Către,
GAZETA DE ORADEA
La data de 10.01.2002 subsemnatul împreună cu lt. Cionca Dumitru şi plt. maj. Baicu Viorel am fost chemaţi la şeful de inspectorat, care ne-a comunicat că există o reclamaţie împotriva noastră în data de 9.01.2002, făcută de Baba Dumitru şi că suntem destituiţi din funcţie şi mutaţi la altă secţie de poliţie până la finalizarea cercetărilor. Am scris fiecare câte un raport cu activităţile desfăşurate în data de 24.12.2001 şi despre conţinutul reclamaţiei am aflat doar a doua zi, în ziarele locale a apărut un articol comunicat de presă al Poliţiei Judeţene din care rezultă că noi am pretins comerciantului Baba Dumitru 1000 DM pentru a nu aplica prevederile legale faţă de acesta.
După ce am fost destituiţi din funcţii, reclamaţia a fost înaintată la Parchetul Militar Oradea, care timp de un an de zile a făcut cercetări. De fapt Baba Dumitru reclamase că în data de 24.12.2001 când a fost controlat în piaţă i s-a pretins suma de 1000 DM pentru a nu-i fi confiscată marfa pe motivul că nu ar fi avut acte de provenienţă şi că aceşti bani i-ar fi pus în torpedoul maşinii mele când m-am întâlnit cu el să-i explic că nu pot să-l ajut. Parchetul Militar a administrat probele aduse de noi printre care şi avizul de însoţire a mărfii din 24.12.2001 şi 5 facturi fiscale din aceea perioadă ce aparţin firmei reclamantului şi care se află în copie xerox la dosarul cauzei. Consider că dacă am fi fost vinovaţi, în această perioadă de timp (un an), Parchetul Militar ar fi înaintat dosarul instanţei de judecată. În toată această perioadă de timp m-am întâlnit de mai multe ori cu Baba Dumitru şi de fiecare dată i-am spus să meargă să declare adevărul până nu este prea târziu. Acesta mi-a spus la una din întâlniri că a fost la procurorul militar şi că acesta i-a spus că dacă retractează cele reclamate va fi pedepsit pentru denunţare calomnioasă şi că este hotărât ca indiferent câţi bani va cheltui să meargă până la capăt.
De asemenea am încercat de mai multe ori să-i restitui banii pe care îi luasem împrumut, dar acesta a refuzat să îi primească.
În cursul anului 2002 s-a înfiinţat Parchetul Naţional Anticorupţie şi respectiv Serviciul Anticorupţie Oradea, unde au fost cooptaţi şi ofiţerii de la Poliţia Economică.
La data de 11.02.2003, fiind în timpul serviciului la Poliţia Municipiului Oradea, Biroul Judiciar, eu şi lt. Cionca Dumitru am fost chemaţi la Seviciul Anticorupţie Oradea, unde am fost audiaţi în calitate de învinuiţi pentru infracţiunea de luare de mită de procurorul şef Moldovan Ioan, care a dispus arestarea noastră preventivă pentru 30 de zile. Cred că nu este nevoie să vă descriu căderea psihică pe care am avut-o amândoi, mai ales că eram nevinovaţi. Am fost încarceraţi direct în penitenciarul Oradea fiind supuşi unui regim specific condamnaţilor. Este de remarcat că în acest moment Serviciul Anticorpţie Oradea nu efectuase nici un act de urmărire penală în dosar, dar se reţin ca temeiuri ale arestării noastre prevederile art. 148 lit. d şi h din Codul de Procedura Penală, respectiv că am încercat să zădărnicim aflarea adevărului prin ameninţarea unor martori, deşi nu fusese audiat nici un martor şi că lăsarea noastră în libertate ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.
Am făcut plângere împotriva mandatelor de arestare, iar Curtea de Apel Oradea constatând netemeinicia arestării preventive a dispus revocarea măsurii arestării preventive. Serviciul Anticorupţie Oradea a făcut recurs care s-a judecat la Curtea Supremă de Justiţie. Aici nu am avut permisiunea să arătăm că suntem nevinovaţi, motivându-se că nu se discută probleme de fond a cauzei. Orice încercare a noastră de a demonstra că suntem neviovaţi s-a lovit de acelaşi zid al problemelor de fond a cauzei care nu sunt permise de instanţă a se dicuta când se discută problema arestării preventive. Ca urmare suntem arestaţi de 11 luni, deşi din probele existente la dosar rezultă nevinovăţia noastră, în condiţiile în care aplicarea art. 48 din codul de Procedură Penală este condiţionată de art. 143 din acelaşi cod, care precizează că trebuie să existe probe sau indicii temeinice de săvârşire a unei infracţiuni. De asemenea am arătat că după înaintarea declaraţiei mincinoase, Baba Dumitru a continuat şi chiar şi-a extins afacerea ilegală cu ţigări sub acoperirea unei afaceri legale, creând în rândul opiniei publice şi în special al comercianţilor sentimentul că dacă ai bani şi relaţii poţi face ce vrei. În aceste condiţii încrederea opiniei publice în poliţie ca prim segment al înfăptuirii justiţiei a fost diminuată ca urmare a arestării noastre.
În continuare am să descriu conţinutul probelor din dosar:
În reclamaţia din 09.01.2002, Baba Dumitru a declarat că în data de 24.12.2001 a avut în portbagajul maşinii aproape 150 cartuşe ţigări pe care le cumpărase de la un en-gross cu acte în regulă.
Cu ocazia cercetărilor la Parchetul Militar Oradea, respectiv după trei luni Baba Dumitru a declarat că în data de 24.12.2001 a avut în portbagajul maşinii 200-220 cartuşe de ţigări. La solicitarea noastră procurorul militar a cerut reclamantului să depună la dosar avizul de însoţire şi facturile fiscale din acea perioadă. Astfel la dosar există avizul de însoţire a mărfii din 24.12.2001 de pe care rezultă cantitatea de 107 cartuşe de ţigări şi 5 facturi fiscale de cumpărare a ţigărilor. Făcând abstracţie de aceste documente Serviciul de Anticorupţie Oradea, după arestarea noastră, a efectuat două experimente judiciare având drept scop determinarea cantităţii de ţigări care încape în portbagajul maşinii reclamantului şi dacă există diferenţe vizibile între cartuşele de tigări timbrate şi cele netimbrate. Aceste experimente au fost efectuate în lipsa martorilor oculari: V.T., S.D., M.I., a inculpaţilor şi mai grav în lipsa unor martori asistenţi, procesele verbale întocmite fiind semnate doar de procurorul Moldovan Ioan şi ofiţerul de poliţie judiciară Popa Liviu. Aceste experimente concluzionează că, Baba Dumitru a avut în data de 24.12.2001 260 cartuşe de ţigări şi că nu există o diferenţă vizibilă între cartuşele de ţigări timbrate şi cele netimbrate.
Ambele concluzii sunt false, deoarece noi am prezentat instanţei ambalaje de la cartuşe de ţigări timbrate şi netimbrate şi există o diferenţă vizibilă şi pentru nespecialişti, respectiv cartuşele de ţigări timbrate au inscripţii cu caractere mari în limba română (tutunul dăunează grav sănătăţii), iar cu privire la cantitatea de ţigări, în data de 26.09.2003 când a fost audiat de instanţă Baba Dumitru a recunoscut că şi-a făcut inventarul la sfârşitul zilei dar că nu poate preciza cantitatea de ţigări pe care a avut-o în 24.12.2001. În declaraţia dată la PNA Oradea, reclamantul Baba Dumitru precizează că nu avea deloc documente pe ţigări şi că a avut 260 cartuşe de ţigări, făcând o descriere identică pe cantităţi şi mărci de ţigări, cu cea din procesul verbal al experimentului judiciar făcut de PNA Oradea.
La data de 26.09.2003, când a fost audiat de instanţă, i-am solicitat reclamantului Baba Dumitru să facă aceeaşi descriere amănunţită, care a declarat că nu poate pentru că la PNA a declarat aşa ca urmare a experimentului judiciar.
Cu deosebită consideraţie,
Cionca Dumitru
Samoilă Cristian
Ultima parte a scrisorii va fi publicată în numărul viitor.
Liviu Alexa
