CE INTREBARI ISI MAI PUN ROMANII
De ce ar trebui sa mai pastram o Europa unita cu forta?
Intr-o viziune realista si pragmatica “Anonimus” – ne da semnalul prabusirii marii Uniuni Europene ca urmare a recesiunii si crizei financiare economice si morale, declansat de marele licurici si suportata cu stoicism de pitici si mai noi numiti in noua constructie europeana.
Ideea creari unei mari uniuni a statelor europene este veche si considerata a fi cea mai buna solutie a progresului social si economic continental, iar acum dupa ce a “prins contur” si personalitate se dovedeste a nu fi chiar asa. Am inteles ca prin acest “aranjament” politic, economic, militar, strategic, marii ideologi ai acestei uniuni, au vrut sa obtina printre altele si “suprematia” vizavi de expansionismul american si nu numai, dar in “graba” lor de a “implementa” si de a “aplica” politica comuna europeana, au uitat sa tina cont de anumiti “factori” foarte importanti in aceasta “ecuatie”.
Sa ne amintim momentul “demararii” Uniunii Europene, atunci cand nou creata moneda comuna a inceput sa circule si sa inlocuiasca vechile forme monetare ale statelor participante, astfel in spatele “optimismului” si a “freneziei” realizarii acestei mari “aliante”, au existat suspiciuni foarte mari pe pietele de capital, dolarul fiind in continuare atunci, pentru o buna bucata de timp, moneda de baza a schimburilor economice. Si era normal ca pietele de capital sa “reactioneze asa, deoarece moneda euro, era un produs creat artificial si care nu avea o “identitate” si o “personalitate” proprie. Trebuie sa recunoastem ca tarile “locomotiva” la aceasta uniune sunt Germania si Franta, care au adus aport financiar important, avand economii interne puternice dar si “dorinte expansioniste” (cu vechi stagii) pe masura, reusind sa-si impuna “punctul de vedere” vizavi de ceilalti membrii ai aliantei, devenind astfel “creierul” si “pumnul” structurii europene create, dar “nascand” si primul “factor destabilizator” al ecuatiei mai sus amintita.
O mare greseala a ideologiei comunitare, este impunerea unei “conduite” economice si sociale comune stricte, fara a tine cont de specificul fiecarei tari participante, tendinta de a concentra puterea economica si politica la un singur “nivel de conducere”, ce creeaza premisele unei megastructuri autoritare si periculoase, in care statele participante isi pierd propria identitate.
Politicile comunitare mentin sau chiar maresc decalajele economice dintre tarile dezvoltate si cele mai putin dezvoltate ale uniunii. Mai adaug aici “aroganta”si neincrederea “capeteniilor” aliantei fata de noii afiliati in uniune, ca Romania si Bulgaria, bunavointa si maleabilitatea cu care este “tratata” Grecia in urma dezastrului economic intern, ajutorul neconditionat acordat Italiei prin cumpararea masiva de catre Banca Centrala Europeana a bonurilor de tezaur ale acestei tari. Este de inteles oarecum o astfel de politica comunitara, adica sa faca tot posibilul pentru a salva “baza” de “membrii cotizanti” deja consacrati, incercand sa mentina o “presiune” scazuta in interiorul uniunii, pentru evitarea dezastrului. Pe zi ce trece se dovedeste tot mai clar faptul ca ideologia comunitara este gresita, “sistemul” economic intern aliantei se prabuseste odata cu falimentele tarilor participante, prabusirea intregii structuri fiind iminenta. Astazi, in aceste conditii, Romania incearca integrarea completa intr-o mare “organizatie” continentala aflata in degringolada economica si “haos” politic, acum dupa ce “rafala” crizei economice mondiale, a ruinat la propriu cetatenii si economia acestei tari si exista premisa unei alte “rafale” mult mai puternice decat prima, politica interna este dezorganizata si “ghidata” de interese personale ale conducatorilor alesi, si datorita conditiilor foarte “vitrege” impuse de Uniunea Europeana pentru finalizarea integrarii in anii ce vin, ma intreb daca mai are rost sa ne chinuim, sa “strangem cureaua” pe oasele noastre deja “degresate”, sa facem eforturi devenite disperate in ideea participarii cu drepturi depline la o “mare familie” falimentara! Se rediscuta integrarea Romaniei si Bulgariei in spatiul Schengen si pun pariu de pe acum ca nu vom fi primiti. Observ ca nu toate tarile participante la “mega structura” Europeana, sunt tratate la fel, de exemplu tari precum Grecia, Italia, sunt ajutate economic neconditionat pentru a scapa de faliment, iar tari ca Romania, Bulgaria, integrate partial, sunt ignorate, sunt lasate in “bataia vantului”, nu sunt ajutate economic sa se redreseze si sa “creasca” pentru atingerea “parametrilor comunitari, decat sub impunerea unor conditii dificil de indeplinit acum, actiuni care ma determina sa gandesc ca nu prea mai suntem doriti ca membri cu drepturi depline, in urma cauzelor expuse mai sus.
Daca in aceste conditii economice vitrege, un membru al “familiei Europene” nu este ajutat, este lasat sa se descurce singur sau altfel spus abandonat de “fratii mai mari”, atunci nu vad motivul pentru care merita sa ne mai “batem” pentru a trece examenul comunitar? Daca tot avem obligatii fata de “familie’, automat trebuie sa avem si beneficii si ajutor, mai ales acum, la inceputul “vietii noastre de comunitari”, exact ca si un elev aflat in prima sa zi de scoala. As prefera o Europa cu state independente politic si economic care sa conlucreze strans pe aceste planuri, pastrandu-si fiecare identitatea si specificul national, inclusiv moneda proprie. Daca oamenii politici de la noi ar avea putina “demnitate nationala”, daca ar cobori “stacheta” imbogatirii personale la o limita a decentei, daca ar realiza si dori faptul ca numai asigurand premisele unei economi interne sanatoase, va “conduce” un popor sanatos fizic, mental si material, implicit o tara mai puternica si mai sigura pe ea, atunci ar putea reevalua pozitia tarii noastre vizavi de integrarea europeana si ar putea “da tonul” unei schimbari in “mentalitatea politica colectiva” pe acest batran continent…
ANALIST POLITIC
prof. univ. dr. Florentin SCALETCHI
