cel mai rău lucru care li se poate întâmpla este să li se ia lucrările şi să li se supende contractele. Am rezolva problema politicienilor sau interlopilor care trec cu maşinile lor luxoase peste oameni aflaţi pe trecerea de pietoni, până acum destul de relaxaţi că cel mai rău lucru care li se poate întâmpla este un proces lung şi costisitor pentru stat şi contribuabili sau, cel mult, o condamnare cu suspendare. Am rezolva problema devalizatorilor regiilor şi societăţilor de stat, a fondurilor de investiţii, până acum destul de relaxaţi că cel mai rău lucru care li se poate întâmpla este să fie aduşi acasă cu avionul, clasa „business”, de pe cine ştie ce plajă exotică. Am rezolva problema corupţilor din vămi şi administraţii locale, până acum destul de relaxaţi că cel mai rău lucru care li se poate întâmpla este un mandat de reţinere pentru 29 de zile şi atât.
Ceva mă face să cred că după câteva execuţii publice lucrurile vor merge foarte bine în România!
Cristian Bara
